O.G. nr. 7/2005, Anexă art. 44
în situaţia în care, marfa a fost recepţionată cantitativ la predare, fără obiecţiuni, iar sigiliile aplicate au fost menţionate expres în nota de greutate, de asemenea necontestată de părţi, dubiul nu poate profita paznicului material al lucrului, a cărui vinovăţie se prezumă, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 7/2005, operatorul de transport feroviar poate să refuze la transport expediţiile ale căror sigilii aplicate de expeditor sau de alte organe abilitate prin lege sunt deteriorate sau incorect aplicate.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 1481 din 17 decembrie 2010, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 la data de 25 septembrie 2009, reclamanta SC O.P. SA a chemat în judecată pârâta SC G.F.R. SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 60.380,36 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 14.150 kg benzină constatată lipsă la destinaţie potrivit procesului-verbal de constatare încheiat la data de 29 septembrie 2008, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. nr. 10193 din 14 mai 2010 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei sumei de 30.380,36 lei reprezentând contravaloarea a 14.150 kg benzină constatată lipsă la destinaţie potrivit procesului-verbal din 29 septembrie 2008; a fost obligată pârâta să plătească suma de 2.823,61 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că între cele două părţi s-au derulat relaţii comerciale, concretizate în contractul de transport consemnat în scrisoarea de trăsură pentru grupuri de vagoane seria AB nr. 064781 din 24 septembrie 2008. Potrivit acesteia, pârâta a primit de la reclamantă cantitatea totală de 1.891.850 kg benzină, care urma a fi transportată, dintre care vagonul nr. 338778538482 încărcat cu cantitatea de 57.300 kg benzină, de la SC P. SA-RP la O.T.P.
Acest din urmă vagon s-a încărcat de către reclamantă, cantitatea combustibilului fiind consemnată şi în nota de greutate nr. 5998 din 24 septembrie 2008 şi în avizul de însoţire marfa nr. MKTRL 731001469. Cântărirea cazanelor s-a realizat pe cântar Flintab, verificat şi autorizat de metrologia CFR, în prezenţa delegatului Romcontrol, la încărcarea vagonului participând deopotrivă un delegat al organismului neutru. Vagonul a fost sigilat, aplicându-i-se un număr de 7 sigilii. S-a reţinut că toate aceste înscrisuri au fost însuşite de pârâtă şi/sau de organismul neutru Romcontrol, în lipsa unor obiecţiuni referitoare la greutate, sigiliile aplicate sau mijloacele de transport.
La sosirea în staţia de destinaţie, la vagonul menţionat s-au constatat 7 sigilii intacte dar la vana de descărcare şi ventil central partea opusă staţiei nu corespund ca număr cu cele declarate în nota de greutate. S-a constatat lipsa a două sigilii (nr. 1015563 şi nr. 1015580) iar faţă de cantitatea de benzină declarată în scrisoarea de trăsură, un minus cantitativ de 14.150 kg, aşa cum reiese şi din procesul-verbal de constatare nr. 15/2008 depus la dosar, semnat/ştampilat inclusiv de pârâtă, şi însuşit şi de delegatul Romcontrol.
Astfel, reclamanta a emis nota de calcul nr. 1274 din 21 septembrie 2009 pentru suma de 60.380,36 lei reprezentând contravaloare diferenţă combustibil, rămasă neachitată până la data prezentei.
A mai reţinut că întrucât nu au existat obiecţiuni la încărcare, cu ocazia întocmirii şi însuşirii scrisorii de transport, nici din partea expeditorului – reclamanta, nici din partea operatorului de transport – pârâta, după cum nici delegatul organismului neutru Romcontrol nu a avut nimic de adăugat, operează pe deplin prezumţia instituită, cea a conformităţii mijloacelor de transport. Astfel, prevederile art. 36 alin. (11) teza a doua din acelaşi act normativ, invocate de pârâtă, referitoare la răspunderea expeditorului pentru „consecinţele utilizării unor mijloace de transport nepotrivite cu felul mărfii şi cu modul de prezentare a acesteia, chiar după predarea acestora către operatorul de transport feroviar”, devin inaplicabile.
