Instanţa reţine că problema unor daune nu a făcut obiectul judecăţii în faţa primei instanţe, neexistând o cerere a pârâtului în acest sens, astfel că nu poate fi invocată direct în calea de atac.
De altfel, obiecţiunile pârâtului cu privire la calitatea lucrării nu se pot constitui într-o excepţie de neexecutare atâta timp cât neexecutarea nu este suficient de importantă pentru a justifica refuzul de plată a lucrărilor efectuate. Eventuala necorespunzătoare a unor lucrări dă dreptul pârâtului la despăgubiri, în condiţiile în care lucrările au fost sistate fără o remediere corespunzătoare a deficienţelor de către executant.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că onorariul acordat reflectă avocatului în raport de complexitatea cauzei, fără a avea relevanţă împrejurarea că avocatul titular a fost substituit la anumite termene de judecată, atâta timp cât reclamanta a beneficiat de asistenţă juridică pe tot parcursul procesului.
Clauza penală reprezintă o evaluare convenţională a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea la termen a obligaţiilor asumate prin contract. Ca în orice formă de răspundere, prejudiciul invocat trebuie să fie unul cert, atât sub aspectul existenţei cât sub aspectul întinderii lui. Din nota prezentată nu rezultă pentru ce facturi au fost calculate penalităţile, data emiterii facturilor, precum şi data convenită pentru onorarea acestora, pentru a se putea stabili numărul zilelor de întârziere.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 137 din 23 februarie 2011
Prin acțiunea formulată la data de 27.03.2009 și înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1239/113/2009, reclamanta SC O.C SRL B. a chemat în judecată pe pârâta Palatul Copiilor și Elevilor B., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sume de 199.170,41 lei cu titlu de daune și a sumei de 14.693 lei cu titlu de penalități.
în motivarea acțiunii formulate, reclamanta a susținut că, în temeiul contractului de lucrări nr.1408/8 noiembrie 2006 s-a obligat să execute, să finalizeze și să întrețină pentru pârâta Palatul Copiilor și Elevilor B. lucrări de amenajare interioară și exterioară la nava „B.”, conform proiectului nr. 1066/27.09.2006 (loturile de tâmplărie, mecanică, instalații sanitare și vopsitorie), iar potrivit contractului nr. 1590/28.11.2006 încheiat între aceleași păți reclamanta s-a obligat să execute în baza proiectului nr. 1066/27.09.2006 lucrările de amenajare interioară și exterioară pentru aceeași navă și lotul electric.
Prețul celor două lucrări stabilit prin contract urma să fie achitat de către achizitor conform graficului de plăți, durata primului contract fiind de 1,5 luni cu începere de la data de 08 noiembrie 2006, iar al celui de al doilea 11 zile lucrătoare calculat cu începere de la data de 28 noiembrie 2006.
Executarea celor două contracte s-a făcut după constituirea garanției de bună execuție și predarea navei „B.” care a avut loc la data de 10 noiembrie 2006, executantul realizând întocmai și la termen toate obligațiile asumate, astfel că finalizarea lucrărilor a fost constatată pe bază de procese verbale de recepție.
A mai susținut reclamanta că pe parcursul executării lucrărilor contractate au fost constatate neconcordanțe între măsurătorile (suprafețele) înscrise în caietul de sarcini și cele fizic existente, precum și lucrări alternative neprevăzute care au fost semnalate achizitorului, acesta a constatat realitatea cât și necesitatea executării lor, iar în același interval de timp au și fost realizate, fiind vorba despre lucrări necuprinse în proiect și nici înscrise în caietul de sarcini (lucrări suplimentare).
Toate aceste lucrări au fost acceptat de beneficiar, considerându-se în discuțiile purtate cu membrii comisiei de recepție ca fiind absolut necesare. Urmare a faptului că plata tuturor sumelor prevăzute în contract ca și a contravalorii lucrărilor suplimentare nu s-a realizat până la 31 decembrie 2006, când se încheia exercițiul bugetar, graficul de plăți nu s-a respectat înregistrându-se următoarele restanțe: la contractul nr.1408/2006 suma de 58.581,42 lei cu TVA inclus; suma de 99.722,49 lei TVA inclus reprezentând lucrări de extindere; suma de 26.532,47 lei TVA inclus reprezentând lucrări noi; suma de 11.929,99 lei TVA inclus reprezentând schimbare de soluții; la contractul nr. 1590/2006 – suma de 20.230 lei TVA reprezentând lotul electrice – total 216.995,97 lei.
