– OG nr.51/1997, art.12, lit.a
Prin sentinta instantei de fond a fost respinsa cererea utilizatorului/locatarului formulata împotriva furnizorului, prin care se solicita angajarea raspunderii contractuale a acestuia pentru livrarea neconforma a unui autoturism.
Solutionând apelul împotriva sentintei curtea a constatat ca în fapt utilizatorul detine un autoturism în temeiul unui contract de leasing bunul fiind proprietatea finantatorului/locatorului achizitionat de la furnizor.
În drept, curtea a constatat ca textul art.12 lit.a din OG nr.51/1997 este o exceptie de la principiul relativitatii contractului, prevazut de art.973 Cod civil, conferindu-i utilizatorului dreptul la actiune directa împotriva furnizorului pentru toate litigiile legate de obligatiile vânzatorului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A CIVILA,
DECIZIA COMERCIALA NR. 301 din 06.06.2011)
Prin sentinta comerciala nr. 9702/15.10.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
A fost respinsa actiunea principala astfel cum a fost modificata formulata de reclamanta C I M. în contradictoriu cu pârâta S.C. G T T S.R.L. ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
A fost respinsa cererea de chemare în judecata a altor persoane formulata de reclamanta în contradictoriu cu intervenienta S.C. NBG L IFN S.A. (fosta S.C. E L IFN).
A fost respinsa cererea de chemare în garantie a C C & E E A D LLC formulata de pârâta SC. G T T S.R.L. ca ramasa lipsita de interes.
A fost obligata reclamanta la plata catre pârâta S.C. G T T S.R.L. a sumei de4.132,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata si catre chemata în garantie a sumei de 100 euro, reprezentând echivalentul a 426,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.11.2009, sub nr.43808/3/2009, reclamanta F “C I M” a chemat în judecata pe pârâtele SC G T T SRL si G M S E R, solicitând tribunalului obligarea pârâtelor, în solidar, sa-i înlocuiasca autovehiculul marca Chevrolet Captiva NAXV57X, de culoare verde, având serie sasiu KL1CG26RJBO15533, an de fabricatie 2006, cu un alt autovehicul nou si de acelasi tip; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata de despagubiri în cuantum de 11.585,23 lei; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 06.11.2006, în calitate de utilizator, a încheiat cu SC NBG L IFN SA (fosta E L IFN SA), în calitate de proprietar-finantator, contractul de leasing financiar nr. 14324. Obiectul acestui contract este achizitionarea de catre reclamanta, în sistem de leasing, a dreptului de folosinta si a posesiei asupra autovehiculului marca Chevrolet Captiva NAXV57X, furnizorul bunului fiind pârâta SC G T T SRL, iar reprezentantul producatorului fiind pârâta G M S E R.
Reclamanta a aratat ca înca de la data achizitionarii autoturismului a avut numeroase probleme în sensul ca acesta a stat în service mai mult de 190 de zile asa cum se poate observa din carnetul de garantie si ghidul de service (depasind astfel cu mult 10 % din termenul de garantie), iar defectiunea constatata a fost kit-ul de ambreiaj si volanta (de 4 ori au fost înlocuite).
Referitor la gravitatea defectiunilor, acestea au fost la kit-ul de ambreiaj, volanta, cutie de viteze, acceleratie si motor, defectiuni care pun în pericol viata directorului fundatiei care conduce în mod curent autovehiculul precum si a pasagerilor acestuia.
Referitor la folosinta normala în perioada de garantie, reclamanta sustine ca autovehiculul nu a suferit avarii si nu a fost implicat în nici un accident rutier, el fiind folosit conform destinatiei lui normale.
Reclamanta a învederat ca a formulat aceasta actiune în baza dispozitiilor art.12 din OG nr.51/1997 reactualizata la data de 24.04.2009 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing precum si a dispozitiilor prevazute de art.9.13 din contractul de leasing, dispozitii potrivit carora în temeiul contractului de leasing utilizatorul are drept de actiune directa asupra furnizorului, în cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar în perioada de garantie si postgarantie.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.449/2003, Legea nr.363/2007, art.1073 si urmatoarele, art.1352 Cod civil.