Pentru acelaşi motiv, cel al lipsei unor obiecţiuni la încărcare, instanţa nu a reţinut nici incidenţa dispoziţiilor din Norma uniformă privind transporturile pe căile ferate din România, referitoare la răspunderea expeditorului pentru consecinţele unei încărcări defectuoase a mijloacelor de transport, cu consecinţa suportării prejudiciului suferit, din moment ce nu s-a făcut de către pârâtă dovada în cauză a „încărcării defectuoase”, care să atragă incidenţa acestor texte legale.
Nu a reţinut nici cauza exoneratoare de răspundere instituită de prevederile art. 60 alin. (3) lit. a) din acelaşi act normativ, potrivit cărora „operatorul de transport feroviar este scutit de răspundere dacă pierderea, avarierea sau depăşirea termenului contractului de transport a avut drept cauză o culpă a clientului, o dispoziţie a acestuia care nu a rezultat dintr-o culpă a operatorului de transport feroviar, un viciu propriu al mărfii, cum ar fi: deteriorare anterioară, pierdere de masă sau de calitate şi altele similare sau alte împrejurări care nu pot fi puse în culpa operatorului de transport feroviar”, nu este incidenţă în cauză, pentru acelaşi motiv: pârâta nu a făcut dovada, în aplicarea art. 1169 C. civ., a culpei clientului (reclamantei), a dispoziţiei acestuia sau a viciului mărfii.
în legătură cu apărarea pârâtei în sensul că, dacă încărcarea e făcută de expeditor, acesta răspunde de pagubele rezultate cu ocazia încărcării, instanţa a reţinut că prejudiciul nu a rezultat din încărcarea mărfii, ci din modul de aplicare a sigiliilor corelat cu situaţia constatată la primirea mărfii, motiv pentru care textul invocat de pârâtă nu este aplicabil. Marfa a fost recepţionată cantitativ la predare, fară obiecţiuni, iar sigiliile aplicate au fost menţionate expres în nota de greutate, de asemenea necontestată de părţi, motiv pentru care dubiul nu îi va profita pârâtei, paznic material al lucrului, a cărui vinovăţie se prezumă.
In consecinţă, pornind de la conţinutul scrisorii de trăsură, potrivit căruia cântărirea cazanelor s-a realizat pe cântar Flintab, verificat şi autorizat de metrologia CFR, în prezenţa delegatului Romcontrol, la încărcarea vagonului participând pârâta şi un delegat al organismului neutru.
Văzând şi că prin semnarea acestui document, în care s-a menţionat explicit greutatea, s-a instituit prezumţia că pârâta a primit acca cantitate în paza sa juridică, eventualele dubii legate de cantitatea pe care urma să o transporte impunându-se a se formula anterior semnării înscrisului, pentru ca, la destinaţie, asemenea obiecţiuni să nu fie ridicate cu ocazia întocmirii procesului-verbal nr. 15/2008, însuşit deopotrivă de pârâtă prin reprezentant şi organismul neutru de control prin delegat,
Pentru toate considerentele de fapt şi de drept arătate, în baza dispoziţiilor art. 63 alin. (2) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România şi al prevederilor art. 969 C. civ., constatând că pârâta nu a făcut dovada unei cauze străine exoneratoare de răspundere, instanţa a admis cererea reclamantei SC O.P. SA şi a obligat pârâta SC G.F.R. SA la plata sumei de 60.380,36 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 57.300 kg benzină.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.823,61 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (2.828,61 lei) şi timbrul judiciar (5 lei).
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta SC G.F.R. solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
în motivare s-a arătat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală pentru motivele reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 7, şi 304 pct. 9 C. proc. civ. urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. instanţa să analizeze cauza sub toate aspectele.