Din acest total a dedus suma de 17.825,56 lei cu TVA inclus reprezentând lucrări prevăzute în contract, dar neexecutate ca urmare a schimbării de soluție dată de proiectant prin dispoziții de șantier.
La concilierea organizată reprezentanții pârâtei nu au reușit să găsească o justificare reală, obiectivă pentru neplata sumei menționate, susținerile acestora că o parte din lucrări nu ar fi fost efectiv realizate fiind contrazise de notele suplimentare întocmite de proiectantul lucrării, cât și de constatările și concluziile expertizei de specialitate realizate în cadrul procedurii de a dovezilor în dosarul nr. 6016/196/2008 al Judecătoriei Brăila.
Pârâtul Palatul Copiilor și Elevilor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că unele lucrări contractate în baza contractului nr. 1408/08.11.2006 și nr. 1590/28.11.2006 și care aveau durata de execuție la 31 decembrie 2006 nu au fost terminate, altele au fost executate în mod defectuos și s-a impus remedierea lor, conform procesului verbal de recepție din 29 decembrie 2008 și procesului verbal din 10.06.2007, iar altele au fost executate în mod suplimentar și nu au fost acceptate de beneficiar, nefiind cuprinse în actul adițional al contractului.
Deși prin procesul verbal din 10.06.2007 și procesul verbal din 12.07.2007 au fost trecute toate recomandările și soluțiile ce se impuneau pentru remedierea lucrărilor executate la nava „B.”, lucrările nu au fost realizate conform acestora, între timp dovedindu-se o serie de probleme la tâmplărie întrucât aceasta a fost afectată de carii datorită netratării corespunzătoare.
în aceste condiții, pârâta a susținut că la data de 02.07.2008, prin procesul verbal de recepție a lucrărilor de amenajări interioare și exterioare, s-a dispus sistarea lucrărilor, acestea nefiind finalizate conform contractului încheiat.
Prin sentința civilă nr. 289/02.12.2009 Tribunalul Brăila a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 196.765,97 lei reprezentând contravaloare lucrări executate și suma de 15.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A respins capătul de cerere referitor la plata penalităților de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin contractele de lucrări nr. 1408/08.11.2006 și nr. 1590/28.11.2006, reclamanta s-a obligat să executate, să finalizeze și să întrețină lucrările de amenajare interioară și exterioară la nava B., conform proiectului nr. 1066/27.09.2006.
Pe parcursul derulării contractelor și în măsura efectuării lucrărilor comisia de recepție a analizat calitatea acestora întocmind în acest sens procese verbal de recepție la data de 11.12.2006 și respectiv 27.12.2006, precum și la data de 24.07.2007 în care a consemnat că lucrările s-au executat în condiții bune; la aceeași dată s-au prezentat și situațiile de plată care au fost însușite fără obiecțiuni de către pârâtă; ulterior, datorită unor neconcordanțe privind cantitățile de lucrări contractate prin caietul de sarcini și cele executate efectiv, reclamanta a convocat pârâta în vederea constatării acestora;răspunzând reclamantei prin adresa din 24.07.2007 și necontestând cele precizate, pârâta a acceptat că eventualele neconcordanțe au apărut ca urmare a necuprinderii în proiect a unor lucrări, astfel că, față de atitudinea pârâtei, reclamanta a întocmit note suplimentare a lucrărilor și materialelor necesare realizării acestora.
Instanța a reținut că din rapoartele de expertiză întocmite în dosarul nr. 6016/196/2008 având ca obiect asigurare de dovezi rezultă că, în afara lucrărilor executate în temeiul contractului și care într-adevăr au fost executate, s-au efectuat și o serie de alte lucrări neprevăzute în cadrul contractului, imperios necesare pentru desfășurarea activității pe navă și care nu puteau fi executate ulterior deoarece erau lucrări ascunse de capitonajul pereților navei.
Astfel, lucrările de instalații electrice efectuate sunt indicate în raportul de expertiză, valoarea acestora fiind estimată la suma de 17.000 lei la care se adaugă TVA. Cât privește lucrările de amenajări interioare și exterioare și mobilier la nava B., din raportul de expertiză întocmit în același dosar de către expertul L.O. rezultă că, s-au executat atât lucrările cuprinse în contractul nr. 1408/2006, valoarea acestora rămasă neplătită fiind de 58.581,42 lei, precum și lucrări de amenajări exterioare, interioare și mobilier necuprinse în contract în valoare de 138.184,55 lei.
