PROCEDURII PENTRU NECOMUNICAREA
CLARIFICĂRILOR. CERERE DE DESPĂGUBIRI.
COMPETENŢĂ. ATRIBUIREA CONTRACTULUI.
-art. 72, 78, 79, 209 ŞI 285 din OUG nr.34/2006
-art. 10 din Legea nr.554/2004
-art.2 şi 3 din Codul de procedură civilă
Nerespectarea de către autoritatea contractantă a obligaţiei
de a comunica participanţilor la licitaţie solicitările de clarificări
şi răspunsul la acestea, nu o îndreptăţesc pe aceasta să anuleze
procedura, ci numai să intre în legalitate şi să prelungească
termenele, în măsura în care aceasta este necesară, continuând
însă procesul de achiziţie.
Cererea de acordare a despăgubirilor este de competenţa
instanţei de judecată, iar din punct de vedere material se aplică
dispoziţiile incidente în cauzele de administrativ.
Instanţa de judecată nu este îndreptăţită să atribuire un
contract de achiziţie, ci numai să cenzureze măsurile luate şi sub
acest aspect de autoritatea contractantă.
( Curtea de Apel piteşti –s.c.c.a.f., decizia nr. 1032/R-
C/7 noiembrie 2008 )
Prin plângerea formulată la 23 septembrie 2008, reclamanta
SC „S” SA Piteşti a solicitat în contradictoriu cu C.B. C.N. „V.V.” Curtea
de Argeş desfiinţarea deciziei nr.4178/2C2/4097, pronunţată de
Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor la 11.09.2008.
În motivare s-a arătat că reclamanta a formulat contestaţie
împotriva actului nr.2534, emis de autoritatea contractantă pârâtă la 29
august 2008, prin care aceasta a anulat procedura, reţinându-se că au
intervenit unele nereguli de care reclamanta nu a luat cunoştinţă. Acestea
ar consta în clarificări solicitate şi care nu au fost transmise ofertantei-
reclamante, aşa încât se ajunge la invocarea propriei culpe pentru a nu
onora obligaţiile şi nu a declarat câştigătoare licitanta îndreptăţită.
Se impune, deci, ca instanţa să anuleze decizia CNSC, să
admită contestaţia şi să oblige autoritatea contractantă să încheie
contractul de achiziţie cu reclamanta, care a obţinut cel mai bun punctaj,
iar în subsidiar să se dispună plata despăgubirilor şi sancţionarea
persoanelor vinovate.
La acest dosar, care are nr.731/46/2008, a fost ataşat şi
dosarul nr.761/46/2008, reţinându-se cauza de litispendenţă.
Examinând actele dosarului în raport de susţinerile părţilor şi
având în vedere prevederile art.137 din Codul de procedură civilă, act
normativ ce se aplică în completarea, sub aspect procedural, a OUG
nr.34/2006, s-au reţin următoarele.
Sub aspectul competenţei de soluţionare a capătului de cerere
subsidiar, se apreciază că acesta nu revine în competenţa materială a
Curţii de Apel Piteşti. Este adevărat că potrivit art.286 din OUG
nr.34/2006, competenţa de acordarea despăgubirilor revine numai
instanţei de judecată. Această competenţă se determină în raport de
dispoziţiile art.10 din Legea nr.554/2004 şi art.2 şi 3 din Codul de
procedură civilă.
Cum în cauză autoritatea contractantă este un organ local,
reţinând şi că în materia contenciosului administrativ competenţa nu se
stabileşte în raport de existenţa sau nu a personalităţii juridice întrucât
autorităţile administrative au o competenţă de drept public, se apreciază
că cererea de despăgubiri şi cea de sancţionare a autorităţii contractante
se impune a fi declinată în favoarea Tribunalului Argeş.
În baza art.165 din Codul de procedură civilă, s-a dispus
disjungerea acestui capăt al pretenţiilor formulate şi în baza art.158 şi
următoarele din acelaşi act normativ şi declinarea competenţei de
soluţionare.
În ceea ce priveşte fondul pretenţiilor deduse judecăţii s-a
reţinut că acestea sunt întemeiate, în parte.
