Pentru construcţia edificată de intimată sunt incidente disp. art. 29 din Lg. 10/1995, respectiv: „Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei.”.
Reţinând că termenul de prescripţie incident în cauză este cel de 10 ani, iar nu cel de 3 ani, instanţa fondului a respins excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte viciile ascunse.
Decizia nr. 47/RC/09.03.2012 în dosarul nr. 10462/280/2008
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 07.11.2008 reclamanţii S G şi S A, au chemat în judecată pe pârâta S.C. M S.R.L.,solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 15.904,26 lei, reprezentând despăgubiri ca urmare a executării necorespunzătoare a lucrărilor de construcţie efectuate de aceasta la locuinţa petenţilor, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 10103/26.10.2011, judecătoria Piteşti a respins excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte viciile ascunse, a admis în parte excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte viciile aparente, respectiv numai în ceea ce priveşte burlanul din tablă zincată, a admis în parte acţiunea majorată formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta, pe care a obligat-o la plata sumei de 40.118,12 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.439 lei, către reclamanţi, rezultate în urma compensării parţiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa fondului ,pronunţându-se în temeiul art. 137 din C.proc.civ. asupra excepţiei invocată prin întâmpinare, analizând prescripţia dreptului material la acţiune prin raportare la categoriile diferitelor vicii ale construcţiei , a reţinut că viciile aparente ale unei construcţii sunt cele care puteau fi observate la predare, cu obişnuita atenţie a părţilor, în acest caz, termenul de prescripţie fiind cel stabilit prin art. 1, alin. 1 şi art. 3, alin. 1 din din Decretul nr. 167/1954, de 3 ani .
S-a reţinut că reclamanţii au introdus cererea de chemare în judecată la data de 07.11.2008, iar conform procesului – verbal de recepţie cu nr. 117/11.02.2005, încheiat între pârâtă şi reclamantă, încă de la data de 11.02.2005 s-a predat posesia asupra construcţiei edificată de către intimată, moment la care se puteau observa eventualele lipsuri aparente (vicii) şi aveau posibilitatea acţionării în judecată, ceea ce însă nu au făcut.În speţă, formularea unei cereri în faţa instanţelor prin care s-a solicitat asigurarea unei dovezi (expertiza) şi o acţiune de aceeaşi natură cu cea dedusă judecăţii, ce a fost respinsă, nu constituie cazuri de întrerupere a termenului de prescripţiei, raportat la prevederile legale citate anterior.
În ceea ce priveşte calitatea de vicii aparente, raportat la conţinutul raportului de expertiză efectuat de către expertul C C, instanţa fondului a reţinut că, burlanul din tablă zincată se poate include în această categorie, iar nu şi celelalte vicii, situaţie în care, pentru această lucrare, s-a împlinit termenul de prescripţie de 3 ani, instanţa admiţând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
În ceea ce priveşte viciile ascunse, instanţa de fond a constatat că acestea au fost identificate de către expert, prin raportul de expertiză , şi redate pe larg în conţinutul hotărârii.
S-a motivat în sensul că pentru aceste vicii ascunse, ca fiind acelea care nu pot fi descoperite la predare, cu mijloace obişnuite, dar a căror cauză este prezentă în momentul predării bunului, sunt incidente dispoziţiile art. 11 din Decretul nr. 167/1954, conform cărora prescripţia „ începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai tîrziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării. Prescripţia acţiunii privind viciile unei construcţii, începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai tîrziu de la împlinirea a trei ani de la predare. Prin dispoziţiile prezentului articol nu se aduce nici o atingere termenelor de garanţie, legale sau convenţionale.”.
S-a reţinut că textul are în vedre două momente alternative de la care poate începe să curgă prescripţia respectiv: un moment subiectiv (data descoperirii viciilor); un moment obiectiv (expirarea termenului de 3 ani de la predare).Acest din urmă termen nu este de prescripţie, ci termen de garanţie legală, cu caracter subsidiar, în sensul că expirarea sa marchează momentul obiectiv al începerii termenului de prescripţie (atunci când nu intervine alt termen de garanţie).
Astfel, termenul de 3 ani impus de disp. art. 3, alin. 1 din Decretul nr. 167/1954, începe să curgă numai după trecerea celui de garanţie legală de 3 ani, iar nu concomitent.
Observând data predării bunului (11.02.2005) şi data introducerii cererii de chemare în judecată , instanţa fondului a stabilit că nu este incidentă sancţiunea prescripţiei;
A stabilit, de asemenea, că pentru construcţia edificată de intimată sunt incidente disp. art. 29 din Lg. 10/1995, respectiv: „Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei.”.
Pârâta este executantul construcţiei şi conform prevederilor de mai sus răspunde, raportat la obligaţiile asumate, pentru viciile ascunse ale construcţiei ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării.
Reţinând că termenul de prescripţie incident în cauză este cel de 10 ani, iar nu cel de 3 ani, instanţa fondului a respins excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte viciile ascunse.
Sub aspectul fondului cauzei, instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 103/07.06.2004, iar lucrările nu au fost executate corespunzător.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs pârâta S.C. MAREDI S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În temeiul art. 304 ind.1 cod procedură civilă, recurenta a solicitat admiterea recursului, şi, în principal să se modifice sentinţa în sensul respingerii acţiunii, în subsidiar să se dispună casarea cu trimitere spre rejudecare.