Conform concluziilor aceluiași expert necesitatea acestor lucrări și implicit depășirea contractului și valoarea prevăzută în contract a apărut în urma demontărilor și întocmirii defecției. în urma verificărilor efectuate, proiectantul lucrării a fost cel care a dispus executarea acestora.
Instanța a concluzionat că întregul material probator administrat în cauză, precum și concluziile rapoartelor de expertiză confirmă executarea de către reclamantă atât a lucrărilor contractate cât și a lucrărilor suplimentare, neprevăzute în contractele încheiate și care au fost impuse de necesitatea unei bune funcționări.
Chiar dacă aceste lucrări nu au făcut obiectul contractelor încheiate, ele au fost executate cu acordul pârâtei în calitate de beneficiar, astfel încât nu se poate contesta dreptul reclamantei la plata contravalorii acestora.
Referitor la plata penalităților de întârziere, instanța a constatat că nu s-a stabilit cu certitudine perioada pentru care s-au calculat, raportat la data efectuării lucrărilor și a emiterii facturilor, aceasta cu atât mai mult cu cât așa cum rezultă din același material probator și reclamanta a înregistrat unele întârzieri în efectuarea lucrărilor, considerente pentru care a respins acest capăt de cerere.
împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanta SC O.C. SRL Brăila și pârâtul Palatul Copiilor și Elevilor B., care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
1. Recurenta SC O.C. SRL, a criticat hotărârea sub aspectul respingerii capătului de cerere referitor la plata penalităților de întârziere, susținând că modul de calcul al penalităților aferente contractelor nr. 1408/08.11.2006 și nr. 1590/28.11.2006 a fost stabilit prin raportare la dispozițiile art. 12 alin. (12) pct.2 din contracte, cu indicarea numărului de zile de întârziere înregistrat de la data emiterii facturii și până la introducerea acțiunii (906 zile, din care 337 zile în 2007, 366 zile în 2008 și 203 zile în 2009), prezentarea lor fiind realizată încă de la termenul din 22 iulie 2009.
Arată că, potrivit art. 6 pct. 1, durata contractului a fost stabilită la 1,5 luni începând cu data de 9.11.2006, el încetând să producă efecte la data de 31.12.2006 potrivit art. 6.2, iar art. 12.2 stabilește că în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea convenției – 31.12.2006 este obligat să plătească cu titlu de penalități 0,01% pentru fiecare zi de întârziere din suma datorată la plată – începând cu 29 ianuarie 2007.
Mai susține recurenta că, raportat la aceste elemente, în mod corect a calculat o întârziere în plata sumei de 5.307,44 lei datorată la contractul nr. 1408/2006 de 906 zile compusă din 337 zile în 2007, 366 zile în 2008 și 203 zile în 2009 a sumei de 10.904,53 lei pentru lucrările realizate în baza notelor de suplimentare și a dispozițiilor de șantier la același contract și a sumei de 1.832,83 lei la contractul nr. 1590/2006, prezentarea lor fiind realizată încă de la termenul din 22 iulie 2009.
Mai mult, pârâta nu a obiectat niciun moment în legătură cu modalitatea de calcul și nici instanța nu a considerat necesară, în temeiul art. 129-130 C.proc.civ., administrarea probei cu expertiza contabilă având ca obiect calcularea penalităților, probă a cărei administrare a fost antamată de reclamantă.
Consideră că, nici împrejurarea că reclamanta, la rândul său, ar fi înregistrat întârzieri în efectuarea lucrărilor nu corespunde realității, recepția lucrărilor fiind realizată la termenul stabilit contractual, faptul că au fost sesizate unele deficiențe care au fost remediate de reclamantă în baza garanției de bună execuție a contractului, pe cheltuiala sa, nefiind de natură să afecteze îndeplinirea obligațiilor principale stabilite contractual.
