O.G. nr. 7/2005, art. 60, 61
Operatorul de transport este răspunzător pentru pierderea parţială a mărfii survenită între momentul încheierii contractului de transport şi cel al eliberării expediţiei, fiind exonerat de răspundere în situaţia în care mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte.
în situaţia violării mijlocului de transport, sarcina probei că avarierea mărfii s-a produs in timpul transportului şi din culpa operatorului de transport feroviar revine celui care reclamă. Cu toate acestea, sarcina probei este inversată în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare, în această situaţie, presupunându-se, până la proba contrară, că mărfurile au fost avariate din culpa operatorului de transport feroviar.
Trib. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 1215 din 27 octombrie 2010, ne publicată
Prin sentinţa civilă nr. 15346 din 11 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC P. SA împotriva pârâtei SC G. SA.
In motivare, instanţa a reţinut că reclamanta SC P. SA a expediat către P.D.T. cu scrisoarea de trăsura nr. 65861 din 24 octombrie 2008 prin intermediul pârâtei în calitate de cărăuş vagonul nr. 335379513930 încărcat cu cantitatea de 53.350 kg motorina Euro Diesel 4, potrivit notei de greutate nr. 8270 din 24 octombrie 2008 şi avizul de însoţire marfa nr. 731252407 din 24 octombrie 2008.
La data de 31 octombrie 2008 s-a întocmit un proces-verbal de recepţie în care s-a consemnat că la destinaţie sigiliile nr. 1003766 şi 1003767 sânt larg aplicate, lamelele îndoite în jos şi şuruburile fară piuliţe. S-a mai consemnat că îndoirea lamelelor a dus la lărgirea sigiliilor şi posibilitatea de a avea acces la marfa, constatându-se o lipsă de 4.700 kg.
Potrivit regulamentului de transport aprobat prin O.G. nr. 7/2005 -art. 60 operatorul de transport feroviar este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită din momentul încheierii contractului de transport şi până la eliberarea expediţiei, precum şi pentru paguba care rezultă din depăşirea termenului de a contractului de transport însă, în cazul de faţă, devin aplicabile dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale articolului
menţionat care exonerează pe cărăuş de lipsurile cantitative în cazul în care nu a cântărit mărfurile pentru a răspunde de cantitatea constatată pe cântarul său (a se vedea în acest sens nota de greutate nr. 8270 din 24 octombrie 2008), iar pe de altă parte, operatorul de transport feroviar nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fară urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte.
Potrivit procesului-verbal încheiat la momentul recepţiei mărfii de către D.T. s-a constatat că sigiliile sânt larg aplicate, ori, aplicarea s-a făcut de către expeditor care astfel răspunde de exactitatea şi identitatea mărfurilor ce se expediază în raport cu datele înscrise în actele de livrare şi în scrisoarea de trăsură, precum şi de integritatea mărfurilor încărcate de el în mijloacele de transport şi, de asemenea, răspunde de toate consecinţele unei încărcări defectuoase a mijloacelor de transport şi trebuie să repare prejudiciul suferit din această cauză, chiar dacă încărcarea s-a făcut de altă persoană în numele expeditorului.
împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii şi obligării pârâtei la plata sumei de 20.919,58 lei, contravaloarea cantităţii de
4.710 kg motorina Euro Diesel 4 constatată lipsă la destinaţie, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, recurenta a arătat că art. 60 alin. (2) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România vizează o situaţie particulară, împrejurarea în care operatorul de transport este cel care cântăreşte mărfurile, caz în care acesta răspunde de cantitatea constatată pe cântarul său, în limita unei toleranţe de +/- 2%. Aceste dispoziţii au menirea de a institui o regulă aplicabilă în circumstanţa prevăzută de ipoteza normei legale, iar nu vreun caracter exonerator.
Atâta timp cât cântărirea mărfurilor s-a efectuat de către recurentă în prezenţa unui delegat neutru al R., nu aceste dispoziţii sunt aplicabile în cauză, ci cele ale art. 60 alin. (3) din Regulament, care impun operatorului de transport să facă dovada că a primit mai puţin de la expeditor. Pârâta intimată nu a făcut o astfel de dovadă, ci, dimpotrivă, a recunoscut cantitatea înscrisă de expeditor prin semnarea fară obiecţiuni a scrisorii de trăsură, precum şi cu ocazia stabilirii cheltuielilor de transport. Pârâta nu a invocat prevederile art. 60 alin. (2) şi (3) din Regulament, iar instanţa nu a pus în discuţia părţilor incidenţa acestor dispoziţii legale.
