La data de 6 iunie 2003 s-a înregistrat raportul întocmit de lichidatorul judiciar DG prin care a prezentat ofertele obţinute pentru vânzarea unor active din patrimoniul debitoarei SC G SA Galicea Mare. S-a precizat că ofertele primite au fost înaintate creditorului principal AVAB Bucureşti care şi-a prezentat punctul de vedere, în sensul ca activele să fie valorificate prin organizarea unor licitaţii publice, valorile ofertelor constituind preţul de plecare.
Judecătorul-sindic desemnat în cauză a încuviinţat prin încheierea nr.367 din 19.06.2003, vânzarea activului – hala nr.1 către DV la preţul de 100.000.000 lei şi a celorlalte active la preţul de 1.600.000.000 lei, cu plata în doi ani, către SC I P A SRL Galicea Mare.
S-a considerat că adunarea creditorilor şi-a dat votul cu o majoritate de 2/3 din valoarea creanţelor verificate şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.84 alin.3 din Legea 64/1995.
Împotriva încheierii a declarat recurs creditorul AVAB Bucureşti, susţinând că acordul său pentru vânzarea activelor a fost condiţionat de organizarea unei licitaţii publice, având ca preţ de pornire sumele specificate de lichidator în raport, şi că în mod greşit judecătorul-sindic a calificat acordul ca fiind necondiţionat.
O altă critică a vizat încuviinţarea dată de judecătorul-sindic privind plata preţului în 2 ani, fără să fi luat garanţii.
Prin decizia nr.1403 din 25.09.2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.1666/COM/2003, s-a admis recursul, s-a casat încheierea şi s-a trimis cauza pentru rejudecare.
În rejudecare, prin sentinţa nr.56 din 19.02.2004, pronunţată de judecătorul-sindic desemnat în dosarul nr.2/F/1999, s-au respins obiecţiunile creditorului şi s-a încuviinţat vânzarea activelor în modalitatea propusă de lichidator.
S-a reţinut că lichidatorul a încercat valorificarea bunurilor atât prin vânzarea în bloc, cât şi prin vânzarea la licitaţia publică, care au eşuat, că activele respective sunt amplasate într-o zonă izolată, au un grad mare de degradare, contrar preţului ridicat stabilit de evaluator şi că în această situaţie modalitatea oportună de valorificare a activelor este aceea a vânzării directe, pentru a nu se pierde şi puţinele oferte. De altfel, oferta numitului DV a fost retrasă pentru hala nr.1.
Obiecţiunile creditorului au fost apreciate ca neîntemeiate, câtă vreme lichidatorul a organizat mai multe licitaţii publice fără vreo eficienţă, iar acesta cunoaşte că nu există interes al investitorilor pentru achiziţionarea activelor din profilul zootehnic, raportat şi la preţul mare al acestora.
Împotriva sentinţei a declarat recurs creditorul AVAS Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este fondat.
Lichidarea, valorificarea bunurilor din averea debitorului se efectuează de lichidator sub controlul judecătorului-sindic, operaţiunea începând imediat după afişarea tabelului final al creanţelor (art.100 alin.1 şi 2 din Legea 64/1995).
Această lege prevede ca modalităţi de valorificare a bunurilor, vânzarea în bloc a acestora, atunci când bunurile constituie o unitate funcţională(art.101) şi vânzarea directă a imobilelor, potrivit art.102 din aceeaşi lege.
Din cele două rapoarte depuse de lichidator nu rezultă că vânzarea activelor s-ar fi solicitat în temeiul art.84 din Legea 64/1995, măsură ce se ia în timpul activităţii de sigilare a bunurilor, deci în faza de început a falimentului, dimpotrivă, lichidatorul precizează că a încercat şi alte modalităţi de vânzare a bunurilor, ceea ce înseamnă că a fost stabilit pasivul debitoarei falite.
Potrivit art.128 din Legea 64/1995, dispoziţiile acesteia se completează în măsura compatibilităţii cu cele ale codului de procedură civilă, aşa încât vânzarea la licitaţie publică a bunurilor – ca modalitate de valorificare a activelor – se realizează în mod exclusiv în baza dispoziţiilor codului de procedură civilă, şi nu a unui regulament aprobat de către creditori şi a unei publicităţi corespunzătoare, cum în mod eronat susţine recurenta.
Lichidatorul are alegerea, evident, după consultarea adunării creditorilor, modalităţii de valorificare a bunurilor mobile şi imobile din patrimoniul debitoarei falite, care este apreciată cea mai eficientă.
Vânzarea la licitaţie publică a imobilelor se realizează în conformitate cu dispoziţiile procedurale cuprinse în Cartea a V-a, capitolul IV, art.488 -519 C.p.civ., dispoziţii care însă vor fi aplicate în măsura compatibilităţii cu cele cuprinse de Legea 64/1995, atribuţiile executorului-judecătoresc fiind îndeplinite de către lichidator.
Cel de-al doilea raport depus de lichidator cu ocazia rejudecării, la 12.02.2004, cuprinde numai propunerea de vânzare directă a unor imobile din patrimoniul societăţii debitoare.
Potrivit art.102 din Legea 64/1995, imobilele din patrimoniul debitoarei se pot vinde şi direct în urma aprobării judecătorului-sindic. Propunerea lichidatorului în acest sens, trebuie să cuprindă identificarea fiecărui imobil prin situaţia de pe teren – dispoziţii similare cu cele cuprinse în art.504 pct.6 C.p.civ.- prin datele din registrele de publicitate imobiliară, arătându-se şi sarcinile de care este grevat.
Acelaşi text prevede că propunerea trebuie notificată debitorului şi creditorilor care au garanţii reale, înainte de a fi supusă spre aprobare judecătorului sindic.
Se constată că în speţă propunerea lichidatorului judiciar nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de text, astfel încât judecătorul-sindic în mod greşit a respins obiecţiunile care vizează neîndeplinirea cerinţelor legii şi a aprobat vânzarea directă a imobilelor.
Propunerea de vânzare directă nu identifică imobilele prin situaţia de pe teren, nu precizează datele din registrele de publicitate imobiliară şi nici sarcinile fiecăruia.
În consecinţă, Curtea constată că greşit judecătorul sindic a respins obiecţiunile şi a admis cererea lichidatorului, încuviinţând vânzarea directă a imobilelor, făcând o aplicare greşită a legii, aşa încât în baza art.312 alin. 1 şi 3 C.p.civ., se va admite recursul, se va modifica sentinţa în sensul admiterii obiecţiunilor şi respingerii propunerii lichidatorului judiciar de vânzare directă a imobilelor.