La termenul din 26.02.2010, reclamanta a aratat ca în nume propriu si ca mandatar al SC NBG L IFN SA (fosta E L IFN SA) si în contradictoriu cu SC G T T SRL si G M S E R, întelege sa formuleze o cerere modificatoare prin care a solicitat sa se dispuna rezolutiunea vânzarii-cumpararii autoturismului marca Chevrolet Captiva NAX57X, de culoare verde, având serie sasiu KL1CG26RJBO15533, an de fabricatie 2006, vânzare-cumparare încheiata între SC G T T SRL, în calitate de vânzator si SC NBG L IFN SA (fosta E L IFN SA), în calitate de cumparator; repunerea partilor în situatia anterioara, respectiv obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea pretului achitat în cuantum de 125.836,41 lei reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 35.402 euro; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii modificatoare, reclamanta a relevat aceeasi situatie de fapt expusa si în cererea initiala.
În drept, au fost invocate dispozitiile OG nr.51/1997, art.1020 si art.1021 Cod civil, art.969 si urmatoarele Cod civil.
În cauza a formulat întâmpinare O S E LLC România la data de 22.02.2010 (filele 31-39).
Pârâta SC G T T SRL a formulat întâmpinare la 26.03.2010 prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active în ceea ce priveste capatul de cerere referitor la rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare, învederând ca reclamanta nu are calitatea de proprietar. Totodata a mentionat ca reclamanta nu are calitate procesuala în ce priveste rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare încheiat cu pârâta de catre finantator deoarece nu are calitatea de proprietar. Art.12 din OG nr.51/1997 sau art. 9.13 din contract permit utilizatorului sa întreprinda actiuni de administrare, necesare unei bune utilizari a autoturismului, dar în nici un caz aceste prevederi nu pot fi interpretate în sensul ca finantatorul a transmis asupra utilizatorului toate atributele dreptului sau de proprietate.
O caracteristica esentiala pentru invocarea rezolutiunii contractului de vânzare-cumparare încheiat între pârâta, în calitate de vânzator si finantatorul – societatea de leasing o reprezinta calitatea de parte în contract sau succesor cu titlu particular.
Art.12 din OG nr.51/1997 cât si art.9.13 din contract, care reprezinta o reiterare a textului de lege, prevede ca, în temeiul contractului de leasing, utilizatorul are urmatoarele drepturi: – de actiune directa asupra furnizorului, în cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar în perioada de garantie si postgarantie, locatorul/finantatorul fiind exonerat de orice raspundere; – de a exercita actiunile posesorii fata de terti.
În consecinta, textul de lege nu intentioneaza sa transfere în sarcina utilizatorului decât atributele privind posesiunea bunului, nu si cele privind dreptul de dispozitie.
Actiunea în rezolutiunea unui contract de vânzare-cumparare însotit de restituirea pretului nu poate fi solicitata decât de catre proprietarul bunului, acestea având caracterul unor acte de dispozitie.
La termenul din 30.04.2010 pârâta SC G T T SRL a formulat cerere de chemare în garantie împotriva C C & E E A D LLC prin care a solicitat sa se dispuna obligarea acesteia la restituirea catre pârâta a sumei de 125.836,14 lei, cu titlu de despagubiri, în cazul în care pârâta ar fi obligata la despagubiri fata de reclamanta.
În motivarea cererii, a aratat ca întrucât reclamanta solicita înlocuirea autoturismului mentionat ca urmare a unor defecte de fabricatie, în ipoteza în care instanta ar trece peste apararile invocate de pârâta si ar admite cererea reclamantei, pârâta arata ca nu are decât rolul de intermediar, garantia urmând a fi asigurata de catre producator, respectiv de catre chematul în garantie, C C & E E A D LLC, în ipoteza în care instanta va aprecia ca autoturismul prezinta defecte de fabricatie, defecte ce nu pot fi remediate si care necesita înlocuirea sau achitarea integral a pretului bunului. În drept, au fost invocate dispozitiile art.6o (1), 61 (1) Cod procedura civila.
La acelasi termen de judecata, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecata a altor persoane, respectiv a SC NBG L IFN SA.
