a). Inadmisibilitatea cererii reconvenţionale în cadrul plângerii formulate împotriva deciziei pronunţată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
b). Autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătoreşti.
c). Lipsa fondurilor este de natură să facă imposibilă încheierea şi executarea contractului de achiziţie publică.
a). Ca natură juridică, cererea reconvenţională constituie o veritabilă cerere de chemare în judecată, în care calităţile părţilor iniţiale sunt inversate, iar art. 209 din Noul Cod de procedură civilă prevede că cererea reconvenţională trebuie să aibă legătură cu cererea reclamantului, respectiv a petentei în prezenta cauză.
Ori, din cererea reconvenţională depusă la dosar rezultă că prejudiciul ar fi cauzat de prima contestaţie formulată de petentă, prin care s-a tergiversat încheierea contractelor, deci prejudiciul nu izvorăşte din plângerea ce face obiectul prezentei cauze, astfel că nu se regăseşte condiţia prevăzută de art. 209 din Codul de procedură civilă.
Ori, din cererea reconvenţională depusă la dosar rezultă că prejudiciul ar fi cauzat de prima contestaţie formulată de petentă, prin care s-a tergiversat încheierea contractelor, deci prejudiciul nu izvorăşte din plângerea ce face obiectul prezentei cauze, astfel că nu se regăseşte condiţia prevăzută de art. 209 din Codul de procedură civilă.
Cu atât mai mult este inadmisibilă o astfel de cerere, cu cât o cerere reconvenţională se judecă odată cu acţiunea principală, potrivit art. 210 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, ori, în această fază procesuală, nu există o acţiune principală, ci plângerea promovată în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 care are caracterul unei căi de atac împotriva deciziei pronunţată de C.N.S.C. Acesta este şi motivul pentru care plângerea se judecă în complet de 3 judecători, complet de recurs, iar soluţia pronunţată este definitivă. Aşa fiind, o soluţie definitivă pentru cererea reconvenţională ar împiedica partea la exercitarea căilor de atac.
Cu atât mai mult este inadmisibilă o astfel de cerere, cu cât o cerere reconvenţională se judecă odată cu acţiunea principală, potrivit art. 210 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, ori, în această fază procesuală, nu există o acţiune principală, ci plângerea promovată în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 care are caracterul unei căi de atac împotriva deciziei pronunţată de C.N.S.C. Acesta este şi motivul pentru care plângerea se judecă în complet de 3 judecători, complet de recurs, iar soluţia pronunţată este definitivă. Aşa fiind, o soluţie definitivă pentru cererea reconvenţională ar împiedica partea la exercitarea căilor de atac.
Având în vedere şi faptul că instanţa judecătorească este competentă să analizeze, în calea de atac a plângerii împotriva deciziei C.N.S.C. numai legalitatea şi temeinicia acesteia, fără a putea extinde controlul judiciar asupra unor cereri noi, cererea reconvenţională este inadmisibilă.
b). Autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătoreşti, aşa cum rezultă din prevederile art. 430 din Noul Cod de procedură civilă.
Diversitatea interpretărilor dreptului intern din partea C.N.S.C. care se pronunţă în soluţionarea unei contestaţii, în calitatea sa, nu poate duce la o incertitudine judiciară în soluţionarea unor pretenţii similare. Aprecierea faptelor unei cauze de către C.N.S.C. şi evaluarea făcută de aceasta cu privire la dovezile existente pot conduce la rezultate diferite, date fiind situaţiile de fapt diferite.
Diversitatea interpretărilor dreptului intern din partea C.N.S.C. care se pronunţă în soluţionarea unei contestaţii, în calitatea sa, nu poate duce la o incertitudine judiciară în soluţionarea unor pretenţii similare. Aprecierea faptelor unei cauze de către C.N.S.C. şi evaluarea făcută de aceasta cu privire la dovezile existente pot conduce la rezultate diferite, date fiind situaţiile de fapt diferite.
c). Din modul de redactare a textului art. 209 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 34/2006 şi din întreaga economie a Ordonanţei, inclusiv din observarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie, Curtea apreciază că interpretarea care se impune este aceea că legiuitorul a avut în vedere, cu ocazia elaborării textului, o imposibilitate obiectivă, independentă de poziţia vreunuia dintre participanţii la procedură şi, în special, a autorităţii contractante.