În dezvoltarea recursului, recurenta a susţinut că instanţa de fond s-a bazat în exclusivitate pe cel de-al doilea raport de expertiză , efectuat în mod subiectiv , concluziile acestuia nu au o fundamentare ştiinţifică, ci se bazează pe presupuneri ale expertului şi pe raportul efectuat în dosarul ce a avut ca obiect asigurarea de dovezi, fără însă a se raporta şi la primul raport de expertiză administrat în cauză.
Au fost dezvoltate criticile referitoare la expertiză, sub aspectul concluziilor vizând fundaţia locuinţei, pardoselile din parchet laminat la camera de zi de la parter, tâmplăria din lemn, finisajele interioare , terasa de la faţada posterioară a locuinţei.
Astfel, s-a susţinut că omisiunea hidroizolaţiei din proiect nu poate constitui viciu ascuns, deoarece putea fi constatată de intimaţi în orice moment al execuţiei lucrării, prin verificarea proiectului, degradarea pardoselilor din parchet laminat la camera de zi de la parter s-a consuderat a fi imputabilă recurentei, având în vedere exclusiv recunoaşterea reprezentantului antreprenorului în sensul că nu s-a efectuat izolaţia din polistiren, fără a se verifica dacă această hidroizolaţie există sau nu, în privinţa tâmplăriei interioare intimaţii aveau posibilitatea să constate că acestea au fost executate din lemn de brad normal iar nu stratificat, cu ocazia recepţiei, nefiind, prin urmare un viciu ascuns .
În legătură cu finisajele interioare , s-a susţinut că imobilul edificat este din lemn , iar riscul apariţiei unor fisuri în cazul respectiv este mai mare decât în cazul imobilelor construite din lemn, mai ales dacă lemnul folosit este de slabă calitate. Nici concluzia expertului în sensul montării necorespunzătoare a panourilor nu este reală, deficienţele fiind rezultatul, de asemenea, al calităţii materialului pe care se montează, iar acesta este un risc al proprietarilor imobilului.
În sfârşit, recurenta a susţinut, cu privire la terasa de la faţada posterioară a locuinţei, că deficienţele au fost remediate, cu ocazia recepţiei beneficiarii nu au avut obiecţii iar faptul că ulterior această terasă a fost dezafectată, nu constituie o faptă imputabilă constructorului.
Concluzionând, recurenta a precizat că imobilul reclamanţilor intimaţi prezintă anumite deficienţe minore legate de calitatea materialelor şi exploatării în timp , însă acestea nu pot constitui vicii ascunse , care pot fi invocate drept temei al răspunderii constructorului.
În termen procedural, intimaţii au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului , instanţa fondului a făcut o corectă apreciere a probelor, prin coroborarea rapoartelor de expertiză cu declaraţiile martorilor şi celelalte acte prezentate , interogatoriile administrate.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs – care se vor analiza grupat, fiind legate exclusiv de interpretarea concluziilor raportului de expertiză, de către instanţa fondului – dar şi sub toate aspectele, conform art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul specializat a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa fondului a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi tot corect a aplicat prevederile referitoare la prescripţia extinctivă. În speţă se reţine că deficienţele au fost constatate şi evidenţiate prin constatări succesive ( procese verbale de control ale organelor de control, de dovezi), situaţie în care dreptul la acţiune se naşte la data încheierii ultimului act de constatare .
Problema exclusivă invocată în recurs a fost natura viciilor reţinute prin raportul de expertiză, contestându-se în principal calitatea de vicii ascunse ale deficienţelor constatate şi în subsidiar dovedirea acestora prin probele administrate.
Sub aspectul existenţei deficienţelor apărute la imobilul reclamanţilor intimaţi, acestea au fost evidenţiate în raportul de expertiză Căpăţână Alexandru, efectuat în cauza nr. 10.265/280/2005, având ca obiect asigurare de dovezi, procesul verbal de control nr. PI/29.09.2005 întocmit de Inspectoratul de Stat în Construcţii, urmare a verificării lucrărilor efectuate la imobil (filele 60 şi urm dosar), procesul verbal întocmit de Inspectoratul pentru Protecţia Consumatorilor Argeş, depus la dosar.
Cu privire la calitatea viciilor , tribunalul a reţinut că antreprenorul răspunde în toate cazurile , pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el şi ale lucrării, după ce a fost recepţionată de către client.
Potrivit doctrinei, viciile ascunse constau în acele deficienţe ce nu au putut fi cunoscute cu prilejul recepţiei, apărând ulterior acestei date.
În speţă, s-a reţinut că toate deficienţele au fost constatate ulterior încheierii procesului verbal de recepţie şi au stat la baza efectuării expertizei în dosarul având ca obiect asigurarea de dovezi.
În privinţa lipsei din proiect a clauzelor privind efectuarea hidroizolaţiei şi a criticii în sensul că această omisiune , nu poate constitui viciu ascuns, deoarece putea fi constatată de intimaţi în orice moment al execuţiei lucrării, prin verificarea proiectului,tribunalul a constatat că nu poate fi reţinută ca element exonerator de răspundere contractuală, în condiţiile art. 1082 Cod civil, câtă vreme, antreprenorul-constructor este specialistul , care trebuie să examineze toate elementele de construcţie , exonerarea de răspundere intervenind exclusiv în situaţia în care aceste elemente se situează dincolo de hotarele specialităţii sale.
Tot astfel, şi pentru aceleaşi considerente, antreprenorul nu poate invoca calitatea necorespunzătoare a materialelor procurate de beneficiar, art. 1481 Cod civil, nefiind aplicabil în privinţa materialelor în domeniul antreprizei în construcţii.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