În motivarea cererii de chemare în judecata a altor persoane, s-a precizat ca SC NBG L IFN SA poate pretinde aceleasi drepturi ca si reclamanta în calitatea acesteia de parte contractanta din contractul de leasing financiar nr.14324/06.11.2006. De asemenea, reclamanta precizeaza ca SC NBG L IFN SA a achitat integral suma ce face obiectul contractului de vânzare-cumparare catre pârâta SC G T T SRL.
În drept, au fost invocate prevederile art. 57, 58 Cod procedura civila.
La data de 02.09.2010, chemata în garantie C C & E E A D LLC a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garantie prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, solicitând respingerea cererii de chemare în judecata formulata de aceasta ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa si respingerea cererii de chemare în garantie ca ramasa fara obiect.
În sustinerea exceptiei, chemata în garantie a mentionat ca prin cererea de chemare în judecata formulata, reclamanta solicita rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare pentru existenta unor asa-zise vicii de fabricatie ale autoturismului Chevrolet Captiva NAX57X.
Or, potrivit dispozitiilor Codului civil, precum si principiilor generale de drept, doctrinei si practicii juridice de specialitate, actiunea redhibitorie prin care se solicita rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare pentru vicii reprezinta apanajul exclusiv al proprietarului-cumparator, neexistând în dreptul comun sau în legea speciala o dispozitie derogatorie care sa confere tertului, beneficiar al unui contract de leasing, legitimitatea procesuala pentru promovarea unei asemenea actiuni.
Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati între persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat. În speta, titularul dreptului de a introduce actiunea în garantie numita redhibitorie prin care solicita rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare este cumparatorul din contract, respectiv SC E L IFN SA (în prezent SC NBG L IFN SA).
Articolul 22 din OG nr.51/1997, pe care reclamanta a înteles sa-si întemeieze actiunea, nu confera acesteia legitimitatea procesuala activa în ceea ce priveste introducerea actiunii în rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare fata de care utilizatorul este tert.
De asemenea, nici contractul de leasing, ale carui dispozitii sunt invocate de catre reclamanta Fundatia, nu contine nici o prevedere care sa confere acesteia dreptul de a introduce actiunea în rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare în contradictoriu cu furnizorul bunului.
Chemata în garantie a depus înscrisuri, în copie.
La termenul din 30.04.2010, tribunalul a apreciat ca nu se poate constata existenta unei identitati între societatea O S E LLC România si G M S E R, reclamanta neoferind informatii suplimentare cu privire la celelalte elemente de identificare ale societatii G M S E R. În acest context, instanta a apreciat ca O S E LLC România nu are calitatea de pârâta în cauza.
La acelasi termen de judecata, tribunalul a constatat ca o modificare a cererii de chemare în judecata în conditiile prevazute de art.132 Cod procedura civila nu poate privi cadrul procesual activ, astfel încât nu a retinut calitatea de reclamanta a SC NBG L IFN SA.
Totodata, la termenul din 30.04.2010, reclamanta a formulat cererea de renuntare la judecata în contradictoriu cu pârâta G M S E R, de care instanta a luat act în temeiul art.246 Cod procedura civila.
La termenul din 15.10.2010, instanta a supus dezbaterii exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, cererea de chemare în judecata a altor persoane si cererea de chemare în garantie.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma exceptiei lipsei calitatii procesuale active, tribunalul a apreciat ca aceasta este întemeiata si, în consecinta a admis-o, pentru considerentele care vor fi expuse.
A aratat ca prin actiunea astfel cum a fost modificata, reclamanta solicita rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare încheiat între SC G T T SRL, în calitate de vânzator, si SC NBG L IFN SA (fosta SC E L IFN SA), în calitate de cumparator, si repunerea partilor în situatia anterioara prin obligarea pârâtelor în solidar la restituirea pretului achitat în cuantum de 125.836,41 lei reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 35.402 euro.
Rezolutiunea reprezinta o sanctiune civila care intervine în ipoteza neîndeplinirii culpabile a obligatiilor ce-si au izvorul într-un contract sinalagmatic, aceasta implicând desfiintarea retroactiva a contractului si repunerea partilor în situatia anterioara.
Aplicarea acestei sanctiuni poate fi ceruta numai de catre creditorul obligatiei neexecutate culpabil, întrucât desfiintarea cu titlu de rezolutiune se întemeiaza pe interdependenta si reciprocitatea obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice, partea culpabila fiind sanctionata pentru sfidarea fortei obligatorii a contractului.
