VERIFICAREA CREANŢELOR. CONTESTAREA DE CĂTRE DEBITOR. CREANŢĂ A.V.A.B. ACTUALIZARE. CONSOLIDARE ÎN DOLARI S.U.A. CREANŢA CUPRINSĂ ÎN PLANUL DE REORGANIZARE.


1. Legea nr. 409/2001 instituie obligaţia A.V.A.B. de a-şi actualiza creanţa prin consolidare în dolari S.U.A., între data preluării creanţei şi data deschiderii procedurii insolvenţei pentru creanţele negarantate cu garanţii reale şi între data preluării creanţei şi data valorificării garanţiilor în procedura falimentului pentru creanţele cu garanţii reale.

2. Soluţia este diferită în cazul procedurii reorganizării pe baza planului confirmat. în conformitate cu prevederile art. 69, modificarea prin plan a creanţelor rămâne definitivă şi după trecerea în faliment. în consecinţă, în acest caz, consolidarea creanţelor trebuie făcută până la data confirmării planului, faţă de debitorul în procedura de .

3. Faţă de debitorul din afara procedurii şi faţă de garanţii debitorului, consolidarea se poate efectua până la realizarea integrală a creanţei.

4. Legea nr. 405/2001 derogă, prin art. 31 şi 32, de la prevederile art. 35 din Legea nr. 64/1995, dar nu derogă şi de la prevederile art. 37, art. 69 alin. (1), art. 73 alin. (3) şi art. 772 care rămân aplicabile şi creanţelor A.V.A.B..

Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 2231 din 16 decembrie 2003

Prin sentinţa civilă nr. 2434 din 24 septembrie 2003, pronunţată de judecătorul-sindic în dosar nr. 1241/2003 al Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte contestaţia debitorului S.C. Comat S.A Sălaj – Zalău împotriva creanţei creditorului A.V.A.B.

Bucureşti şi s-a dispus înscrierea creanţei acestui creditor în sumă de 7501,25 USD, conform art. 106 pct. 2 din Legea nr. 64/1995. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus debitarea S.C. Comat S.A. Sălaj cu suma de 9.000.000 lei diferenţă de onorariu pentru expert.

Judecătorul-sindic a reţinut în esenţă următoarele :

Debitorul a contractat un credit de la fosta Bancorex S.A., pentru care au fost constituite mai multe garanţii reale, iar ulterior, în conformitate cu art. 13 alin.(1) din OUG nr. 51/1998, A.V.A.B. a preluat creanţa prin contractul de cesiune nr. 386006/1999 la valoarea nominală de 1.928.476.974,68 lei. Conform art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, în vederea valorificării creanţelor preluate de A.V.A.B. la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei şi alte valute decât USD la data preluării se consolidează în USD, în baza raportului leu/USD la acea dată. în consecinţă, conform declaraţiei creditorului creanţa reprezenta 121.006,27 USD, la cursul de la data preluării. Ca urmare a încasării sumei de 67.143,83 USD, creditorul a cerut înscrierea în tabloul creanţelor cu suma de 53.862,44 USD. Debitorul a contestat creanţa susţinând că ea a fost cesionată în lei şi a fost parţial stinsă prin plăţile efectuate de debitor, astfel încât s-a redus la 1.718.481.838,92 lei. Cu acest cuantum creanţa a fost cuprinsă în planul de reorganizare confirmat conform art. 68 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 prin încheierea din 13 decembrie 2000. Ulterior, la 10 februarie 2002, A.V.A.B. a solicitat consolidarea creanţei în USD, în cuantumul de 121.006,27 USD, din care debitorul a plătit 67.143,83 USD. Norma legală pe care îşi bazează creditorul consolidarea creanţei nu era în vigoare la data încheierii contractului de cesiune de creanţă iar legea nouă nu retroactivează.

Faţă de starea de fapt reţinută, judecătorul-sindic concluzionează că procedura reorganizării judiciare a debitorului a fost deschisă la 29 iunie 2000, cererea de înscriere a creanţei A.V.A.B., înregistrată la 27 septembrie 2000 a prevăzut o creanţă de 1.718.481.838,2 lei iar prin încheierea din 13 decembrie 2000 s-a confirmat planul de reorganizare propus de creditor. Art. 181 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, introdus prin Legea nr. 409 din 19 iulie 2001 prevede, cu caracter imperativ, obligaţia A.V.A.B. de

consolidare a creanţei în USD, pe baza raportului leu/dolar de la data cesionării creanţei. Tabelul creanţelor a rămas definitiv prin confirmarea planului de reorganizare şi conform art. 69 din Legea nr. 64/1995 creanţele prevăzute în plan nu mai pot fi modificate. Consolidarea impusă de OUG nr. 51/1998 şi Legea nr. 409/2001 nu reprezintă modificări ale creanţei ci actualizări ale aceleieaşi creanţe la data valorificării sale. Prin urmare, şi în cazul unui debitor aflat în reorganizare judiciară, cererea de consolidare a unei creanţe preluate la datoria publică este în principiu admisibilă chiar şi după confirmarea planului. Problema care se pune în speţă este aceea a cuantumului creanţei care, în opinia judecătorului-sindic este de 7.501,25 USD pentru că nu poate fi consolidată şi partea din creanţă plătită anterior Legii nr. 409/2001 ci numai partea rămasă nestinsă la data intrării în vigoare a acestei legi. în consecinţă, contestaţia debitoarei va fi admisă în parte în sensul înscrierii creanţei la cuantumul menţionat mai sus.

împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri debitorul şi creditorul.

în motivarea recursului debitorului se arată că trebuie să fie admisă în întregime contestaţia în sensul respingerii creanţei A.V.A.B. care este o creanţă în lei integral achitată de debitor. Creanţa A.V.A.B. a fost pretinsă în cuantum de 1.718.491.838,92 lei şi cu acelaşi cuantum a fost inclusă în planul de reorganizare confirmat iar la 10 februarie 2003 A.V.A.B. a recalculat creanţa în USD, deşi în contractul de cesiune de creanţă se menţionează valoarea nominală de 1.928.476.974,68 lei. OUG nr. 51/1998 şi Legea nr. 409/2001 nu au efect retroactiv iar art. 69 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 prevede modificarea creanţelor conform prevederilor planului. Valoarea creanţei A.V.A.B. prevăzută în plan a fost plătită integral de debitor.

Debitorul a cerut şi respingerea recursului creditorului.

Prin recursul declarat de A.V.A.B. se solicită înscrierea creanţei consolidată în USD în cuantumul cerut de creditor pentru că creanţa are un regim juridic special derogatoriu de la normele dreptului comun şi în consecinţă creanţa trebuie înscrisă în sumă de 53.862,44 USD. Este greşită concluzia judecătorului-sindic în sensul că Legea nr. 409/2001 nu retroactivează şi în consecinţă

nu poate fi consolidată o creanţă care a fost achitată anterior acestei legi deoarece la data intrării în vigoare a legii creanţa nu era integral achitată. Sentinţa conţine şi erori de calcul în ce priveşte echivalarea diferitelor valute (mărci germane, dolari SUA şi lei). De aceea recurentul creditor solicită înscrierea creanţei astfel cum a fost cerută la cuantumul de 53.862,44 USD. Totodată, creditorul a cerut respingerea recursului debitorului.

Examinând recursurile, curtea de apel constată că recursul debitorului este parţial fondat iar recursul creditorului este nefondat.

Problema esenţială a litigiului care s-a declanşat ca urmare a contestării de către debitor a cererii ulterioare a creditorului pentru consolidarea creanţei USD este dacă dispoziţiile OUG nr. 51/1998 şi ale Legii nr. 409/2001 care a aprobat şi a modificat primul act normativ, sunt aplicabile şi în cazul în care creanţa A.V.A.B. a fost inclusă în planul de reorganizare confirmat.

Din redactarea textului art. 181 alin. (2) introdus în OUG nr. 51/1998 rezultă că raţiunea consolidării creanţei este actualizarea cuantumului în acord cu inflaţia. Legea nr. 409/2001 instituie obligaţia creditorului A.V.A.B. să îşi actualizeze creanţa utilizând ca reper raportul leu/dolar, în vederea realizării creanţei la o valoare cât mai apropiată de cea reală.

Legea nr. 409/2001 are caracter general în sensul că se aplică tuturor situaţiilor de recuperare a creanţelor A.V.A.B. de la debitori: prin plata voluntară făcută de debitor, prin executarea silită în procedura de drept comun sau prin înscrierea în tabloul creditorilor debitorului aflat în stare de insolvenţă. Procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 este însă o normă specială în raport cu prevederile Legii nr. 409/2001 şi valorificarea creanţelor A.V.A.B. în cadrul acestei proceduri este supusă regulilor speciale din Legea nr. 64/1995. Aşa se explică împrejurarea că unele dispoziţii din Legea nr. 409/2001 derogă expres de la normele Legii nr. 64/1995. Astfel de exemplu, art. 31 şi 32 din Legea nr. 409/2001 derogă expres de la dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 64/1995 privind suspendarea executărilor silite individuale.

în concluzie, o normă juridică cu caracter general nu

poate deroga de la o normă juridică cu caracter special decât în mod expres. Astfel, Legea nr. 409/2001 nu derogă de la prevederile art. 37, art. 69 alin. (1), art. 73 alin. (3) şi art. 772 din Legea nr. 64/1995, care sunt aplicabile în speţa de faţă.

în consecinţă, A.V.A.B. are dreptul şi obligaţia de a consolida creanţa între data preluării şi data deschiderii procedurii insolvenţei pentru creanţele negarantate cu garanţii reale şi între data preluării creanţei şi data valorificării efective a acesteia în procedura falimentului (art. 77 şi următoarele din Legea nr. 64/1995) pentru creanţele garantate.

Situaţia este diferită în cazul procedurii reorganizării pe baza planului confirmat (art. 59 – art. 69 din Legea nr. 64/1995). Conform prevederilor art. 69, când hotărârea care confirmă un plan intră în vigoare, creanţele şi drepturile creditorilor sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan iar în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) şi în situaţia în care judecătorul-sindic aprobă trecerea de la procedura planului la procedura falimentului, modificările aduse creanţelor prin planul de reorganizare rămân definitive.

în concluzie, în cazul reorganizării pe baza unui plan confirmat, consolidarea creanţelor trebuie făcută până la data confirmării planului.

Desigur că această consolidare se poate efectua faţă de codebitorul din afara procedurii insolvenţei şi faţă de garanţii debitorului până la realizarea integrală a creanţei.

De aceea, în raport de expunerea de mai sus curtea va admite, în parte, recursul debitorului, numai în ceea ce priveşte respingerea cererii creditorului de consolidare a creanţei în USD înregistrată la 10 februarie 2002 şi totodată va respinge recursul creditorului pentru majorarea cuantumului creanţei consolidate în USD. (Judecător Ion Turcu)