R O M Â N I A
TRIBUNALUL COMERCIAL MURES
COMERCIAL
SENTINTA Nr. 1553
Sedinta publica de la 14 Noiembrie 2007
Pe rol fiind pronuntarea asupra actiunii în constatare formulata de reclamanta S.C.L S.A, în contradictoriu cu pârâta S.C. C A S.A
La apelul nominal se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Mersul dezbaterilor si sustinerile partilor în fond s-au consemnat în încheierea sedintei publice din data de 09 noiembrie 2007, când s-a amânat pronuntarea asupra cauzei pentru data de 14 noiembrie 2007, încheiere care face parte integranta din prezenta hotarâre.
I N S T A N T A,
Prin cererea înregistrata la data de 04.06.2007 sub nr. 1072/1371/2007 si precizata la termenul din 05.10.2007 ( fila 30), S.C. „L” S.A. a solicitat instantei sa constate inexistenta obligatiei sale de a încheia în mod direct cu pârâta S.C. „C A” S.A. contracte de furnizare servicii apa canalizare pentru imobilele detinute în administrare si folosite de chiriasi.
În motivarea cererii sale arata ca a primit în concesiune o parte din imobilele aflate în proprietatea municipiului Tg. Mures în vederea închirierii lor unor persoane fizice nominalizate de catre executivul Consiliului local, iar pârâta pune la dispozitia populatiei serviciile de apa si canalizare administrând retelele publice necesare desfasurarii acestui gen de activitate, care este reglementata amanuntit de Legea nr. 241/2006.
Având în vedere conceptul de utilizator, astfel cum este definit de aceasta lege, apreciaza ca partenerul contractual al prestatorului este proprietarul imobilului sau beneficiarul dreptului de folosinta, iar în speta de fata: chiriasii care ocupa efectiv apartamentele concesionate.
Prin întâmpinarea depusa la data de 03.10.2007 pârâta S.C. C A S.A. a invocat exceptia de necompetenta în baza prevederilor art. 51 alin.3 din Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr. 51/2006 coroborat cu prevederile Legii serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr. 241/2006 din care rezulta clar ca legiuitorul a dorit sa transforme contractul de prestari de servicii publice apa canalizare într-un contract administrativ supus competentelor instantelor de administrativ, statuând ca „solutionarea litigiilor patrimoniale si nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum si a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenta instantelor de contencios administrativ si se face, cu precadere, în procedura de urgenta. Constata ca aceasta competenta este sustinuta si de disp.art. 9 alin.1 lit g din Legea nr. 51/2006.
Ca atare, fiind vorba de concilierea unui contract administrativ, considera ca instantele de contencios administrativ au competenta de a judeca acest conflict.
Prin raspunsul depus la data de 17.10.2007, reclamanta arata ca este de acord cu declinarea competentei judecarii prezentei cauze catre instanta de contencios administrativ, însa subliniaza ca nu are calitatea de utilizator în întelesul oferit acestui termen de Legea nr. 51/2006, invocând în acest sens art. 41 alin.1.
În opinia sa natura contencioasa a litigiului deriva din calitatea pârâtei de operator al unui serviciu public, atribut care se coroboreaza cu calitatea partilor litigante de societati comerciale cu capital integral public, aflate în subordinea autoritatii publice. Operatorul serviciului public de apa canal fiind o societate comerciala cu capital integral public are, conform art. 33 alin.6, calitatea de autoritate contractanta, aplicându-i-se prevederile legislatiei, care reglementeaza achizitiile publice de bunuri, servicii sau lucrari, întocmai ca unei autoritati publice, astfel încât statutul sau se îndeparteaza de cel al comerciantului, în conditiile în care forma contractelor, tarifele aferente prestatiei nu sunt de resortul pârâtei, fiind stabilite de autoritatile de reglementare competente.
Analizând exceptia invocata, instanta constata ca argumentele înfatisate de parti si întemeiate legal, justifica declinarea de competenta solicitata pentru ca:
S.C. „C A” S.A., în calitatea sa de operator – „persoana juridica româna care are competenta si capacitatea recunoscute prin licenta de a furniza/presta, în conditiile reglementarilor în vigoare, un serviciu de utilitati publice si care asigura nemijlocit administrarea si exploatarea sistemului de utilitati publice aferent acestuia”, astfel cum este definit de art.2 lit. g din Legea nr. 51/2006, este chemat în judecata de S.C. „L” S.A., pentru ca instanta sa stabileasca daca în sarcina celei din urma exista sau nu obligatia de a încheia în mod direct cu cea dintâi contracte de furnizare servicii apa-canalizare pentru imobilele detinute în administrare si folosite de chiriasi.
De remarcat ca S.C. „L” S.A. a primit în concesiune o parte din imobilele aflate în proprietatea municipiului Tg. Mures în vederea închirierii lor unor persoane fizice nominalizate de catre executivul Consiliului local, iar pârâta pune la dispozitia populatiei serviciile de apa si canalizare administrând retelele publice necesare desfasurarii acestui gen de activitate, care este reglementata amanuntit de Legea nr. 241/2006.
Împricinatele sunt societati comerciale cu capital integral public, aflate în subordinea autoritatii publice.
Prin urmare, judecarea prezentei cauze cade în competenta instantei de contencios administrativ potrivit art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, care statueaza ca „solutionarea litigiilor patrimoniale si nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum si a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenta instantelor de contencios administrativ si se face, cu precadere, în procedura de urgenta”.
În plus, în conditiile în care operatorul serviciului public, S.C. „C A” S.A., care are calitatea de autoritate contractanta, fiind o societate comerciala cu capital integral public, conform art. 33 alin.6 din Legea nr. 51/2006, are obligatia aplicarii prevederilor legislatiei în vigoare cu privire la achizitiile publice de bunuri, servicii sau lucrari.
Mai mult, în sensul extrem de larg acordat de Legea nr. 554/2004 notiunilor de autoritate publica si act administrativ, identificam, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b si c „persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public” si care „sunt asimilate autoritatilor publice”, precum si „contractele încheiate de autoritatile publice care au ca obiect …. prestarea serviciilor publice” si care „sunt asimilate actelor administrative”, cu precizarea ca „prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ”.
În ceea ce priveste calitatea de utilizator a acestor servicii de utilitate publica, observam ca este o chestiune de fond care practic circumscrie întreaga problematica a raportului litigios, astfel ca nu vom încerca sa dam o dezlegare întrucât competenta de a analiza si de a se pronunta asupra acestui aspect revine instantei competente.
Fata de cele ce preced, conform art. 158 Cod pr.civ., instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Comercial Mures invocata de S.C. „COMPANIA AQUASEREV” S.A., se va declara necompetenta sa judece cererea înaintata de reclamanta S.C. „L” S.A. si va declina competenta de solutionare a cererii mai sus mentionate în favoarea instantei competente: Tribunalul Mures –Sectia de contencios administrativ. Totodata, va dispune trimiterea dosarului catre instanta competenta sa solutioneze actiunea.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Admite exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Comercial Mures invocata de S.C. „C A” S.A. si, în consecinta:
Declara ca nu este competenta sa judece cererea S.C. „L” S.A., cu sediul în Tg. Mures, în contradictoriu cu pârâta S.C. „C A” S.A. cu sediul în Tg. Mures.
Declina competenta de solutionare a cererii mai sus mentionate în favoarea instantei competente: Tribunalul Mures –Sectia de contencios administrativ.
Dispune trimiterea dosarului catre instanta competenta sa solutioneze actiunea.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.
Pronuntata în sedinta publica din 14 noiembrie 2007.
