Veteran de război. Refuzul autorităţilor administrative de a re­cunoaşte unei persoane calitatea de veteran de război. Persoană care face dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 2 şi 4 lit. b din Legea nr. 44/1994.

Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr.49 din 16 ianuarie 1998 (dosar nr. 381/1997)

Potrivit art. 2 lit. b din Legea nr. 44/1994, sunt consideraţi veterani de război şi locuitorii din provinciile româneşti, vremelnic ocupate în perioada 1940 – 1945, care au fost încorporaţi sau mobilizaţi în mod obligatoriu şi au luptat în armatele altor state, în cazul în care şi-au păstrat sau redobândit cetăţenia română şi domiciliul în România.

In conformitate cu dispoziţiile art. 4 lit. b din aceeaşi lege, prizonier de război este persoana care a fost dezarmată de trupele sovietice sau germane, sau chiar nedezarmată şi a fost internată în lagăre de prizonieri.

Contrar celor reţinute în sentinţa instanţei de fond, reclamantul M.T. a făcut dovada că cerinţele textelor legale de mai sus enunţate sunt îndeplinite şi că refuzul de a i se satisface cererea este nejustificat.

Astfel, din adeverinţa nr. 1673 din 11 octombrie 1969 eliberată de Centrul militar judeţean Cluj, rezultă că el a satisfăcut serviciul militar în armata maghiară după cum urmează:

– între 1 august – 31 Septembrie 1945, stagiul militar;

– între 1 septembrie – 31 decembrie 1946, concentrat.

S-a consemnat şi faptul că datele respective au fost extrase din copia livretului militar seria A.M. nr. 070161, care a fost reţinut împreună cu alte documente justificative.

O concluzie identică se desprinde din conţinutul certificatului nr. 42939 din 17 iunie 1991 eliberat de U.M. nr. 02405 Piteşti, din certificatul de elibe­rare întocmit de autorităţile germane la 29 ianuarie 1946, precum şi din actul eliberat de un ofiţer american pe durata internării reclamantului în lagărul de muncă de la Ingolstadt.

Pe de altă parte, nu s-a contestat în proces că din motive neimputabile reclamantului, vechiul său livret militar a fost distrus după reţinerea de către autoritatea militară română, ca de altfel şi documentele care au existat în Ungaria.

In această situaţie, eronat s-a considerat că probaţiunea calităţii de mili­tar în armata altui stat şi respectiv de prizonier trebuia făcută de M.T. prin martori, în faţa comisiei de reconstituire menţionată în sentinţă.

Ţinând seama de motivele expuse şi de prevederile art. 1, alin. 1 din Le­gea contenciosului administrativ nr. 29/1990, urmează a se admite recursul.

Pe cale de consecinţă va fi casată sentinţa şi în fond admisă acţiunea, în

sensul stabilirii calităţii de veteran de război a reclamantului.