Autoritatea contractantă, tocmai pentru a garanta egalitatea de tratament a candidaţilor şi nu aşa după cum susţine recurenta „a discrimina”, a stabilit, criterii de atribuire care, să-i permită compararea şi evaluarea ofertelor, în mod obiectiv.
În acest sens, pornind de la împrejurarea că, una din obligaţiile autorităţii contractante este aceea de a răspunde necesităţii colectivităţii publice vizate, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă putea utiliza criterii care urmăresc satisfacerea cerinţelor sociale, ce răspund special necesităţilor – definite în specificaţiile contractului – specifice unor categorii anume, din care fac parte beneficiarii bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului.
În mod concret, reţine Curtea că, documentaţia de atribuire, respectiv caietul de sarcini, cuprinde informaţii privind generalităţi, precum şi limitele care trebuie respectate şi formalităţile care trebuie îndeplinite în legătură cu participarea la procedura de atribuire, prin raportare la obiectul contractului de achiziţie publică, împreună cu cerinţele minime de calificare, precum şi documentele care urmează să fie prezentate de ofertanţi/candidaţi pentru dovedirea îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie, astfel că susţinerile recurentei sunt nefondate, sub aspectul modului de întocmire a caietului de sarcini.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 260 din 31 martie 2011
Prin acțiunea adresată Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 2503/2/19.03.2010, reclamanta SC R.A. SRL, in contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul P.A., a formulat contestație împotriva respingerii cererii de participare la licitația organizată de parata, la data de 23.03.2010, privind atribuirea a 2 spații comerciale ale acestei instituții.
Motivând acțiunea reclamanta a învederat în esență că, măsura de respingere a participării acesteia este nefondata, in condițiile in care a mai participat la licitațiile pentru aceleași spații, organizate la datele de 14.10.2009, 18.11.2009 precum și la altă licitație organizată la data de 19.11.2009, de aceeași autoritate contractantă.
Se susține ca pârâtul, în mod nejustificat, în caietul de sarcini a introdus condiția ca participanții să aibă o vechime de 2 ani de la înființare, la licitațiile anterioare o asemenea condiție neexistând, fiind acceptate chiar firme nou înființate, fără activitate și fără bonitate bancară.
Se mai arată că, prin măsura dispusă in caietul de sarcini, participarea reclamantei la licitație a fost respinsa, deși aceasta are o bogata experiență in management.
In drept acțiunea nu a fost motivată.
Reclamanta, la termenul de judecată din data de 20.04.2010 si-a precizat acțiunea, in ce privește considerentele acesteia, ocazie cu care față de obiectul cererii de chemare în judecată – contestație împotriva actelor autorității contractante privind procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică – Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
Prin Sentința civilă nr. 1813/20.04.2010 Curtea de Apel București, a admis excepția de necompetență materială, cauza fiind declinată spre competentă soluționare in favoarea Tribunalului Constanta, reținându-se în esență, aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
Așa fiind, cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Secția de contencios administrativ si fiscal la data de 31.05.2010 sub nr. 2503/2/2010.
Prin întâmpinare, pârâtul Penitenciarul P.A. a solicitat instanței a dispune respingerea acțiunii promovate de către reclamantă, ca nefondată.
Pentru a se aprecia de această manieră, pârâtul a solicitat instanței a avea în vedere că, în conformitate cu normele legale in vigoare a procedat la stabilirea normelor minimele de participare la licitația organizată de acesta.
S-a mai arătat că, într-adevăr reclamanta anterior, a mai participat la o licitatei unde a oferit 246 euro/mp, licitație care însă nu a fost finalizata, deoarece câștigătorul acesteia a refuzat încheierea contractului, anexându-se în acest sens înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 1303/CA/19.10.2010, Tribunalul Constanța – Secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea promovata de reclamanta SC R.A. SRL, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, următoarele:
Din analizarea înscrisurilor depuse, se constata că pârâtul, la data de 23.03.2010 a procedat la organizarea unei licitații in vederea atribuirii contractelor de închiriere pentru 2 spatii comerciale aferente Penitenciarului P.A., în suprafața de 17,58 mp si 20 mp.
