Faptul că, intr-adevăr, convingerea reală a recurentei a fost aceea că intimata nu a ascuns viciile cu viclenie reiese din petitul acţiunii introductive (fila 1 dosar fond), unde recurenta reclamantă face vorbire numai despre existenţa viciilor ascunse, rezultate urmare a efectuării unei expertize tehnice de specialitate, dar descoperite însă „la scurt timp după cumpărarea acestui activ (Hala 408)“.
Rezultă că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că recurenta reclamantă nu a făcut nici o dovadă în sensul relei-credinţe a vânzătorului, rezultând din tăinuirea
viciilor la încheierea contractului, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile articolelor 5 şi li alin. 1-2 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie al dreptului la acţiune al recurentei reclamante privitor la viciile ascunse ale activului cumpărat îndeplinindu-se prin trecerea unui termen de 6 luni de la data descoperirii viciilor, respectiv din iulie 1998 şi până Ia data introducerii acţiunii, aprilie 2001, trecând cu mult de 6 luni.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, decizia nr. 1210 din 18 octombrie 2002)
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială sub nr. 4309/
20.04.2001, reclamanta S. C. „K. S.“ S. R. L., a chemat în judecată pe pârâta S. C. „S.“ S. A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să oblige pârâta să efectueze reparaţiile la acoperişul activului „Hala 408“ sau să autorizeze pe reclamantă să efectueze aceste reparaţii pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a cumpărat de la pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 10/322/29.05.1998, activul numit „Hala 408“, constatând, la scurt timp de la încheierea contractului, cu ocazia unei ploi torenţiale, că acoperişul prezenta grave deficienţe care nu au putut fi constatate cu prilejul cumpărării şi care permit ca apa să se infiltreze în interiorul clădirii.
Reclamanta a menţionat că într-un litigiu anterior purtat între cele două societăţi, expertiza dispusă de către instanţă a stabilit că activul în cauză prezenta vicii ascunse.
La data de 6 iunie 2001, reclamanta şi-a precizat acţiunea, susţinând că viciile conţinute de acoperişul activului cumpărat au fost ascunse cu viclenie de către pârâtă, aceasta înlăturând orice urme care ar fi putut duce la identificarea lor.
în drept, reclamanta a invocat dispoziţiile articolului 970,1073 şi 1077 C. civ., iar în dovedire a solicitat proba cu acte, interogatoriul pârâtei, expertiză tehnică construcţii şi doi martori.
Pârâta a formulat întâmpinare la 3.05.2001, invocând excepţia autorităţii de lucru judecat, faţă de faptul că, prin sentinţa civilă nr. 4381/29 iunie 2000, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 633 din 9 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a V-a comercială, reclamanta a fost obligată la plata preţului activului, instanţa menţinând apărarea pârâtei în sensul existenţei viciilor ascunse ale activului în litigiu.
Pârâta a mai invocat şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, dreptul material la acţiune privind viciile ascunse la activul vândut, prescriindu-se în termen de 6 luni de la data descoperirii lor, respectiv de la data de 30.07.1998, dată prezentată de către reclamantă ca fiind cea la care au fost descoperite viciile ascunse.
Pârâta a solicitat în apărare proba cu acte şi interogatoriu.
în şedinţa publică de la 6 iunie 2001, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în raport de sentinţa civilă nr. 4381/2000 a Tribunalului Bucureşti-Secţia comercială (fila 37) şi a unit excepţia tardivităţii acţiunii cu fondul, constatând că sunt necesare probatorii.
Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu acte, interogatoriu şi efectuarea unei expertize tehnice şi pentru pârâtă proba cu acte şi interogatoriu, respingând ca neîntemeiată proba cu martori solicitată de reclamantă.
în cauză s-a efectuat raportul de expertiză tehnică imobiliară de către expert V. V., raport la care reclamanta a formulat obiecţiuni, expertul răspunzând la acestea la data de 19.11.2001.
S-a luat interogatoriu părţilor.
Părţile au depus la dosar acte.
