Indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% prevăzut de art. 3 şi 13 din Legea nr. 138/1999 se acordă numai personalului militar şi civil din Ministerul Apărării naţionale, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, SRI, SIE, SPP, STS şi Ministerului Justiţiei. Administraţia publică locală nu face parte din structura MIRA, iar primăria este o structură ce funcţionează în cadrul autorităţii publice locale .În consecinţă Ordinul nr. 496/2003 de care reclamanţii se prevalează este dat în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează anumite drepturi salariale pentru personalul militar la care se referă art. 2 şi 3 din Legea nr. 138/1999.
(Sentinţa nr. 354 din 4 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială şi de administrativ în dos. nr. 5014/90/2007, irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 533/R-C din 23 mai 2008 a CA Piteşti).
La data de 14 decembrie 2007, reclamanţii G. C. ş.a., au chemat în judecată ORAŞUL BĂILE GOVORA PRIN PRIMAR solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata drepturilor de natură salarială reprezentând indemnizaţia de dispozitiv pe perioada anilor 2004-2007 în funcţie de perioada lucrată, cu aplicarea indicelui de inflaţie de la data scadenţei fiecărei prime şi până la data plăţii efective
În motivarea acţiunii se arată că personalul din administraţia publică beneficiază de o indemnizaţie lunară de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază, drept care este reglementat prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/28 iulie 2003.
Se precizează că potrivit ordinului menţionat în prezent de indemnizaţia de dispozitiv beneficiază toţi angajaţii prefecturilor precum şi angajaţii din domeniul evidenţei informatizate a persoanei subordonate consiliilor judeţene şi locale.
Începând cu anul 2003, conform prevederilor legale în materie de salarizare (OUG nr. 192/2002) privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcţionarilor publici, Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 275/2002 modificat prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/28 iulie 2003, personalul civil (funcţionari publici şi personal contractual), care funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor beneficiază în afara salariului de bază de o serie de sporuri şi indemnizaţii, printre care şi indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Pârâta nu a acordat indemnizaţia de dispozitiv de 25 % din salariul de bază aşa cum prevăd dispoziţiile legale menţionate, motiv pentru care se impune obligarea acesteia pe cale judecătorească, eliminându-se astfel a creată între diferite categorii de funcţionari publici şi personal contractual, deoarece art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare consacră principiul egalităţii între cetăţeni, excluderea privilegiilor şi discriminărilor, fiind garantate şi în exercitarea drepturilor economice.
În dovedirea acţiunii s-a solicitat proba cu acte.
Acţiunea este timbrată legal şi s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
La data de 17 ianuarie 2008, reclamanţii D. L., C.D. şi I. M., ce sunt încadraţi ca personal contractual, au depus la dosar cereri prin care renunţă la judecată în prezenta cauză.
Din actele şi probele dosarului, instanţa reţine că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei Oraşului Băile Govora, jud. Vâlcea.
În această calitate beneficiază de drepturile şi obligaţiile pe care le prevede Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public şi nu de dispoziţiile legale derogatorii cu caracter special care se aplică altor categorii de funcţionari publici cu statut special, la care se referă Legea nr. 138/1999.
Susţinerea reclamanţilor că beneficiază de prima de dispozitiv ca urmare a Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 496/2003 este greşită, întrucât prin ordinul respectiv se fac unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, ca urmare a faptului că Ministerul Internelor şi Ministerul Administraţiei Publice s-au reunit într-un singur minister.
Prin ordinul menţionat nu se putea modifica o dispoziţie legală şi ca atare sporul de dispozitiv nu se acordă decât categoriilor de personal la care face referire expres Legea nr. 138/1999.
Nu se poate susţine că reclamanţii sunt supuşi unor forme de discriminare şi este nesocotit principiul egalităţii între cetăţeni şi excluderea privilegiilor şi discriminărilor, deoarece beneficiază de drepturile şi obligaţiile pe care le prevede Legea nr. 188/1999.
Faţă de atribuţiile pe care le are funcţionarul public aşa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 188/1999 nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei de dispozitiv din moment ce acesta nu este asimilat personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională sau personalului civil din aceste instituţii.
Faptul că de indemnizaţia de dispozitiv beneficiază unii angajaţi din cadrul prefecturilor care-şi desfăşoară activitatea în domeniul evidenţei informatizate a persoanei sau în cadrul autorităţilor publice locale ca urmare a reorganizării aparatului primăriilor nu poate fi un argument hotărâtor pentru justificarea dreptului solicitat, din moment ce persoanele respective au fost preluate din cadrul Ministerului Internelor ca funcţionari publici cu statut special şi nu puteau pierde un drept deja câştigat.
Din prevederile art. 14 ale OUG nr. 192/2002, rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcţionarilor publici care cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele şi alte drepturi, iar sporul de dispozitiv solicitat de reclamanţi nu face parte din categoria acestor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda funcţionarilor publici şi personalului contractual.
Neacordarea sporului de dispozitiv la care se referă reclamanţii nu creează o situaţie discriminatorie în sensul prevederilor art. 1 din OG nr. 137/2000, întrucât atribuţiile funcţionarilor publici şi atribuţiile funcţionarilor publici cu statut special nu sunt identice şi ca atare nici sistemul de salarizare şi acordarea altor drepturi nu poate fi uniform.
Aşa fiind, tribunalul urmează să respingă acţiunea formulată de reclamanţii care au calitatea de funcţionari publici, ca nefondată.