Prin decizia CNSC nr.4178/2C2/4097/2008 a fost respinsă
contestaţia formulată de petentă prin care aceasta solicita desfiinţarea
actului emis de autoritatea contractantă ce decisese anularea procedurii.
Procedura de licitaţie în discuţie este supusă prevederile
OUG nr.34/2006 şi avea ca obiect lucrări de consolidare, reabilitare şi
modernizare a C.N. „V.V.” Curtea de Argeş.
Pe parcursul derulării acestei proceduri s-au solicitat mai
multe clarificări de către operatorii economici participanţi, clarificări ce
nu au fost comunicate petentei-contestatoare, aşa încât, după încheierea
procesului verbal de deschidere a ofertelor, la 25 aprilie 2008, s-a reţinut
încălcarea dispoziţiilor legale privind necomunicarea clarificărilor, faptul
că nu se mai pot remedia abaterile comise şi de aceea, s-a luat măsura
anulării întregii proceduri.
În esenţă, problema pe care a avut-o de rezolvat organul
administrativ jurisdicţional şi instanţa de judecată este aceea de a şti dacă
o încălcare a cerinţelor art.78 din OUG nr.34/2006 şi necomunicarea de
către autoritatea contractantă a clarificărilor către toţi participanţii o
îndreptăţeşte pe aceasta să ia măsura anulării licitaţiei.
Răspunsul la această chestiune rezultă din prevederile art.72,
78, 79 şi 209 din actul normativ precitat.
Astfel, potrivit art.78, orice operator economic are dreptul să
solicite clarificări privind documentaţia de atribuire, solicitare la care i se
va răspunde de regulă în trei zile, în mod clar şi fără ambiguităţi, iar
întrebările şi răspunsurile formulate se trimit către toţi operatorii
economici, asigurându-se însă confidenţialitatea solicitantului. Art.79
reglementează şi el aspecte particulare ce pot să apară cu ocazia solicitării
de clarificări.
Art.72 răspunde, în esenţă, întrebării mai sus formulate,
prevăzând în mod expres că, în măsura în care autoritatea contractantă,
deşi a primit în termen (aspect necontestat în cauză), solicitarea de
clarificări nu a înaintat tuturor agenţilor economici participanţi întrebările
şi răspunsurile formulate, are obligaţia să prelungească termenele pe o
„perioadă suficientă astfel încât orice operator economic interesat să
dispună de un timp rezonabil necesar pentru obţinerea informaţiilor
complete şi relevante pentru elaborarea ofertei”.
În concluzie, autoritatea contractantă nu este îndreptăţită,
atunci când nu comunică întrebările şi răspunsurile solicitate pentru
clarificarea tuturor aspectelor ridicate de licitaţie, să decidă anularea
procedurii, ci are dreptul să ia măsuri pentru prelungirea termenelor.
Textul se coroborează cu prevederile art.209 din Ordonanţă,
care enumeră limitativ cazurile în care se poate dispune anularea licitaţiei,
cazuri în care nu poate fi încadrat cel invocat în prezenta pricină.
Concluzia privind caracterul nelegal al actului contestat s-a
impus cu atât mai mult cu cât acesta a fost emis după deschiderea
ofertelor, când se cunoşteau cele mai importante elemente ce puteau
decide licitantul câştigător.
Tocmai de aceea, din economia art.78 şi 79, rezultă că aceste
clarificări nu pot fi decât anterioare depunerii ofertei şi de aceea este şi
nefirească măsura adoptată de autoritate, de a constata încălcarea
cerinţelor de tratament egal numai după ce a deschis ofertele
participanţilor.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat că este
întemeiată plângerea formulată şi pentru aceleaşi raţionamente şi
contestaţia adresată organului administrativ jurisdicţional şi de aceea au
fost admise căile de atac, conform art.285 din Ordonanţă, modificată
decizia CNSC, iar în fond anulat actul administrativ nr.2534/29.08.2008
şi dispusă continuarea procedurii.
S-a mai reţinut că instanţa nu poate să ia direct măsura
atribuirii unui contract şi declarării drept câştigătoare a unei anumite
oferte, aceste atribuţii revenind autorităţii contractante şi numai după
exercitarea lor, în căile de atac, este posibilă cenzurarea statuărilor astfel
adoptate.