Sub un prim aspect, a susţinut că instanţa nu a analizat în niciun mod aspecte învederate de G.F.R. prin întâmpinare cu privire la modul de sigilare a vagoanelor în rafinărie arătând sub acest aspect că sigilarea se efectuează în prezenţa unui delegat Romcontrol SA, organ neutru, în speţă pentru acest vagon nu au existat reclamaţii referitor la modul de sigilare, sigilarea fiind corespunzătoare, şi totodată parata nu preia marfa pe cântarul expeditorului si nu participa la aceasta cântărire, prin urmare corectitudinea declarării cantităţii de marfa încărcata in vagon este de asemenea obligaţia exclusivă a reclamantei-intimate;
A arătat că dacă s-ar accepta ideea unei posibile scurgeri, aceasta nu ar putea să fie de aproximativ 14.150 kg, având în vedere că vagonul a ajuns la destinatar cu sigilii intacte şi fără urme de violare, menţionând că în procesul-verbal încheiat de comisie la data de 25 septembrie 2008 la vana de descărcare si ventilul central sigiliile nu corespund cu cele declarate în nota de greutate, dar lângă vagon au fost găsite sigilii aparţinând expeditorului prin adresa nr. G. 11/40 din 23 februarie 2009 a solicitat constituirea unei comisii mixte pentru a stabili situaţia concreta si reală a sigiliilor aplicate în cazul posibilităţii unui „scurgerii” aceasta ar fi evidentă, nu se poate vorbi de o „scurgere” insesizabilă. A apreciat că fiind vorba despre o asemenea cantitate, scurgerea ar fi fost constantă şi vizibilă cu ochiul liber.
Potrivit dispoziţiilor uniforme marfa 6 din Norma uniformă privind transportul pe căile ferate din România „în cazul producerii unor scurgeri sau scăpări de mărfuri periculoase din vagoane pe timpul transportului, expeditorul trebuie să intervină în cel mai scurt timp posibil pentru înlăturarea acestora dar instanţa de fond nu a ţinut cont, că, la predarea vagonului către O.T. sigiliile erau corect aplicate, fară scurgeri din conţinut şi fară urme de violare sau sustragere, că la vana de descărcare şi la ventilul central sigiliile nu corespund cu cele declarate în nota de greutate, elemente esenţiale în baza cărora, transportatorului îi poate fi imputată lipsa sau nu. Conform regulamentului de transport (art. 60.4) „operatorul de transport este scutit de răspundere daca mijlocul de transport a ajuns la destinaţie fară urme de violare, sustragere şi cu sigiliile intacte” şi că recurenta are obligaţia să verifice doar avizul dacă încărcătura prezintă sau nu defecte, scurgeri, fisuri sau lipsuri ale dispozitivelor de echipare, în speţă sigilii.
De asemenea, prcdatorul a contravenit prevederilor din RID 1.4.3.3 lit. F, 4.3.2.3.3, 6.7.2.19.3 şi 6.7.2.19.8 lit. C care menţionează „încărcătorul de lichide trebuie să verifice etanşeitatea dispozitivelor de închidere, după umplerea cisternelor”, cărăuşul fiind exonerat de răspundere pentru lipsa produsă prin scurgere din vina predatorului conform RT art. 61 pct. 3 lit. a) „pierderea, avarierea a avut drept cauză o culpă a clientului, viciu propriu al mărfii sau împrejurări pe care operatorul de transport feroviar nu le putea evita şi ale căror urmări nu le putea înlătura”
A mai susţinut că potrivit art. 61.3.2 din regulamentul de transport pe caile ferate operatorul de transport feroviar este scutit de răspundere dacă se constată diferenţa între cântarul folosit la primirea mărfurilor spre transport şi cel folosit la eliberarea către destinatar, atunci când lipsa este evident nereală se datorează expeditorului sau se încadrează în toleranţa de +/-2 %”.
Aceste aspecte reprezentau elemente de bază care cel puţin din analiza recurentei ar fi putut constitui motive suficiente pentru respingerea cererii de chemare în judecată. Concluzionând a solicitat admiterea recursului, casarea, respectiv modificarea în tot a sentinţei atacate iar pe fond respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind neîntemeiata.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299, art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului ca nemotivat iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.
In susţinerea cererii privind anularea recursului intimata a arătat că recurenta nu a argumentat şi nu a motivat cererea de recurs, nu a indicat în concret motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, ci doar s-a limitat la a indica în mod generic prevederile art. 299, 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi la reluarea stării de fapt dedusă judecăţii.
