Data: 28.06.2006
Autor: Tribunalul Satu Mare
Domenii
asociate: Vânzare spaţii
comerciale – Legea
550/2002
Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local. Obligaţia includerii de către consiliile locale pe lista spaţiilor comerciale ce urmează a fi vândute a tuturor spaţiilor comerciale ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege. Îndreptăţirea comercianţilor care deţin spaţiul comercial în baza unui contract de asociere în participaţiune de a cumpăra spaţiul comercial prin metoda negocierii directe.
Rezumatul speţei:
Prin acţiunea în administrativ astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta SC “G & S” SRL a chemat în judecată în calitate de pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE, solicitând instanţei ca prin sentinţe ce o va pronunţa în cauză să oblige pârâtul să includă pe lista spaţiilor comerciale care urmează a fi vândute în condiţiile Legii nr.550/2002 a spaţiului situat în Satu Mare, şi să oblige pârâtul la vânzarea spaţiului prin negociere directă.
În motivare se arată că spaţiul de mai sus este deţinut de Asociaţia nonprofit „O” Satu Mare, în baza unui contract de închiriere pe durată nedeterminată. În baza contractelor autentificate, reclamanta s-a asociat cu Asociaţia non-profit şl deţine spaţiul, doreşte să-l cumpere însă pârâtul nu l-a inclus pe listă.
Titulara contractului de închiriere a formulat în termenul legal o cerere de cumpărare prin negociere directă, iar în prezent este de acord ca vânzarea să se facă societăţii reclamante. Este ştiut faptul că o asociaţie non profit poate organiza activităţi lucrative (în speţă prin asocierea cu o societate comercială) în vederea asigurării şanselor de finanţare, astfel că este îndrituită la cumpărarea spaţiului comercial deţinut. Legiuitorul a urmărit prin prevederile Legii nr.550/2002 privatizarea tuturor spaţiilor comerciale deţinute de stat, spaţiul neaflându-se în categoria celor excluse de la privatizare conform acestei legi.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul solicită respingerea acţiunii reclamantei ca netemeinică şl nelegală.
În motivare se arată că, nu au fost respectate de către societatea comercială care deţine spaţiul în chirie prevederile art. 17 din Legea nr.550/2002, A, şl anume : “în termenul de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legii persoanele prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului. După expirarea termenului prevăzut la alin.1 spaţiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitaţie publică cu strigare, în condiţiile legii”.
În plus, SC „G & S” SRL nu deţine spaţiul în cauză în baza unui contract de închiriere încheiat cu Serviciul Public “Exploatarea Spaţiului Locativ” din cadrul primăriei, ci în baza unui contract de asociere cu Asociaţia “O”. Aşadar, neexistând raporturi juridice între pârâtă şl reclamantă, aceasta nu justifică vreo calitate pentru a solicita includerea spaţiului comercial în cauză pe lista spaţiilor comerciale care urmează a fi vândute.
Întrucât titularul contractului de închiriere nu a depus cerere de cumpărare în termenul prevăzut de lege, nu poate fi obligată la a vinde spaţiul decât prin încălcarea Legii nr.550/2002, A.
Analizând actele şl lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele :
Potrivit extrasului CF depus în extenso la dosar sub nr.top.299/42, la poziţia B 4 figurează un spaţiu comercial proprietatea tabulară a Statului Român, situat în Satu Mare.
Iniţial acest spaţiu comercial, prin contract de închiriere a fost închiriat de către Serviciul Public de Exploatarea Spaţiului Locativ Satu Mare, Asociaţiei nonprofit. Din cuprinsul acestui contract nu rezultă vreo interdicţie privind subînchirierea acestui spaţiu sau încheierea a cu privire la acesta a unor contracte de asociere în participaţiune.
În baza unor contracte de asociere în participaţiune autentificate, Asociaţia „O”, în calitate de titulară a contractului de închiriere a spaţiului comercial a pus la dispoziţia SC “G & S” SRL acest spaţiu pe o perioadă de 5 ani cu posibilitatea de prelungire a contractului pe încă 5 ani.
La data de 27.XI.2002 titulara contractului de închiriere, Asociaţia non profit Satu Mare a depus o cere către Primăria Municipiului Satu Mare înregistrată sub nr. 19817/27.11.2002 prin care a solicitat cumpărarea acestor spaţii, cerere soluţionată de către Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002 prin adresa nr.114/6.02.2003 în sensul că titularei contractului de închiriere nu I se poate vinde spaţiul comercial întrucât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.4 lit.b din Legea nr.550/2002, care defineşte noţiunea de “cumpărător” : “orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, care are calitatea de comerciant sau prestator de servicii potrivit legii. Cumpărător nu poate fi o persoană juridică de drept public sau o societate comercială la care Statul român ori o entitate administrativ teritorială este acţionar majoritar”.
Prin adresa nr.51/22.03.2006 (fila 23) comunicată Comisiei pentru vânzarea spaţiilor comerciale , Asociaţia nonprofit Satu Mare declară că este de acord ca SC “G & S” SRL să cumpere spaţiul comercial situat în Satu Mare.
Reclamanta a formulat cerere de cumpărare a spaţiului comercial la data de 22.03.2006, înregistrată la Primăria Municipiului Satu Mare sub nr.13.078/15.05.2006, cerere care a fost soluţionată de Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002 în sensul că nu se poate da curs solicitării acesteia de a cumpăra în baza Legii nr.550/2002 spaţiul comercial din litigiu, deoarece nu s-a depus o solicitare scrisă de cumpărare în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr.550/2002 conform prevederilor art.17 şl nu este titulara contractului de închiriere a spaţiului închiriat de S.P.E.S.L.