S-a retinut ca reclamanta nu beneficiaza de legitimare procesuala activa pentru a fi îndreptatita sa solicite rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare si repunerea partilor în situatia anterioara.
Reclamanta are calitatea de utilizator, în temeiul contractului de leasing financiar nr.14324/06.11.2006, încheiat cu SC E L IFN SA prin care aceasta din urma societate, în calitatea sa de proprietar si finantator, a cedat în sistem leasing dreptul de folosinta si posesia asupra autovehiculului marca Chevrolet Captiva NAXV57X, furnizorul bunului fiind SC G T T SRL. Calitatea de utilizator în cadrul contractului de leasing mentionat nu-i confera F “C I M” vocatia de a cere rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare prin care E L IFN SA a devenit proprietarul autovehiculului.
Art.9.13 din contractul de leasing reprezinta o aplicare conventionala a prevederilor art.12 din OG nr.51/1997, reglementând numai dreptul de actiune directa asupra furnizorului în cadrul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar în perioada de garantie si post garantie. Acest drept nu se refera însa si la posibilitatea de a cere rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare încheiat între finantator si furnizor.
În considerarea celor expuse, tribunalul a respins actiunea principala promovata de reclamanta ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Tribunalul a respins si cererea de chemare în judecata a altor
persoane formulata de reclamanta.
Dispozitiile art.57 Cod procedura civila reglementeaza interventia fortata prin care una din partile initiale solicita introducerea în proces a unei terte persoane care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul. În conformitate cu prevederile art.58 Cod procedura civila tertul chemat în judecata dobândeste calitatea de intervenient principal, din punct de vedere procesual cererea de chemare în judecata a altor persoane fiind asimilata unei cereri de interventie voluntara principala.
Întrucât intervenienta SC NBG L IFN SA nu si-a manifestat vointa în sensul rezolutiunii contractului de vânzare-cumparare, iar reclamanta nu beneficiaza de dreptul de a cere ea însasi desfiintarea acestei conventii, tribunalul va respinge cererea de chemare în judecata a altor persoane.
Tribunalul a respins si cererea de chemare în garantie formulata de
pârâta SC G T T SRL ca ramasa lipsita de interes.
Astfel, potrivit art. 60 alin.1 Cod procedura civila “partea poate sa cheme în garantie o alta persoana împotriva careia ar putea sa se îndrepte, în cazul în care ar cadea în pretentiuni, cu o cerere în garantie sau în despagubire”.
Întrucât cererea principala a fost respinsa, pârâta SC G T T SRL nepierzând procesul, cererea de chemare în garantie formulata de aceasta a devenit lipsita de interes.
În temeiul art.274 Cod procedura civila, constatând culpa procesuala a reclamantei aceasta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata în
cuantum de 4.132,72 lei (contravaloare taxa de timbru si timbrului judiciar aferente cererii de chemare în garantie) catre pârâta SC G T T SRL si în suma de 100 euro, reprezentând echivalentul a 426,30 lei, catre chemata în garantie conform dovezilor anexate la filele 254-255.
Întrucât O S E LLC România nu este parte în proces, asa cum s-a precizat prin încheierea de sedinta din 30.04.2010, instanta nu s-a pronuntat cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de aceasta.
Împotriva sentintei comerciale nr. 9702/15.10.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a declarat apel apelanta reclamanta F C I M P. Aceasta a sustinut ca instanta de fond în mod eronat a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a sa si a respins actiunea. A aratat ca este adevarat ca rezolutiunea poate fi ceruta de creditorul obligatiei neexecutate culpabil, dar, în cazul de fata, trebuie avute în vedere dispozitiile legii speciale, respectiv art. 12 din O.G. nr. 51/1997. Reclamatia apelantei are în vedere tocmai calitatea bunului, iar argumentele acesteia în sprijinul calitatii procesuale active sunt:
Contractul de leasing este un contract comercial aparte cu o reglementare speciala, de esenta acestuia este existenta a trei parti: un furnizor, o societate finantatoare (societatea de leasing) si un utilizator.