In acest sens, a fost întocmit caietul de sarcini, stabilindu-se condițiile privind participarea si desfășurarea licitației .
Având în vedere situația de fapt sus-reținută, instanța de fond examinând prevederile O.U.G. nr. 34/2006, concluzionează că, autoritatea contractantă are posibilitatea de a introduce cerințe minimale de participare a celor interesați de procedura de achiziție publica, pentru a demonstra bonitatea si capacitatea de ducere la îndeplinire a obiectului supus licitatei publice, actul normativ nelimitând in nici un mod această facultate a autorității contractante.
Se retine că, măsura dispusa de parata este fundamentata, in condițiile in care, la procedura anterioara de licitatei organizata la data de 18.11.2009, având același obiect, nu s-a putut proceda la atribuirea contractelor de închiriere deoarece, participanții, inclusiv reclamanta, au oferit un preț, care însă nu a fost susținut de posibilitățile financiare ale ofertantului, sens in care, s-a ajuns la organizarea unei noi licitații.
Astfel, se constata ca paratul, in mod legal, a procedat la introducerea unor criterii de selecție impuse celor interesați de licitația publica organizată, măsura fiind determinata de asigurarea unei participări de ofertanți cu experiență economică si cu o cifra de afaceri care, să permită respectarea obligațiilor asumate prin contractul de achiziție, in special pentru plata chiriei aferenta spatiilor comerciale scoase la licitație.
Sub acest aspect, se retine că, reclamanta a fost înființata la data de 09.04.2009 si că aceasta nu a putut produce prin probele administrate dovada cifrei de afaceri avute, aspecte ce sunt de natura a ridica întrebări cu privire la capacitatea economica si manageriala a acestei societăți.
Fata de cele reținute instanța a constatat că, acțiunea promovată de către reclamanta SC R.A. SRL este nefondata, considerente pentru care a fost respinsă.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, recurenta reclamantă SC R.A. SRL a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, indicând ca temeiuri de drept aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C.proc.civ., cu referire la art. 312 C.proc.civ., cu următoarea motivație în esență:
– greșit instanța de fond a înțeles a pronunța hotărârea recurată, atât timp cât, nu au fost respectate dispozițiile art. 89, cu referire la art. 96 și cu aplicarea art. 129 alin. (5) C.proc.civ., în sensul că nu a primit citația cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată și, astfel, nu a putut să-și formuleze apărarea în mod temeinic;
– greșită este soluția instanței și sub aspectul că, a apreciat atitudinea pârâtei ca fiind legală, în referire la stabilirea unor criterii minime de participare la licitație a ofertanților, fără a avea în vedere că, printr-o astfel de atitudine aceștia sunt tratați în mod discriminatoriu;
– nu a fost examinată de instanță bonitatea și capacitatea de ducere la îndeplinire a obiectivului licitației publice de către recurentă, ce are o capacitate managerială de excepție, urmare colaborării cu pârâta pe parcursul mai multor ani.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu motivația în esență că, aspectele legate de nelegala citare sunt ireale față de dovezile de comunicare existente la dosar și, mai mult, față de prezența reprezentantului său legal în fața instanței, iar în referire la fondul cauzei se învederează că, normele legale în vigoare permit autorității contractante să stabilească condițiile minime de participare la licitațiile organizate de o autoritate contractantă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate și a probatoriului administrat, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
La data de 23.03.2010 intimata pârâtă Penitenciarul P.A. a procedat la organizarea unei licitații prin strigare directă, in vederea atribuirii contractelor de închiriere pentru 2 spații comerciale, in suprafața de 17,58 mp si 20 mp, pe o durată de 1 an calendaristic, cu posibilitate ulterioară de prelungire, sens în care, a fost întocmit caietul de sarcini, stabilindu-se condițiile privind participarea si desfășurarea licitației, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.
Deoarece cererea recurentei SC R.A. SRL de participare la licitația organizată de intimată, a fost respinsă, aceasta a procedat la deducerea spre judecare instanței a unei contestații împotriva măsurii dispuse de autoritatea contractantă, ce a fost respinsă, ca nefondată prin Sentința civilă nr. 1303/CA/19.10.2010, de către Tribunalul Constanța – Secția contencios administrativ și fiscal.
