9. Titluri executorii emise în baza unor titluri de creanţă care au fost supuse cenzurii instanţei de administrativ. Contestaţie la executare. Conflict negativ de competenţă.
Contencios administrativ fiscal. Cod procedură fiscală
Art. 41, art. 86, art. 110 alin. 3, art. 141 şi
art. 172 alin. 4 din Codul de procedură fiscală;
Art. 400 alin. 1 şi art. 373 alin. 3 din Codul de procedură civilă
Contestaţia împotriva titlului executoriu emis în baza deciziilor de impunere (titlurilor de creanţă) — chiar dacă aceste decizii au fost supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ – nu revine, în temeiul art. 2 Ut. ş) din Legea nr. 554/2004 instanţei de contencios administrativ, ci, potrivit art. 172 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, instanţei judecătoreşti competente. Potrivit art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestaţia la se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 3 73 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială,
de contencios administrativ şi fiscal
Sentinţa nr. 73 din 10 noiembrie 2008
La Judecătoria Piatra Neamţ s-a înregistrat, sub nr. 11045/21.12.2006 contestaţia la executare formulată de S. P. Societate Cooperativă Meşteşugărească împotriva titlului executoriu nr. 9768 – E/12.12.2006 emis de Consiliul local – Direcţia de Taxe şi Impozite Piatra Neamţ, solicitându-se anularea acestui titlu.
În motivarea contestaţiei contestatoarea a susţinut, în esenţă, că titlul executoriu a fost emis pentru obligaţii fiscale stabilite pentru anul 2005 şi care au făcut obiectul dosarului nr. 1615/CF/2005 soluţionat de Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 29/CF/2006; că aceste obligaţii trebuiau să fie compensate cu cele stabilite prin decizia de impunere pentru anul 2004 şi anulate de Tribunalul Neamţ prin sentinţa civilă nr. 3/CF/2005; că pentru anul 2006 societatea şi-a achitat obligaţiile fiscale de bază, fără debitele referitoare la lipsa de folosinţă a terenului. Deşi pârâta nu are temei legal pentru taxa pentru lipsa de folosinţă a terenului a impus societăţii astfel de obligaţii fiscale.
La termenul din 24.01.2007 contestatoarea a formulat precizări cu privire la aceeaşi obligaţie fiscală în discuţie, respectiv taxa pentru lipsa folosinţei terenurilor, susţinând că intimata i-a creat în acest mod un prejudiciu în sumă de 133.906 lei.
Prin încheierea pronunţată la data de 30.01.2007 Judecătoria Piatra Neamţ a suspendat judecarea contestaţiei, în temeiul art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că pe rolul Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ se află dosarul nr. 2571/CF/2006 având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere.
După soluţionarea dosarului 1129/103/2006, contestatoarea a solicitat, la data de 27.07.2007, repunerea cauzei pe rol, iar prin cererea formulată la data de 11.09.2007 a solicitat următoarele:
– admiterea contestaţiei împotriva titlului executoriu nr.9768-e/12.12.2006;
– anularea acestui titlu executoriu ca nelegal;
– obligarea intimatei Direcţia de Taxe şi Impozite Piatra Neamţ să-i restituie suma de 62.187 lei reprezentând taxa pentru lipsa folosinţei terenurilor pe anul 2005 şi să-i plătească cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 852/20.02.2008, Judecătoria Piatra Neamţ şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de a soluţiona, în fond, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale care privesc taxe şi impozite se soluţionează de tribunalele administrativ fiscale.
În cauză, obiectul capătului principal de cerere îl constituie anularea titlului executoriu nr. 9768E din data de 12.12.2006 emis de Direcţia de Taxe şi Impozite a municipiului Piatra Neamţ care constituie un act administrativ-fiscal prin care a stabilit o obligaţie fiscală în sarcina contestatoarei, respectiv de plată a unei taxe de concesiune pentru anul 2005 şi penalităţi de întârziere aferente.
Pentru cel de al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea intimatei la restituirea sumei de 62.187 de lei, reprezentând impunere fără temei legal, operează prorogarea legală de competenţă, potrivit art. 17 Cod de procedură civilă.
La Tribunalul Neamţ cauza a fost înregistrată sub nr. 2274/279/2006 din 20.03.2008. La termenul din 23.04.2008 intimatul Consiliul local Piatra Neamţ – Direcţia de Taxe şi Impozite a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ; excepţia a fost susţinută şi prin cererea scrisă depusă ulterior, pentru termenul din 20.06.2008.
