– Cod procedură civilă: art. 129
în condiţiile în care prin întâmpinarea depusă pârâta invoca disp. art. 8.26 din condiţiile generale de care o îndreptăţeau să nu plătească contravaloarea pagubelor dacă cererea de despăgubire era frauduloasă, avea la bază declaraţii false, instanţa de fond în baza rolului activ, conform art. 129 alin. 5 C. pr. civ., trebuia să pună în discuţia contradictorie a părţilor necesitatea suplimentării probatoriului chiar prin efectuarea unei expertize tehnice judiciare şi care să stabilească clar dinamica producerii accidentului pornind de la declaraţia conducătorului auto, procesul verbal întocmit de postul de poliţie şi avariile descrise, constate şi evidenţiate în dosarul de daună aflat la asigurator.
(Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 520/2009,
nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 2595/2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta IFN C.L SA în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare-Reasigurare BT Asigurări Transilvania SA obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 40.491 lei reprezentând indemnizaţia de daună şi suma de 2.062 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. pr. civ., tribunalul reţine următoarele:
Prin contractul de leasing nr. 473/17.01.2006 încheiat între SC C. SRL, în calitate de proprietar (locator/finanţator) şi SC O. SRL, în calitate de utilizator (locatar) s-a convenit închirierea autovehiculului marca Mercedes Vito an fabricaţie 2002 cu valoarea de 17300 euro pentru o perioadă de 38 luni (17.01.2006 – 2.03.2009), cu menţiunea că acest autovehicul rămâne în proprietatea exclusivă a finanţatorului pe întreaga durată a derulării contractului şi până la achitarea integrală a acestuia.
Pe perioada derulării acestui contract, respectiv la data de 4.05.2008, acest auto condus de numitul F.C. cu acordul proprietarului, după cum rezultă din înştiinţarea de dauna aflata la dosarul de fond, a fost implicat într-un eveniment rutier pe raza loc. Petru Vodă jud. Neamţ, soldat cu avarierea maşinii, cauza relevată de procesul verbal seria PCA nr. 2599575/4.05.2008 fiind neadaptarea vitezei la carosabilul umed. în consecinţă, autovehiculul a derapat părăsind partea carosabilă în râpa aflată pe partea stângă a sensului de mers. Conducătorul auto a susţinut că a încercat redresarea maşinii, după care nereuşind, a sărit din el „în timp ce acesta cădea în râpă’’, declaraţie conformă cu cea dată în faţa primei instanţe.
Cum autovehiculul în cauă avea asigurare pentru avarie şi furt la pârâta BT Asigurări Transilvania SA, conform contractului nr. K 157073, asigurat figurând SC IFN C. L. SA (utilizator SC O. SRL) s-a solicitat plata despăgubirii recurentei pârâte care a înştiinţat cele două societăţi prin adresa nr. 43951/14.10.2008 că se respinge plata dosarului de daună nr. KN T1/917/2008, dat fiind faptul că din expertiza tehnică extrajudiciară „rezultă incompatibilităţi între unghiul de ieşire al autovehiculului de pe carosabil, aspectul urmelor existente pe terenul înierbat, avariile la portiera faţă stânga”, ceea ce duce la concluzia că modul de producere al accidentului nu este cel descris de declaraţiile descrise la dosarul cauzei.
Urmare a acestei înştiinţări, utilizatorul SC O. SRL comunica asigurătorului că înţelege să conteste expertiza extrajudiciară făcută de BT Asigurări precizând că abia după ce maşina a sărit în râpă şoferul a sărit lăsând uşa deschisă, autovehiculul răsturnându-se pe partea şoferului, uşa acestuia pliindu-se pe caroserie, nefiind închisă.
Deşi la dosarul de daună, depus în copie la dosar, exista raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat la solicitarea asigurătorului, raport care în cuprinsul său releva incompatibilităţi între dinamica producerii accidentului şi declaraţiile conducătorului auto, a se vedea pct. 4.2, 4.3, 4.4, respectiv incompatibilităţi între unghiul de ieşire al vehiculului de pe carosabil, aspectul urmelor existente pe terenul înierbat din apropierea muchiei taluzului, raza de curbură a acestuia şi viteza cu care ar fi trebuit să se deplaseze vehiculul înaintea părăsirii carosabilului; faptul că portiera faţă stânga era închisă în momentul impactului cu solul, ceea ce indica închiderea voluntară a acestuia, prima instanţă a reţinut că acest raport de expertiză nu contrazice susţinerile conducătorului auto, astfel încât să poată fi înlăturată răspunderea pârâtei, procedând la admiterea acţiunii.
Or, în condiţiile în care prin întâmpinarea depusă pârâta invoca disp. art. 8.26 din condiţiile generale de asigurare care o îndreptăţeau să nu plătească contravaloarea pagubelor dacă cererea de despăgubire era frauduloasă, avea la baza declaraţii false, instanţa de fond în baza rolului activ, conform art. 129 alin. 5 C. pr. civ., trebuia să pună în discuţia contradictorie a părţilor necesitatea suplimentării probatoriului chiar prin efectuarea unei expertize tehnice judiciare şi care să stabilească clar dinamica producerii accidentului pornind de la declaraţia conducătorului auto, procesul verbal întocmit de postul de poliţie şi avariile descrise, constate şi evidenţiate în dosarul de daună aflat la asigurator.
Cum în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, conform art. 305 C. pr. civ. şi faţă de prevederile art. 312 alin. 1, 2, 3 şi 5 C. pr. civ., prima instanţă realizând o cercetare insuficientă a fondului, tribunalul va admite recursul dispunând casarea sentinţei nr. 2595/5.05.2009 cu consecinţa trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, respectiv Judecătoriei Bistriţa (judecător Linul Diana Emlliana).