Prin procesul-verbal din data de 31 octombrie 2008 semnat de pârâtă s-a constatat că sigiliile nr. 1003766 şi 1003767 sunt lărgite datorită îndoirii lamelelor, cu posibilitatea de acces la marfa, existând
deci urme de violare. In aceste condiţii, art. 60 alin. (4) din Regu
lament, care scuteşte de răspundere operatorul de transport în cazul în care mijlocul de transport a ajuns la destinaţie fară urme de violare, nu este aplicabil.
Aşa după cum a recunoscut şi pârâta prin întâmpinare, expeditorul a aplicat sigilii în mod corespunzător, înlocuirea sau violarea acestora fară urme vizibile nefiind posibila (art. 44 din Regulament). Prin semnarea fară obiecţiuni a scrisorii de trăsură de către transportator, se prezumă că sigiliile au fost confecţionate şi aplicate corect, prezumţia nefiind răsturnată, ci întărită prin recunoaşterea pârâtei.
Art. 44 şi art. 36 alin. (3) şi (5) din Regulament au o existenţă de sine stătătoare. Art. 36 alin. (3) şi (5) din Regulament nu sunt incidente în cauză, deoarece mărfurile expediate au corespuns datelor înscrise în scrisoarea de trăsură şi în actele de livrare, iar încărcarea mijloacelor de transport s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.
Lipsa mărfii se datorează violărilor intervenite pe parcursul expediţiei, când marfa se afla în paza juridică a pârâtei.
Prin urmare, nu există niciun element de natură a înlătura aplicabilitatea art. 60 alin. (1) din Regulament, potrivit cărora operatorul este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială suferită din momentul încheierii contractului de transport şi până la eliberarea expediţiei.
Potrivit art. 61 alin. (2) din Regulament, în cazul în care mijlocul de transport a fost violat sau poartă urme de violare, se presupune până la dovada contrară că mărfurile au fost avariate din culpa opera-
torului de transport. In cazul de faţă vagonul nr. 335379513930 a sosit la destinaţie având două sigilii lărgite cu posibilitatea de a se accesa marfa, răspunderea pentru cantitatea de motorină lipsă revenind pârâtei.
în drept, recurenta a indicat prevederile art. 36 alin. (3) şi (5), art. 44, art. 60, art. 61 alin. (2) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, Normele uniforme marfa 7 din Norma uniformă privind transporturile pe căile ferate din România, art. 1 din
H.G. nr. 1351/1990, art. 299 şi urm. C. proc. civ.
In apărare, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, intimata a arătat că sigilarea a fost corespunzătoare, iar transportatorul nu preia marfa pe cântarul expeditorului şi nu participă la cântărire, astfel că corectitudinea declarării cantităţii de marfă încărcată este obligaţia exclusivă a reclamantei.
La predarea vagonului către punctul de lucru OMV Petrom s-a constatat că sigiliile sunt corect aplicate, fară scurgeri de conţinut şi fară urme de violare sau sustragere. Intimata nu răspunde pentru dife-
ren ţa cantitativă constatată în urma cântăririi atât vreme cât vagonul luat în primire pe baza de sigilii intacte şi corect aplicate nu prezintă urme de violare (art. 60.4 din Regulament).
Potrivit art. 61.3.2 din Regulament, operatorul de transport feroviar este scutit de răspundere dacă se constată diferenţă între cântarul folosit la primirea mărfurilor spre transport şi cel folosit la eliberarea către destinatar, atunci când lipsa este evident nereală, se datorează expeditorului sau se încadrează în toleranţa de +1-2%.
In ceea ce priveşte supoziţia reclamantei referitoare la îndoirea lamelelor, care ar fi dus la lărgirea sigiliilor şi posibilitatea de acces la marfa, intimata a arătat că aceste scurgeri nu ar putea sa fie de
4.710 kg, nefiind vorba de o scurgere insesizabilă. Scurgerea ar fi lăsat o urmă considerabilă de-a lungul traseului, iar în momentul staţionării ar fi putut fi observată cu ochiul liber, ceea ce nu este cazul. Potrivit dispoziţiilor uniforme marfa 6 din Norma uniformă privind transporturile pe căile ferate din România, în cazul producerii unor scurgeri sau scăpări de mărfuri periculoase din vagoane, expeditorul trebuie să intervină în cel mai scurt timp pentru înlăturarea acestora.
Predatorul era obligat să verifice etanşeitatea dispozitivelor de închidere după umplerea cisternelor, operatorul fiind exonerat de răspundere pentru lipsa produsă prin scurgere din vina predatorului.
în drept, intimata a indicat prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România.
Cercetând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Tribunalul reţine că, potrivit art. 60 alin. (1) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România aprobat prin O.G. nr. 7/2005, operatorul de transport feroviar este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită din momentul încheierii contractului de transport şi până la eliberarea expediţiei.