In acest context, nefiind întrunite în speţă niciunul din motivele de casare, respectiv modificare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., cererea de recurs neavând nicio motivare concretă privind pretinsa nelegalitate a deciziei recurate, se impune admiterea excepţiei nulităţii recursului formulat de pârâta SC G.F.R. SA
Recursul este în acclaşi timp nefondat, arătând intimata că a procedat la încărcarea întregii cantităţi de 57.300 kg benzină în vagonul nr. 338778538482, aspect pe deplin dovedit prin nota de greutate nr. 5998 din 24 septembrie 2008, potrivit căreia „cântărirea cazonelor s-a realizat pe cântar Flintab, verificat şi autorizat de metrologia C.F.R (125), în prezenţa delegatului Romcontrol”, organism neutru potrivit dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 1351/1990. De asemenea, a procedat la aplicarea de sigilii proprii, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 7/2005, republicat („Regulament”).
Cum potrivit dispoziţiilor normelor uniforme marfa 7, teza a II-a din Norma uniformă aprobată prin Ordinul nr. 655/2007, pârâta, în calitate de operator de transport feroviar avea obligaţia de a verifica dacă sigiliile aplicate de subscrisa corespund prevederilor legale în vigoare, sunt intacte şi aplicate corect prin acceptarea de către pârâtă a transportului fară obiecţiuni se instituie o prezumţie de conformitate a modului în care sigiliile subscrisei au fost confecţionate şi aplicate. A apreciat intimata că această prezumţie nu a fost răsturnată de către pârâtă, care a recunoscut în cuprinsul întâmpinării de la dosarul de fond faptul că sigilarea efectuată de subscrisa a fost corespunzătoare.
A mai arătat ca nu se pot reţine susţinerile recurentei potrivit cărora vagonul nr. 338778538482 ar fi ajuns la destinaţie fară urme de violare, acestea sunt vădit nefondate, fiind contrazise chiar de constatările procesul ui-verbal de constatare nr. 15/2008 potrivit cărora lipsesc sigiliile nr. 1015563 şi 1015580, proces-verbal care a fost însuşit sub semnătură de către pârâtă, astfel încât concluziile sale îi sunt pe deplin opozabile.
A mai susţinut că, faţă de dispoziţiile art. 36 alin. (10) din Regulament precum şi prevederile RID 1.4.3.3 lit. F, 4.3.2.3.3, 6.7.2.19.3 şi 6.7.2.19.8 lit. C, invocate de către pârâtă, acestea au fost respectate de către intimată, aspect ce rezultă din toate probele existente la dosarul cauzei.
Intimata a arătat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 36 alin. (11) şi art. 61 pct. 3 lit. a) din Regulament si nici dispoziţiile normelor uniforme marfa 6 din Norma uniformă privind transporturile pe căile ferate din România, aprobată prin Ordinul nr. 655/2007.
Concluzionând a solicitat în principal anularea recursului formulat de pârâta SC G.F.R. SA, ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea ca nefondat.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 36 alin. (10) şi (11), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 60 alin. (1), art. 61 alin. (2), art. 63 alin. (2), art. 64 şi urm. din Regulamentul aprobat prin O.G. nr. 7/2005, republicat; normele uniforme marfa 7 din Norma uniformă aprobată prin Ordinul nr. 655/2007; art. 1.4.2.2 lit. c) din Anexa 1 RID ce face parte integrantă din Ordinul nr. 590/2007, art. 1 din H.G. nr. 1351/1990; art. 7201 şi urm. C. proc. civ.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reţine următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Potrivit art. 3041 C. proc. civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Nu se poate reţine drept întemeiat nici motivul invocat de către recurentă privind nemotivarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Obligaţia judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată, pentru ce a admis susţinerile unei părţi şi le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce s-a găsit bună o probă şi nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligaţie esenţială a cărei încălcare duce la desfiinţarea hotărârii. Contrar susţinerii recurentei, sentinţa civilă nr. 10193 din 14 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 31221/299/2009 este motivată, astfel încât în cauză nu va fi aplicată sancţiunea solicitată de către recurent. Astfel, se reţine că motivarea a fost făcută în concret, instanţa arătând şi analizând motivele pentru care, în urma deliberării s-a adoptat soluţia pronunţată.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat nu este întemeiat. Prima instanţă a reţinut în mod corect raporturile juridice dintre părţi.