2. Recurentul pârât Palatul Copiilor și Elevilor B. a susținut că, suma de 196.765,97 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, la care a fost obligat nu este cea reală. Pârâtul a încheiat cu SC O.C. SRL Brăila, contractele nr. 1408/08.11.2006 și nr. 1590/2006, având ca obiect lucrări amenajări interioare și exterioare la nava pasager B., achitând trei situații de plată în sumă totală de 499.443,03 lei. Aceste situații de plată au avut la bază procese verbale de recepție parțială. Pentru situația de plată din 29.12.2006 pârâtul a încheiat o anexă la Contractul nr. 1408/08.11.2006 prin care au fost precizate lucrările executate și cele neexecutate, iar administratorul SC O.C. SRL s-a angajat să răspundă solidar cu societatea pe care o administrează pentru plata integrală a sumei de 131.252 lei reprezentând daune.
în continuare, recurentul pârât arată că pe parcursul anului 2007 a permis accesul reclamantei pe navă doar pentru executarea remedierilor la lucrările contractate, dar care nu au fost realizate, după cum atestă procesele verbale de constatare. în ce privește situațiile de plată depuse de reclamantă la dosar, pârâtul a formulat obiecții, prin procesul verbal nr. 1897/08.11.2007 fiind prezentat modul în care s-au executat lucrările la nava pasager B., respectiv s-au consemnat deficiențe în execuție la toate loturile cuprinse în contract, fiind date indicații în ceea ce privește remedierea acestora.
în opinia recurentului, acest proces verbal nu poate fi considerat și acceptat ca o recepție finală a lucrărilor de pe navă. Mai mult, materialele utilizate în execuție au fost supraevaluate cantitativ și calitativ, o serie de lucrări nu au respectat tehnologia sau au fost pur și simplu simplificate. în acest sens, se arată că ignifugarea materialului lemnos, lucrare deosebit de importantă, a fost executată doar pe partea exterioară a lambriurilor nu și pe partea interioară, traversată de cabluri electrice și expusă unor riscuri mari de incendiu. Ignifugarea a fost realizată în luna ianuarie 2007, după ce în prealabil lambriurile fuseseră montate pe pereți, ceea ce a creat mari probleme echipajului, nevoit să utilizeze radiatoare pentru a usca suprafețele lemnoase.
S-a mai arătat că, în susținerea celor afirmate, pârâtul a solicitat proba cu martori, probă care nu a fost acceptată de către instanța de fond pe motiv că aspectele prezentate de martori reies din documentele depuse la dosar, în timp ce reclamatei SC O.C. SRL i s-a încuviințat această probă. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 46 alin. (1) și alin. (3) C.proc.civ., s-au depus 4 cereri de intervenție din partea persoanelor implicate în mod direct în aceste contracte, cereri de intervenție ce au fost respinse de către instanța de fond.
Consideră recurentul că, prin respingerea probei cu martori solicitate, dar și a celor 4 cereri de intervenție, i-a fost încălcat dreptul la apărare care constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează orice judecată pentru desfășurarea unui proces echitabil. Noțiunea de proces echitabil presupune și respectarea și aplicarea principiului contradictorialității în care părțile își pot formula apărările.
Mai arată că s-a acceptat un raport de expertiză tehnică ce a avut ca obiect „identificarea și evaluarea lucrărilor de amenajări exterioare, interioare și mobilier efectuate la nava B. de către reclamant și a unei expertize tehnice în specialitatea electrotehnică având ca obiectiv „identificarea și evaluarea lucrărilor de instalații electrice efectuate la nava B. de către reclamant, întocmit de expertul L.O. în dosarul nr. 6016/196/2008, deși trebuia desemnat un expert tehnic atestat de Ministerul Culturii și , deoarece nava B. este o navă regală, construită în anul 1914 la Șantierul Naval DTS și este un bun de patrimoniu cultural național, categoria juridică „Tezaur”, conform Ordinului Ministrului nr. 2052/1999, având număr de inventar 003, conform Legii privind regimul juridic al patrimoniului tehnic și industrial nr. 6/2008 și Legii nr. 422/2001 republicată privind protejarea monumentului istoric.
O altă critică adusă de recurent hotărârii de fond vizează acordarea cheltuielilor de judecată. Consideră că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a obligat pârâtul la plata sumei de 15.000 lei, întrucât apărătorul ales al reclamantei s-a prezentat la 2-3 termene de judecată, la celelalte termene fiind substituit de alți colegi care nu cunoșteau dosarul, aspecte menționate și în încheierile de ședință. în această situație, solicită aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.proc.civ. și stabilirea onorariului avocatului în concordanță cu onorariile minimale impuse avocaților, făcând trimitere la decizia nr. 492/08.06.2006 dată de Curtea Constituțională și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin precizările formulate la data de 12.05.2010, recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 261 C.proc.civ. privind motivarea hotărârii în referire la probatoriul administrat în cauză.