În drept instanţa a reţinut următoarele prevederi ale Legii 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şl a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şl a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local.
-art.5 alin. 1 “în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi consiliile judeţene şi consiliile locale vor aproba, prin hotărârea a doua treimi din numărul consilierilor, lista spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, care se afla în administrarea lor, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora, care urmează sa fie vândute potrivit dispoziţiilor prezentei legi”.
-art.16 “Vânzarea spaţiilor comerciale, de prestări de servicii şi de producţie către comercianţii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restante la plata chiriei cel puţin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum şi persoanele fizice sau juridice care au obligaţii neachitate fata de stat la data vânzării spaţiului”.
-art.17 “în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de
cumpărare la sediul vânzătorului.După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spaţiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitaţie publica cu strigare, în condiţiile prezentei legi”.
– art. 18 “Comisia comunica solicitantului decizia sa de admitere sau de respingere a cererii, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii.Dacă solicitantul se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 4 lit. b) şi la art. 16, se trece la negocierea directa a vânzării spaţiului”.
Faţă de stare de fapt de mai sus, raportat la textele de lege indicate în cauză, instanţa a reţinut că, deşi legea prevede obligaţia consiliului local de a aproba prin hotărâri lista tuturor spaţiilor comerciale şl de prestări servicii ce îndeplinesc condiţiile prev.de art.1-3 din lege şl care urmau să fie vândute în condiţiile acestei legi, spaţiul comercial în litigiu nu se află inclus pe o astfel de listă care să fie opozabilă terţilor de la data aducerii acesteia la cunoştinţa publică, întocmirea unei astfel de liste cu toate spaţiile comerciale ce intră sub incidenţa Legii nr.550/2002 şl aprobarea acestora printr-o hotărâre a consiliului local este o obligaţie legală stabilit în sarcina consiliilor locale, acesta potrivit legii având obligaţia să scoată la vânzare spaţiile comerciale proprietate privată a statului aflate în administrarea lor, conform procedurii reglementate de lege prin negociere directă sau licitaţie publică.
Întrucât spaţiul comercial în litigiu nu a fost inclus pe lista spaţiilor comerciale ce urmează a fi vândute în condiţiile Legii 550/2002, deşi îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de această lege, cererea reclamantei privind obligarea pârâtului în condiţiile art.5 din Legea nr.550/2002 la includerea acestui spaţiu pe lista prevăzută de lege este întemeiată, motiv pentru care urmează a fi admisă.
În ce priveşte îndreptăţirea reclamantei de a cumpăra spaţiul comercial în litigiu prin negociere directă, instanţa a apreciat că şl acest capăt de cerere este întemeiat.
Astfel, pe de o parte, se constată că, în condiţiile în care, Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, nu a inclus spaţiul comercial în lista spaţiilor comerciale ce urmează a fi vândute în termenul de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii prev.de art.5 din Legea 550/2002 şl nici până în prezent, nu se poate imputa reclamantei faptul că nu a formulat în nume propriu o cerere de cumpărare în termenul de 30 de zile prev.la art. 17 din lege, din moment ce lista spaţiilor comerciale nu cuprindea spaţiul în litigiu şl nu se cunoştea dacă acest spaţiu intră sau nu sub incidenţa legii şl, din moment ce legea nu sancţionează cu decăderea din drept, nedepunerea cererii în termen.
Pe de altă parte, se constată, că în legătură cu spaţiul comercial în litigiu a formulat în termen cerere de cumpărare titularul contractului de închiriere cerere respinsă de către Comisia de aplicare a Legii 550/2002 pe motiv că solicitantul nu este comerciant sau prestator de servicii. Nici ca urmare a acestei cererii spaţiul comercial nu a fost include din oficiu pe lista spaţiilor comerciale ce urmează a fi vândute conform Legii nr.550/2002.
În legătură cu motivarea Comisiei de aplicare a Legii 550/2002 de pe lângă Consiliul Local al Municipiului Satu Mare privind nedeţinerea de către reclamantă a spaţiului comercial în baza unui contract de închiriere încheiat de SPESL Satu Mare, se constată că aceasta este neîntemeiat şl nelegal întrucât, art. 16 din Legea nr.550/2002 suscitat prevede în mod expres că, vânzarea prin negociere directă a spaţiilor comerciale se face şl către comercianţii care folosesc spaţiul comercial în baza unui contract de asociere în participaţiune încheiat în condiţiile legii şl valabil la data intrării în vigoare a legii. Reclamanta foloseşte spaţiul comercial în baza unui asemenea contract de asociere în participaţiune care respectă prevederile contractului încheiat cu administratorul spaţiului o astfel de asociere nefiind interzisă în mod expres în contractul de închiriere încheiat între SPESL şl Asociaţia nonprofit “O”.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat că şl capătul de cerere privind obligarea pârâtei să vândă reclamantei spaţiul comercial în litigiu prin negociere directă este întemeiat.
În consecinţă, în temeiul art.2 pct.1 lit.”d” C.pr.civ,, art.29, 10 din Legea nr.554/2004 şl a textelor de lege amintite acţiunea reclamantei a fost admisă astfel cum a fost formulată, fără a acorda cheltuieli de judecată potrivit art.274 C.pr.civ.acestea nefiind solicitate de către reclamantă.
Sursa primară: Sentinţa civilă nr. 145/CA/28.06.2006 a Tribunalului Satu Mare –
Secţia comercială şi de contencios administrativ. Irevocabilă.