Conform art. 36 alin. (9) din O.G. nr. 7/2005 vagoanele, unităţile de transport intermodal şi rechizitele de încărcare care aparţin operatorului de transport feroviar ce se pun la dispoziţie expeditorului pentru încărcare trebuie să fie în bună stare, curate şi corespunzătoare cu natura mărfii ce urmează a fi încărcată iar potrivit art. 36.10. Expeditorul trebuie să verifice dacă mijloacele de transport şi rechizitele de încărcare puse la dispoziţia sa corespund transportului în bune condiţii.
Daca expeditorul încarcă mijlocul de transport sau foloseşte rechizitele de încărcare fară obiecţiuni, operează prezumţia că acestea au fost corespunzătoare. Expeditorul răspunde de consecinţele utilizării unor mijloace de transport nepotrivite cu felul mărfii şi cu modul de prezentare a acesteia, chiar după predarea acestora către operatorul de transport feroviar (art. 36.11).
Potrivit art. 60 alin. (1) din Anexa la O.G. nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de Transport pe Căile Ferate din România, aprobată prin Legea nr. 110/2006, operatorul de transport feroviar este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială a mărfii survenită din momentul încheierii contractului de transport şi până la eliberarea expediţiei iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol operatorul de transport feroviar nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fară urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte, iar mărfurile încărcate în mijlocul de transport deschis, cu semnele sau marcajele intacte. De asemenea, potrivit art. 60.3. operatorul de transport feroviar are dreptul să facă dovada că, în realitate, a primit mai puţin de la expeditor sau că marfa sosită la destinaţie corespunde cu masa netă ori cu specificaţiile din actele de livrare sau din scrisoarea de trăsură.
Instanţa nu poate reţine susţinerea pârâtei, în sensul că răspunderea pentru pagubele rezultate cu ocazia încărcării aparţine expeditorului întrucât prejudiciul nu a rezultat din încărcarea mărfii, ci din modul de aplicare a sigiliilor corelat cu situaţia constatată la primirea mărfii. De altfel, marfa a fost recepţionată cantitativ la predare, fară obiecţiuni, iar sigiliile aplicate au fost menţionate expres în nota de greutate, de asemenea necontestată de părţi, motiv pentru care dubiul nu îi va profita pârâtei, paznic material al lucrului, a cărui vinovăţie se pre-zumă. Cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 44 alin. (5) operatorul de transport feroviar poate să refuze la transport expediţiile ale căror sigilii aplicate de expeditor sau de alte organe abilitate prin lege sunt deteriorate sau incorect aplicate, la dosarul cauzei nu s-a depus un astfel de refuz exprimat de societatea pârâtă.
In apărarea sa, pârâta a mai invocat faptul că diferenţa se încadrează în toleranţa admisă de prevederile art. 61 alin. (8) din Anexa
O.G. nr. 7/2005, potrivit cărora, pentru mărfurile care, datorită naturii lor, suferă în mod obişnuit o pierdere din masă în timpul transportului, operatorul de transport feroviar nu răspunde, oricare ar fi parcursul efectuat, decât de acca parte din lipsă care depăşeşte toleranţa de 2% din masă pentru mărfurile lichide sau predate la transport în stare umedă.
Instanţa, analizând accastă susţinere a pârâtei, o apreciază ca neîntemeiată pentru că potrivit art. 61 alin. (9) din acelaşi act normativ, limitarea răspunderii prevăzute la alin. (8) nu poate fi invocată dacă se face dovada, după împrejurările de fapt, că pierderea nu rezultă din cauzele care justifică toleranţa, întrucât în cauză, pierderea nu s-a produs în mod obişnuit, ci s-a produs prin scurgere aşa cum a fost constatată prin procesul-verbal de constatare nr. 15/2008, încheiat în staţia de destinaţie.
Nu se poate reţine nici susţinerea pârâtei conform căreia operatorul feroviar nu răspunde de lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fară urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte, întrucât aşa cum rezultă din acelaşi proces-verbal de constatare la destinaţie s-au constatat scurgeri din conţinutul vagonului.
Reţinând că societatea reclamantă şi-a dovedit pretenţiile solicitate, în condiţiile art. 1169 – 1170 C. civ. astfel cum a reţinut şi prima instanţă, tribunalul reţine drept nefondat recursul formulat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul a respins recursul ca nefondat.