Ca operatiune tripartita, leasingul creeaza obligatii în sarcina tuturor partilor implicate, obligatiile deriva pe de o parte din contractul de vânzare-cumparare încheiat între furnizor si societatea de leasing, dar mai ales din contractul de leasing încheiat între societatea de leasing si utilizator. În ceea ce priveste obligatiile furnizorului, tert în contractul de leasing, acestea vizeaza aspectele privind livrarea si calitatea bunului obiect al contractului de leasing, având obligatia sa livreze utilizatorului autoturismul contractat conform specificatiilor tehnice. Desi contractul de vânzare-cumparare se încheie între furnizor si finantator, utilizatorul are actiune directa împotriva furnizorului în cazul reclamatiilor privind calitatea bunului. Contractul de vânzare-cumparare, la care utilizatorul nu este parte, îsi produce efecte direct în patrimoniul sau, întrucât, desi bunul trece în proprietatea societatii de leasing, el este livrat direct utilizatorului care este în posesia bunului. Corespunzator actiunii directe a utilizatorului împotriva furnizorului apare raspunderea furnizorului fata de utilizator pentru calitatea bunului dat în leasing.
Actiunea directa a utilizatorului împotriva furnizorului este o veritabila exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului consacrat prin art. 973 C.civ., datorita faptului ca, desi furnizorul nu este parte în contractul de leasing, el poate fi actionat în instanta de catre utilizator în virtutea dreptului conferit de lege – OG nr. 51/1997. Conventia UNIDROIT asupra leasingului financiar international prevede ca obligatiile furnizorului care rezulta din contractul de furnizare încheiat cu finantatorul pot de asemenea sa fie invocate de catre utilizator, ca si cum el ar fi parte în contractul de furnizare.
Practic rezolutiunea contractului nu putea interveni decât între pârâta S.C. G T T S.R.L. si apelanta întrucât rezolutiunea presupune repunerea partilor în situatia anterioara prin restituirea prestatiilor reciproce. Ori pârâta S.C. G T T S.R.L. a încasat pretul, deci îl poate restitui, iar posesia bunului îi apartine subscrisei care este singura în masura sa îl restituie. Pretul solicitat prin actiunea modificata este pretul care nu include dobânzile si comisioanele pe care apelanta le-a achitat societatii de leasing si care se cuvin de drept acesteia si asupra caruia apelanta nu are pretentii întrucât nu finantatorul raspunde pentru calitatea bunului.
Apelanta a ales furnizorul bunului având în vedere caracteristicile tehnice si calitatea bunului, societatea de leasing nefacând altceva decât sa achite acest bun.
În factura proforma nr. 727/25.10.2006 emisa de catre vânzator – S.C. G T T S.R.L., anexa la contractul de leasing este trecuta apelanta.
În procesul-verbal de predare-primire a bunului sunt prevazute trei parti : furnizorul, finantatorul si utilizatorul, el fiind semnat numai de catre furnizor si apelanta.
Daca în contractul de vânzare-cumparare prin transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun se transmit automat si toate riscurile de la vânzator la cumparator, în contractul de leasing momentul transmiterii proprietatii nu coincide cu momentul transferului riscului asupra contractului. Astfel, utilizatorul – desi nu este proprietarul bunului- va suporta riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat din cauze fortuite, continuând efectuarea platilor cu titlu de rata de leasing pâna la achitarea integrala a valorii contractului.
A formulat cerere de chemare în judecata a altor persoane, în baza art. 57 C.pr.civ., respectiv a S.C. NBG L IFN S.A. ca fiind o parte ce poate pretinde aceleasi drepturi ca si subscrisa. Tribunalul a respins cererea de chemare în judecata a altor persoane pe motiv ca S.C. NBG L IFN S.A. nu s-a prezentat în instanta si nu si-a manifestat expres vointa. Chiar daca nu si-a manifestat expres vointa, aceasta nici nu a facut o cerere prin care sa arate ca se opune la admiterea cererii apelantei reclamante.
La Cap. IX art. 9.1 din contractul de leasing se prevede expres acordul partilor ca, la finalul contractului de leasing, în conditiile în care utilizatorul si-a îndeplinit în întregime obligatiile izvorâte din contract sa transfere dreptul de proprietate catre acesta. Cu alte cuvinte, se impune conventional prin acordul partilor transferul dreptului de proprietate la finalul contractului de leasing.