în referire la cel dintâi motiv de recurs privind încălcarea formelor de procedură prin necomunicarea cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată a citației, Curtea apreciază în sensul că, acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente, în esență:
Probatoriul administrat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C.civ., fac dovada că, la termenul de judecată din data de 19.10.2010, recurenta a fost reprezentată legal, astfel încât, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 89 alin. (2) C.proc.civ., potrivit cărora „înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură”.
în atare situație, Curtea apreciază că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ., atât timp cât, hotărârea pronunțată de instanța de fond nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.proc.civ.
în referire la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că, susținerile recurentei sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru că:
Autoritatea contractantă, tocmai pentru a garanta egalitatea de tratament a candidaților și nu așa după cum susține recurenta „a discrimina”, a stabilit, criterii de atribuire care, să-i permită compararea și evaluarea ofertelor, în mod obiectiv.
în acest sens, pornind de la împrejurarea că, una din obligațiile autorității contractante este aceea de a răspunde necesității colectivității publice vizate, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă, în speță, intimata Penitenciarul P.A., putea utiliza criterii care urmăresc satisfacerea cerințelor sociale, ce răspund special necesităților – definite în specificațiile contractului – specifice unor categorii anume, din care fac parte beneficiarii bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului.
în mod concret, reține Curtea că, documentația de atribuire, respectiv caietul de sarcini, cuprinde informații privind generalități, precum și limitele care trebuie respectate și formalitățile care trebuie îndeplinite în legătură cu participarea la procedura de atribuire, prin raportare la obiectul contractului de achiziție publică, împreună cu cerințele minime de calificare, precum și documentele care urmează să fie prezentate de ofertanți/candidați pentru dovedirea îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție, astfel că susținerile recurentei sunt nefondate, sub aspectul modului de întocmire a caietului de sarcini.
Se reține că, măsura dispusă de intimată apare ca fiind fundamentată, cu atât mai mult cu cât, printr-o participare anterioară la licitații organizate de aceasta, recurenta SC R.A. SRL, în situație identică sub aspectul obiectului contractului de achiziție publică, a determinat imposibilitatea atribuirii contractelor de închiriere deoarece, participanții, inclusiv recurenta, au oferit un preț nesusținut de posibilitățile lor financiare.
în situația dată, apreciază Curtea că, în mod legal și temeinic intimata a procedat la introducerea în caietul de sarcini a unor criterii de selectare, impuse celor interesați de licitația publică organizată, măsura fiind determinată de asigurarea unor participări de ofertanți cu experiență economică și cu o cifră de afaceri care, să respecte obligațiile asumate prin contractul de achiziție, în speță, plata chiriei aferentă spațiilor comerciale scoase la licitație.
Curtea are în vedere și faptul că, în speță, procedura urmată de intimata pârâtă Penitenciarul P.A. este în deplină conformitate cu dreptul comunitar – Preambulul Directivei nr. 18/2004/CE, ce impune asigurarea participării ofertantului la o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică, fără denaturarea concurenței, prin solicitarea prezentării unor documente corespunzătoare, în situația în care, există incertitudini cu privire la persoana candidaților/ofertanți în calitatea lor de operatori economici.
Nici motivul de recurs privind „neexaminarea bonității și a capacității de ducere la îndeplinire a obiectivului licitației publice de către recurentă, ce are o capacitate managerială de excepție, urmare colaborării cu pârâta pe parcursul mai multor ani”, nu poate fi primit de către Curte, urmând a fi respins ca nefondat, atât timp cât, în speță nu au fost produse probe în sensul art. 1169 C.civ., care să ateste o astfel de situație.
Concluzionând, Curtea apreciază că, temeiurile de drept indicate în susținerea recursului dedus judecății, respectiv art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C.proc.civ., nu sunt aplicabile în cauză deoarece, hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină și care, nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, instanța de fond dând o corectă interpretare actului juridic dedus judecății, fără a schimba natura și înțelesul lămurit al acestuia, iar hotărârea este fundamentată pe temeiuri legale și dată cu aplicarea corectă a legii.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea respinge recursul, ca nefondat.