Consideră că instanța de fond a fost părtinitoare cu reclamanta deoarece a acordat mai multe termene pentru completarea timbrajului și i-a încuviințat proba cu martori, aceeași probă fiind respinsă pentru pârât. Totodată, expertiza extrajudiciară folosită în această cauză și de care instanța de judecată a ținut cont în momentul pronunțării hotărârii este nulă, nefiind făcută de un specialist acreditat/atestat de Ministerul Culturii și Cultelor, ci de către un expert naval care nu a avut competența să efectueze expertiza tehnică pe o navă care este bun de patrimoniu național mobil, fiind încadrată în categoria tezaur.
De asemenea, mai arată că instanța de fond a motivat faptul că plata acestei sume s-ar datora lucrărilor suplimentare, neprevăzute în contract, dar care au fost considerate de executant ca fiind lucrări ce au fost executate cu acordul pârâtei în calitate de beneficiar, lucru total neadevărat, deoarece toate lucrările suplimentare nu au fost semnate și aprobate de beneficiar. Aceste lucrări suplimentare, la plata cărora pârâtul este obligat, au fost acceptate și semnate doar de executant și proiectant, fără a fi consultat și beneficiarul.
Totodată, la data de 01.06.2010, în dosarul nr. 683/44/2010, pârâtul a depus la dosar note scrise, prin care a invocat, pe cale de excepție, nulitatea hotărârii motivată de faptul că litigiul a fost soluționat de o instanță necompetentă din punct de vedere material.
A arătat că litigiul a fost soluționat de o secție comercială a Tribunalului Brăila, așa cum rezultă din hotărârea recurată, respectiv sentința civilă nr. 289/02.12.2009 și nu de o instanță de contencios administrativ, conform art. 286 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006.
Fiind o excepție de ordine publică, poate fi invocată în orice stadiu al procesului, hotărârea recurată fiind lovită de nulitate absolută întrucât a fost pronunțată de o instanță necompetentă din punct de vedere material, conform art. 159 alin. (3) C.proc.civ., împrejurare ce atrage casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, conform art. 312 alin. (6) C.proc.civ.
Recurentul pârât Palatul Copiilor și Elevilor a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de reclamanta SC O.C. SRL, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond sub aspectul respingerii capătului de cerere privind penalitățile de întârziere.
Prin încheierea din 08.09.2010 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției comerciale a Curții de Apel Galați și înregistrarea acesteia pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal, apreciindu-se calea de atac ca fiind cea a recursului.
Dosarul a fost înregistrat la secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal sub nr. 1167/44/13.09.2010, iar prin încheierea din 21.12.2010 Curtea de Apel Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, în urma admiterii cererii de strămutare formulate de pârâtul Palatul Copiilor și Elevilor B., scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Constanța în vederea soluționării recursurilor declarate de reclamanta SC O.C. SRL și de pârâtul Palatul Copiilor și Elevilor B.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 1167/44/06.01.2011.
în ședința publică din 16.02.2011, recurentul pârât prin reprezentantul legal a susținut excepția nulității hotărârii pe motiv că aceasta a fost pronunțată de o instanță necompetentă din punct de vedere material.
Pentru recurenta reclamantă, apărătorul ales a solicitat respingerea excepției invocate de recurentul pârât, susținând că Tribunalul Brăila nu funcționează pe secții distincte, aceleași magistrat care a participat în litigiile comerciale a avut de soluționat și litigii în contencios administrativ. Consideră că dintr-o eroare apare mențiunea că hotărârea a fost pronunțată în comercial, aspect ce nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
în ceea ce privește competența materială a primei instanțe, se reține că litigiul derivă din executarea unor contracte de achiziție publică, situație în care devin incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la momentul formulării acțiunii, potrivit cu care „(1) Procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.”
Având în vedere că hotărârea a fost pronunțată de Tribunalul Brăila – Secția comercială și de contencios administrativ, instanță competentă din punct de vedere material, se constată că motivul de nulitate invocat de recurentul pârât, motiv ce se încadrează la art. 304 pct. 3 C.proc.civ., este nefondat.