Prin sentinţa civilă nr. 10314 din 12.12.2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei şi a respins acţiunea ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut prin considerente că în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de active nr. 10/322/
29.05.1998, reclamanta a cumpărat de la pârâtă activul „Hala 408“, cu terenul aferent în suprafaţă de 11122,53 m.p., constatând ulterior, în luna iulie 1998, după cum rezultă din minuta încheiată între părţi la
23.07.1998, adeverinţa nr. 376 din 13 august 1998 şi din întâmpinarea formulată de reclamantă în dosarul nr. 3268/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, existenţa unor vicii grave la construcţia menţionată.
Urmare a verificărilor efectuate în luna august ■1998 de către firma S. C. „E.“ S. R. L„ s-a constatat gradul avansat de deteriorare al terasei, deficienţă de hidroizolaţie orizontală şi verticală, elemente ce au dus la favorizarea infiltraţiilor.
Instanţa a mai reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuată în cauză, singurul viciu ascuns constatat la activul vândut a fost lipsa benzii poroase de cauciuc pentru etanşare de la luminatoare.
Faţă de cele constatate, instanţa a reţinut că nu s-a făcut de către reclamantă nici o dovadă potrivit articolului 1169 C. civ., din care să rezulte că viciile activului „Hala 408“, au fost ascunse de pârâtă cu viclenie, viciile respective fiind descoperite de către reclamantă încă din iulie 1998, dată la care au trecut mai mult de 6 luni, termen în care aceasta putea exercita acţiunea în răspundere pentru viciile ascunse fără viclenie, astfel încât, conform articolului 5 şi articolului 11 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune al reclamantei în exercitarea prezentei acţiuni este prescris.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, la data de 14.02.2002, reclamanta S. C. „K. S.” S. R. L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a arătat că instanţa de fond a apreciat greşit că în speţă sunt incidente prevederile articolului 5 şi articolului 11 din Decretul nr. 167/ 1958, din materialul probator administrat, rezultând că viciile au fost ascunse cu viclenie, banda de cauciuc pentru etanşare prevăzută în proiect pe tot conturul ramelor cu geam, având o poziţie ascunsă, după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat, fapt recunoscut şi de către pârâta intimată care a afirmat că aceste vicii au trecut „neobservate în timpul recepţiilor.’1
în acest caz, termenul de prescripţie pentru exercitarea acţiunii este de trei ani, conform articolului 3 teza I din Decretul nr. 167/1958 şi curge de la data descoperirii viciilor, astfel încât, viciile fiind descoperite în luna iulie 1998, acţiunea prezentă a fost introdusă în termenul legal de prescripţie.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. pr. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare, invocând însă, în şedinţa publică de la 27 septembrie 2002 (fila 25), excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei, excepţie respinsă de către instanţă, ca neîntemeiată.
Intimata a solicitat proba cu acte noi în şedinţa publică de la 14 iunie 2002, depunând la dosar factura nr. 1056273 din 28.11.2001, procesul-verbal nr. 809/
28.11.2001 de predare primire a „Halei 408“ şi a terenului aferent, acţiunea de adjudecare a activului menţionat în favoarea adjudecatarului S. C. „M. 0.“
S. A. din 4.10.2001. încheierea nr. 11612 dată în camera de consiliu de către Judecătoria sectorului 6 Bucureşti la data de 18.10.2001 (fila 19-23). Recurenta nu a solicitat probe.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1352 C. civ., vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului, dacă din cauza lor lucrul este impropriu întrebuinţării după destinaţie sau dacă viciile micşorează într-atât valoarea de întrebuinţare încât cumpărătorul în cunoştinţă de cauză nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preţ mai redus.
Viciul poate fi considerat ascuns numai dacă cumpărătorul nu l-a cunoscut şi, după împrejurări, printr-o verificare normală, dar atentă, nici nu putea să-l cunoască (a se vedea în acest sens P. A. S., decizia nr. 3443/1997), nefiindu-i comunicat nici de către vânzător.
în practica judecătorească, posibilitatea cumpărătorului de a lua cunoştinţă de viciul lucrului se apreciază „in abstracto“, avându-se în vedere un cumpărător prudent şi diligent, „lipsa de informare11, de experienţă, cât şi nepriceperea cumpărătorului nu fac ca viciile pe care acesta nu le-a putut constata singur să fie considerate vicii ascunse11. (T. S. dec. nr. 183/1970, dec. nr. 1936/1984).