Prin sentinţa civilă nr. 75 CF din 26.09.2008, Tribunalul Neamţ a. admis excepţia de necompetenţă materială Tribunalului Neamţ – Secţia de contencios administrativ si fiscal, invocata de intimat; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei P. Neamţ; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă intre Tribunalul Neamţ si Judecătoria P. Neamţ şi a sesizat Curtea de Apel Bacău pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Obiectul acţiunii, astfel cum a fost precizată, este o contestaţie la executare silită, formulată împotriva unor acte de executare emise de către intimată, respectiv titlul executoriu 9768/E/l2.12.2006. prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci dispoziţiile art. 400 din coroborate cu cele ale art. 172 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură fiscală. întrucât prin aceste din urmă dispoziţii nu s-a stabilit o competenţă imperativă, în lipsa acesteia, competenţa de soluţionare revine instanţei de drept comun, care în cauză este Judecătoria Piatra Neamţ.
Având a se pronunţa, în temeiul art. 22 alin. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă, asupra conflictului negativ creat între Judecătoria Piatra Neamţ şi Tribunalul Neamţ, Curtea de apel constată următoarele:
Judecătoria Piatra Neamţ a fost investită de S. P. Societate Cooperativă Meşteşugărească cu soluţionarea unei contestaţii împotriva unor acte de executare silită efectuate de intimata Consiliul local Piatra Neamţ – Direcţia de Taxe şi Impozite conform procedurii reglementate de Codul de procedură fiscală. Astfel, contestatoarea a contestat şi a solicitat anularea titlului executoriu nr. 9768/E/12.12.2006 şi restituirea sumei de 62.187 lei reprezentând taxa pentru lipsa folosinţei terenurilor.
Potrivit susţinerilor intimatei titlul executoriu nr. 9768/E/12.12.2006 a fost emis avându-se în vedere deciziile de impunere nr. 4912 E/10.03.2005, nr. 1868 E/14.03.2006, nr. 9777 D/13.04.2006 şi nr. 22888 D/13.09.2006, decizii depuse de intimată la dosarul Judecătoriei Piatra Neamţ.
Aceste decizii de impunere constituie acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din Codul de procedură fiscală şi se emit de organele fiscale competente potrivit art. 86 din Codul de procedură fiscală.
Urmându-se procedura reglementată de art. 205 – art. 218 din Codul de procedură civilă, ajung să fie supuse controlului instanţei de contencios administrativ doar titlul de creanţă şi alte acte administrativ fiscale, iar nu titlurile executorii.
Titlul de creanţă este definit prin art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală ca fiind actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele fiscale sau de persoanele îndreptăţite potrivit legii. Prin Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 – pct. 107.1. lit. a) – decizia de impunere emisă de organele competente este un astfel de titlu de creanţă.
Titlul executoriu este reglementat prin art. 141 din Codul de procedură fiscală, alin. 2 prevăzând că titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege; alin. 3 prevede că modificarea titlului de creanţă atrage şi modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
În cauză, titlurile de creanţă – respectiv deciziile de impunere nr. 4912 E/10.03.2005, nr. 1868 E/14.03.2006, nr. 9777 D/13.04.2006 şi nr. 22888 D/13.09.2006 – sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ. De aceea, contestatoarea le-a şi contestat pe această cale; astfel, decizia de impunere nr. 4912 E/10.03.2005 a făcut obiectul dosarului nr. 1615/CF/2005 al Tribunalului Neamţ, iar deciziile de impunere nr.1868 E/14.03.2006 şi nr. 9777 D/13.04.2006 au făcut obiectul dosarului nr. 2751/CF/2006 (1129/103/2006), instanţele de contencios administrativ pronunţându-se asupra legalităţii acestor decizii. Chiar dacă nu s-ar fi pronunţat asupra deciziilor de impunere, acestea deveneau titluri executorii, iar legalitatea lor nu mai putea fi repusă în discuţie în faţa niciunei instanţe.
Invocând tocmai faptul că, prin soluţiile pronunţate de instanţele de contencios administrativ, titlurile de creanţă au fost anulate, în tot sau în parte, contestatoarea a formulat contestaţia împotriva titlului executoriu emis în baza deciziilor de impunere (titlurilor de creanţă).
Competenţa de a soluţiona o astfel de contestaţie la executare revine, potrivit art. 172 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, instanţei judecătoreşti competente. Potrivit art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine judecătoriei, dispoziţiile art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 nefiind aplicabile întrucât ceea ce se contestă nu este o hotărâre judecătorească pronunţată de instanţa de contencios administrativ, ci un titlul executoriu emis în baza unor titluri de creanţă examinate de instanţa de contencios administrativ.