De asemenea, recurentul pârât a susținut nemotivarea hotărârii sub aspectul încuviințării și administrării unor probe doar în favoarea reclamantei. Se constată că cele două rapoarte de expertiză tehnică au fost întocmite în cadrul unei cereri de asigurare dovezi, cerere în care pârâta nu a formulat obiecțiuni cu privire la calificarea sau specializarea experților și nici cu privire la constatările de fapt cuprinse în rapoartele de expertiză. De asemenea, pârâta nu a solicitat administrarea unei alte expertize sau a unei contraexpertize, situație în care instanța s-a pronunțat în baza probelor administrate în cauză.
Referitor la respingerea probei cu martori, instanța a motivat în mod corect că, față de teza probatorie susținută de pârâtă, înscrisurile prezentate – procese verbale de recepție – fac inutilă administrarea unei astfel de probe.
Curtea constată că hotărârea primei instanțe cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, situație în care critica invocată de recurentul pârât, circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., este neîntemeiată.
Pe fond, se reține că între părți s-au încheiat, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, două contracte: contractul de lucrări nr. 1408/08.11.2006 având ca obiect „lucrări de amenajare interioară și exterioară la nava B., conform proiectului 1066/27.09.2006 (loturi tâmplărie, mecanică, instalații sanitare, vopsitorie), valoarea contractului fiind de 475.390 lei la care se adaugă TVA de 90.324,10 lei, cu o durată de 1,5 luni, respectiv între 8.11.2006 și 31.12.2006, și contractul de lucrări nr. 1590/28.11.2006 având ca obiect lucrările pentru lotul electrice, cu durata de 11 zile lucrătoare începând cu data de 28.11.2006 și cu o valoare de 18.354 lei, cu TVA în valoare de 3.487 lei.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat de ing. L.O., lucrările de amenajări exterioare, interioare și mobilier efectuate la nava Borcea de către reclamantă sunt în valoare totală de 674.367,73 lei din care: lucrări cuprinse în contract în valoare de 536.183,22 lei cu TVA inclus – plătite 477.601,76 lei și neplătite 58.581,42 lei; lucrări necuprinse în contract și neplătite în valoare de 138.184,55 lei.
Expertul a arătat că, lucrările necuprinse în contract au vizat lucrări de extindere a unor poziții din contract (în valoare de 99.722,49 lei), necesitatea acestora apărând în urma demontărilor și întocmirii defectației, ceea ce a impus o depășire a cantităților și valorilor prevăzute în contract. Executarea lucrărilor de extindere s-a dispus prin note suplimentare și dispoziții de șantier, iar valoarea lor a fost stabilită de către expert în baza măsurătorilor efectuate și stabilirii cantităților, iar pentru lucrările ascunse în baza lucrărilor și cantităților menționate de proiectant, utilizând prețurile din contract.
De asemenea, constatându-se necesitatea unor lucrări neprevăzute în contract, proiectantul lucrării a dispus executarea acestor lucrări cu excepția poz. 5 – confecționat rame lemn la hublouri – 12 buc., care a fost identificată și evaluată cantitativ în cadrul inspecției efectuate la navă de către expert, valoarea lucrărilor fiind stabilită prin trei oferte de preț făcute de firme de profil, suma datorată de pârât fiind de 26.532,47 lei cu TVA inclus.
S-au efectuat totodată lucrări la care au fost schimbate soluțiile, fiind reținute cantitățile și prețurile din contract, precum și cele din ofertele de preț.
Conform raportului de expertiză întocmit de ing. I.S., în afara lucrărilor de instalații electrice efectuate la nava B. în temeiul contractului, s-au executat și o serie de alte lucrări, neprevăzute în contract, neapărat necesare pentru desfășurarea activității pe navă și care nu puteau fi executate ulterior deoarece reprezintă lucrări ascunse de capitonajul pereților navei, estimate de expert la suma de 17.000 lei la care se adaugă TVA.
Față de probele administrate în cauză, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică. Constatându-se efectuarea lucrărilor menționate, în mod corect autoritatea contractantă a fost obligată la plata contravalorii acestora către reclamantă, fiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, pentru lucrările prevăzute în contract și neachitate, și ale îmbogățirii fără justă cauză, pentru lucrările efectuate în plus, dar necesare.