Dacă constatarea viciilor reclamă o anumită pregătire, (lucruri cu grad ridicat de tehnicitate sau complexitate), practica judecătorească cere cumpărătorului să apeleze şi „la o persoană calificată si, dacă nu o face, el este considerat în culpă” (T. S., dec. nr. 183/1970 şi dec. nr. 1936/1994).
Elementele care condiţionează obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru vicii, trebuie să fie dovedite de cumpărător (T. S. decizia nr. 541/1973), întinderea răspunderii vânzătorului diferind după cum a avut sau nu cunostintă de existenta viciului (art. 1356/1357 Cod civil).
Conform articolului 5 din Decretul nr. 167/1958, „dreptul la acţiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis … se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie.”
Rezultă deci că acţiunile redhibitorii sau estimatorii pot fi intentate într-un termen de 6 luni, iar dacă viciile au fost ascunse cu viclenie (ceea ce presupune că vânzătorul a fost de rea-credinţă), în termenul general de prescripţie extinctivă.
Termenele de prescripţie menţionate încep să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului de orice natură, cu excepţia construcţiilor, în cazul construcţiilor termenul curgând cel mai târziu de la împlinirea a trei ani de la predare (art. 11 alin. 1 -2 din Decretul nr. 167/1958, a se vedea si C. S. J. nr. 46/ 1990).
Dovada cunoaşterii viciilor de către vânzător trebuie să fie făcută de cumpărător, cu orice mijloc de probă.
Din analiza întregului materia probator administrat în cauză, rezultă că lipsa benzii poroase de cauciuc pentru etanşare a 1.380 m.p. de geamuri ale luminatoarelor, este singurul viciu ascuns la obiectului „Hala 408“, dobândit de către recurentă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 10/322/
29.05.1998, din concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate întocmit în cauză (fila 81 -82, 98 dosar fond), rezultă că lipsa acestei bande nu putea fi bănuită, în condiţiile în care nu existau ploi, nici urme de infiltraţii interioare în dreptul luminatoarelor, iar banda dacă ar fi existat, era nevizibilă, ascunsă vederii de profilul metalic de prindere şi fixare.
întemeiat însă, instanţa de fond a constatat că aceste vicii nu au fost ascunse cu viclenie de către intimata-pârâtă.
Astfel, din „Minuta“ încheiată la 23 iulie 1998 (fila 53 dosar fond) şi adresa nr. 376/13.08.1998 (fila 54 dosar fond), rezultă că recurenta reclamantă a descoperit la scurt timp după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv în luna iulie 1998, viciile ascunse ale activului cumpărat, vicii ce au fost atestate şi prin verificările efectuate în luna august 1998 de către S. C. „E.“ S. R. L., la solicitarea recurentei (fila 7).
La acestea se adaugă şi faptul că, după descoperirea viciilor ascunse de natură să ducă la diminuarea preţului, părţile au încheiat la 1 septembrie 1998 actul adiţional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 10322/29 mai 1998 (fila 47-48 dosar fond), prin care recurenta a fost de acord să achite integral preţul stipulat în contract, în rate reeşalonate, ceea ce duce la concluzia că recurenta a fost convinsă de buna-credinţă a intimatei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Faptul că, într-adevăr, convingerea reală a recurentei a fost aceea că intimata nu a ascuns viciile cu viclenie reiese şi din petitul acţiunii introductive (fila 1 dosar fond), unde recurenta reclamantă face vorbire numai despre existenţa viciilor ascunse, rezultate urmare a efectuării unei expertize tehnice de specialitate, dar descoperite însă „la scurt timp după cumpărarea acestui activ („Hala 408)“.
Rezultă că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că recurenta reclamantă nu a făcut nici o dovadă în sensul relei-credinţe a vânzătorului, rezultând din tăinuirea viciilor la încheierea contractului, motiv pentru care în cauză sunt incidente dispoziţiile articolelor 5 şi 11 alin. 1 -2 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie al dreptului la acţiune al recurentei-reclamante privitor la viciile ascunse ale activului cumpărat împlinindu-se prin trecerea unui termen de 6 luni de la data descoperirii viciilor, respectiv din iulie 1998 şi până la data introducerii acţiunii, aprilie 2001, trecând cu mult de 6 luni.
Cum instanţa de fond a interpretat corect materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în speţă, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