La data de 06.11.2010, contractul de leasing a ajuns la termen, iar prin achitarea ratei reziduale apelanta reclamanta a devenit proprietar. Deci de la aceasta data apelanta îndeplineste si conditia de proprietar al bunului.
La data de 06.06.2011intimata NBG L IFN S.A. a formulat cerere de aderare la apel, cerere care însa nu a fost timbrata desi instanta i-a pus în vedere acesteia timbrarea cu suma de 2060 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
În consecinta, în temeiul art. 11 si art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/997 privind taxele judiciare de timbru si a art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 106/1995, va fi admisa exceptia de netimbrare si va fi anulata ca netimbrata cererea de aderare la apel formulata de intimata NBG L IFN S.A.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse, se constata ca este fondat, pentru considerentele care vor fi redate.
Contractul de leasing este reglementat de O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, cu modificarile ulterioare, care la art. 1 alin. 1 defineste contractul de leasing ca fiind acel contract prin care “o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfârsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al locatarului/utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing fara a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului înainte de sfârsitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, daca partile convin astfel si daca achita toate obligatiile asumate prin contract.”
Deoarece ambele parti ale contractului de leasing nr. 14324/06.11.2006 sunt persoane juridice române, iar furnizorul bunului este, de asemenea, persoana juridica româna, se constata ca acest contract nu prezinta elemente de extraneitate, fiind supus legii române, în speta O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, cu modificarile ulterioare.
Rezulta ca nu sunt aplicabile în cauza dispozitiile Conventiei UNIDROIT asupra leasingului financiar international, asa cum sustine apelanta, conventie la care, de altfel, România nu este parte.
Dispozitiile art. 12 lit. a din O.G. nr. 51/1997 modificata prevad ca “În temeiul contractului de leasing, locatarul/utilizatorul are urmatoarele drepturi: a) de actiune directa asupra furnizorului, în cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar în perioada de garantie si postgarantie, locatorul/finantatorul fiind exonerat de orice raspundere;”
Este întemeiata sustinerea apelantei în sensul ca aceasta actiune privind calitatea bunului obiect al contractului reprezinta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului, consacrat prin art. 973 C.civ.
Obligatia furnizorului, vânzator al bunului ce face obiectul leasingului fata de cumparatorul finantator este de garantie contra viciilor lucrului vândut. În cazul încalcarii acestei obligatii de catre furnizor, cumparatorul finantator are la îndemâna fie o actiune în rezolutiunea vânzarii, fie o actiune de reducere a valorii lucrului vândut.
Actiunea directa a utilizatorului contra furnizorului bunului obiect al contractului de leasing privind calitatea acestui bun nu poate avea ca obiect decât actiunile pe care finantatorul-cumparator al bunului le are împotriva furnizorului vânzator pentru reclamarea viciilor lucrului vândut.
Textul art. 12 lit. a din O.G. nr. 51/1997 nu distinge între ce fel de actiuni referitoare la calitatea bunului obiect al contractului de leasing pot fi formulate de catre utilizator, asa cum precizeaza lit. b a aceluiasi articol, care se refera strict la actiunile posesorii fata de terti. Se deduce ca nu este întemeiata interpretarea ca textul de lege transfera în sarcina utilizatorului doar actiunile privind posesiunea bunului, nu si pe cele privind dreptul de dispozitie, potrivit principiului de drept ca unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem, iar o asemenea interpretare ar echivala cu o adaugare la lege.
De altfel, se constata ca, prin plata ultimei rate de leasing si a redeventei la data de 03.12.2010, apelanta reclamanta a dobândit si calitatea de proprietar al bunului care a format obiectul contractului de leasing, ceea ce face ca acest contract sa fi ajuns la final si care releva o alta situatie juridica decât cea avuta în vedere de catre prima instanta.
Fata de cele aratate, s-a constatat ca apelul este întemeiat, si a fost admis. Deoarece în mod gresit prima instanta a solutionat litigiul în temeiul unei exceptii procesuale si fara a intra în cercetarea fondului, în baza art. 297 alin. 1 C.pr.civ., a fost desfiintata sentinta atacata si a fost trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