Apărarea susținută de recurentul pârât potrivit cu care toate lucrările suplimentare nu au fost semnate și aprobate de beneficiar, fiind acceptate și semnate doar de executant și proiectant, fără a fi consultat și beneficiarul, nu poate fi reținută întrucât nu s-a făcut dovada că proiectantul, în calitate de mandatar al achizitorului sub autoritatea căruia s-au executat lucrările, a acționat cu depășirea mandatului primit și în contra intereselor acestuia.
De asemenea, recurentul pârât a relevat că pentru situația de plată din 29.12.2006 a încheiat cu reclamanta o anexă la Contractul nr. 1408/08.11.2006 prin care au fost precizate lucrările executate și cele neexecutate, iar administratorul SC O.C. SRL s-a angajat să răspundă solidar cu societatea pe care o administrează pentru plata integrală a sumei de 131.252 lei reprezentând daune.
Curtea constată că, într-adevăr, părțile au încheiat la data de 27.12.2006 anexa la Contractul nr. 1408/08.11.2006, prin care executantul s-a obligat ca până la 29 decembrie 2006, ora 11, să execute toate lucrările menționate la coloana „lucrări neexecutate”, în caz contrar obligându-se să plătească achizitorului suma de 131.252 lei cu titlu de daune.
însă, în baza procesului verbal de recepție a lucrărilor executate în zilele de 28-29.12.2006, s-a întocmit situația de plată la 29.12.2006, centralizatorul valoric pe loturi la această situație de plată fiind însușit de către pârât la valoarea de 110.295,43 lei.
Totodată, instanța reține că problema unor daune nu a făcut obiectul judecății în fața primei instanțe, neexistând o cerere a pârâtului în acest sens, astfel că nu poate fi invocată direct în calea de atac.
De altfel, obiecțiunile pârâtului cu privire la calitatea lucrării nu se pot constitui într-o excepție de neexecutare atâta timp cât neexecutarea nu este suficient de importantă pentru a justifica refuzul de plată a lucrărilor efectuate. Eventuala executare necorespunzătoare a unor lucrări dă dreptul pârâtului la despăgubiri, în condițiile în care lucrările au fost sistate fără o remediere corespunzătoare a deficiențelor de către executant. însă, astfel cum s-a arătat, instanța nu a fost învestită cu o cerere în sensul celor menționate și nici nu au fost administrate probe cu privire la calitatea lucrărilor, constatările experților în cauză limitându-se la constatarea și evaluarea lucrărilor efectiv executate, funcție de valorile prevăzute de părți prin contractele încheiate sau cuprinse în ofertele unor societăți de profil.
în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că onorariul acordat reflectă munca avocatului în raport de complexitatea cauzei, fără a avea relevanță împrejurarea că avocatul titular a fost substituit la anumite termene de judecată, atâta timp cât reclamanta a beneficiat de asistență juridică pe tot parcursul procesului.
Referitor la recursul reclamantei, Curtea reține că, într-adevăr, părțile au stabilit în contractele încheiate o clauză penală privind plata unei penalități de 0,01% pe zi de întârziere, după 28 de zile de la expirarea perioadei convenite pentru onorarea facturilor. O astfel de clauză funcționează doar pentru obligațiile izvorâte din contract, nu și pentru lucrările executate în plus, care exced convenției părților, pentru care temeiul răspunderii este principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Clauza penală reprezintă o evaluare convențională a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea la termen a obligațiilor asumate prin contract. Ca în orice formă de răspundere, prejudiciul invocat trebuie să fie unul cert, atât sub aspectul existenței cât sub aspectul întinderii lui.
Deși reclamanta a depus la dosarul cauzei un calcul al penalităților pentru lucrările executate în baza contractelor de lucrări nr. 1408/2006 și nr. 1590/2006, din nota prezentată nu rezultă pentru ce facturi au fost calculate penalitățile, data emiterii facturilor, precum și data convenită pentru onorarea acestora, pentru a se putea stabili numărul zilelor de întârziere. Se constată astfel că, față de elementele prezentate, instanța nu este în măsură să verifice calculul făcut de reclamantă, așa încât, în mod corect s-a apreciat că prejudiciul afirmat este incert sub aspectul întinderii lui, cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere fiind astfel respinsă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursurile ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