Operatorul de transport feroviar nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fară urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte, iar mărfurile încărcate în mijlocul de transport deschis, cu semnele sau marcajele intacte [art. 60 alin. (4) din Regulament].
In caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, operatorul de transport feroviar trebuie să plătească, excluzând alte daune-interese, o despăgubire calculată după factura sau după preţul curent al mărfii, iar în lipsa acestora, după preţul mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate, la
locul şi data la care marfa a fost primită la transport. In afară de aceasta, operatorul de transport feroviar trebuie să restituie tariful de
transport, taxele vamale şi celelalte sume plătite de client cu ocazia transportului mărfii pierdute [art. 63 alin. (2) din Regulament].
Aşadar, art. 60 alin. (1) din Regulament instituie regula potrivit căreia operatorul de transport este răspunzător pentru pierderea parţială a mărfii survenită între momentul încheierii contractului de transport şi cel al eliberării expediţiei.
Art. 60 alin. (4) instituie o excepţie de la această regulă, operatorul de transport fiind exonerat de răspundere dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fară urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte.
In cauză însă, condiţiile de aplicare a excepţiei de la regulă nu sunt întrunite.
Aşa după cum a reţinut şi instanţa de fond, la data de 31 octombrie 2008 părţile din contractul de transport au întocmit, cu participarea Romcontrol, un proces-verbal de recepţie în care s-a consemnat că Ia destinaţie sigiliile nr. 1003766 şi 1003767 sunt larg aplicate, lamelele îndoite în jos şi şuruburile fară piuliţe. S-a mai consemnat că îndoirea lamelelor a dus la lărgirea sigiliilor şi posibilitatea de a avea acces la marfa, constatându-se în urma cântăririi o lipsă de 4.700 kg.
Sigiliile aplicate la momentul expediţiei au fost conforme, aşa cum însăşi intimata pârâtă a recunoscut, dar au ajuns la locul de descărcare în condiţiile reţinute în procesul-verbal de recepţie.
In aceste condiţii, nu se poate reţine, aşa cum a susţinut intimata pârâtă, că vagonul nu prezintă urme de violare.
Pentru această ipoteză, a violărilor mijlocului de transport, art. 61 alin. (1) din Regulament prevede că sarcina probei că avarierea mărfii s-a produs în timpul transportului şi din culpa operatorului de transport feroviar revine celui care reclamă.
Cu toate acestea, sarcina probei este inversată în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare: în această situaţie, se presupune, până la proba contrară, că mărfurile au fost avariate din culpa operatorului de transport feroviar [art. 61 alin. (2) din Regulament].
Operatorul de transport feroviar nu a făcut proba contrară pentru a răsturna prezumţia de culpă consacrată de Regulament.
Intimata a afirmat în cuprinsul întâmpinării că nu ea, în calitate de operator de transport, a efectuat cântărirea mărfii la expediţie. Pentru această ipoteza, art. 60 alin. (3) din Regulament prevede că operatorul de transport feroviar are dreptul să facă dovada că în realitate a primit mai puţin de la expeditor sau că marfa sosită la destinaţie corespunde cu masa netă ori cu specificaţiile din actele de livrare sau din scrisoarea de trăsură.
O asemenea dovadă nu a fost făcută.
Art. 61 alin. (3) lit. b) din Regulament prevede, într-adevăr, că operatorul de transport feroviar este scutit de răspundere dacă se constată diferenţa între cântarul folosit la primirea mărfurilor spre transport şi cel folosit la eliberarea către destinatar, atunci când lipsa este evident nereală, se datorează expeditorului sau se încadrează în toleranţa de +/-2%.
Această ipoteză este însă aplicabilă în condiţiile art. 60 alin. (2) din Regulament, care impune ca operatorul de transport feroviar să fi cântărit mărfurile, ceea ce nu este cazul.
Reclamanta recurentă nu a susţinut existenţa unei scurgeri sau că mijlocul de transport nu a fost închis etanş, aşa cum a afirmat în apărare intimata, ci a afirmat că sunt întrunite condiţiile de angajare a răspunderii operatorului de transport în condiţiile în care mijlocul de transport a ajuns la destinaţie prezentând urme de violare.
Pentru aceste motive, Tribunalul a admis recursul, a modificat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis cererea şi a obligat pârâta la plata sumei de 20.919,58 lei cu titlul de contravaloare marfa.
In baza art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, pârâta va fi obligată şi la plata sumei de 1.312,98 lei cu titlul de cheltuieli de
judecată în fond (taxa de timbru şi timbru judiciar). In baza art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată şi la plata sumei de 688,09 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs (taxa de timbru şi timbru judiciar).