Un alt argument în acest sens îl constituie şi faptul că, potrivit art. 4 şi 61 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, legea bugetară anuală prevede şi autorizează, pentru anul bugetar în curs, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementările specifice exerciţiului bugetar, iar angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Un alt argument în acest sens îl constituie şi faptul că, potrivit art. 4 şi 61 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, legea bugetară anuală prevede şi autorizează, pentru anul bugetar în curs, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementările specifice exerciţiului bugetar, iar angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Prin pierderea fondurilor alocate iniţial pentru derularea contractului de achiziţie publică ca urmare a expirării termenului până la care au fost alocate fondurile necesare încheierii contractului, autoritatea contractantă a procedat în mod corect la anularea procedurii.
Prin pierderea fondurilor alocate iniţial pentru derularea contractului de achiziţie publică ca urmare a expirării termenului până la care au fost alocate fondurile necesare încheierii contractului, autoritatea contractantă a procedat în mod corect la anularea procedurii.
Prin Decizia nr. 1930/C8/1739,1918 din 04.06.2013 pronunţată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, s-a respins ca nefondată contestaţia nr. 13918 din
30.04.2013 depusă de S.C. X S.R.L. şi ca rămasă fără obiect contestaţia nr. 13909 din
29.04.2013 depusă de S.C. X S.R.L..
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – Secţia Administrativ şi Fiscal sub nr. 992/54/2013 la data 21.06.2013, petenta S.C. X S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi, în temeiul art. 281, art. 283 şi 285 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, a formulat plângere împotriva Deciziei Nr. 1930/C8/1739, 1918 din data de 04.06.2013 pronunţată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi comunicată petentei în data de
10.06.2013 prin care s-a respins ca nefondată contestaţia depusă de petentă în procedura de Cerere de Oferte organizată de intimata, pentru atribuirea contractului de furnizare: Achiziţie Aparatură Laborator – Lot Nr.10 „Sistem de digestie artificială”, solicitând prin Decizia ce se va pronunţa:
1. anularea, în parte, a Deciziei C.N.S.C. nr. 1930/C8/1739, 1918 din data de
04.06.2013 cu privire la respingerea ca nefondată a contestaţiei sale nr. 13918 din 30.04.2013;
2. anularea, în parte, a Deciziei D.S.V.S.A. Mehedinţi nr. 85/29.04.2013, cu privire la anularea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică aferentă Lotului Nr.10 -Sistem de digestie artificială;
3. repunerea în situaţia anterioară emiterii Deciziei D.S.V.S.A. Mehedinţi Nr. 85/29.04.2013.
La data de 02.07.2013 intimata Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi a depus la dosar întâmpinare, cerere reconvenţională şi un set de acte.
Prin întâmpinare, intimata Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată. Intimata pârâtă a invocat excepţia tardivităţii, arătând că petenta nu a contestat în instanţă decizia emisă de DSVSA MH nr. 85/29.04.2013 şi a susţinut, în esenţă, că nu poate încheia contractul de achiziţie publică şi angaja legal cheltuieli pentru care nu există sursă de finanţare.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 223 Cod procedură civilă. Prin cererea reconvenţională, intimata a solicitat obligarea petentei să plătească DSVSA Mehedinţi suma de 147861,91 + 24 % TVA (35486,86) total = 183348,77 reprezentând prejudiciul suferit de instituţie ca urmare a neachiziţionării aparaturii de laborator cu firmele câştigătoare pentru loturile 1,2,3,4,5,9,10 pentru care nu s-a încheiat contract ca urmare a numeroaselor contestaţii făcute de petentă.
In motivarea cererii, a arătat că petenta a formulat contestaţie la CNSC, iar din cauza acestei contestaţii anul bugetar 2012 s-a încheiat, iar sumele neutilizate au fost retrase, iar la data 23.01.2013 nu au fost alocate surse bugetare şi nici lista de investiţii. A precizat că DSVSA MH a făcut demersuri, solicitând alocarea sumelor necesare, dar din adresele anexate rezultă ca ANSVSA – ordonatorul principal de credite nu poate aloca sumele solicitate. Intimata a învederat că neperfectarea contractelor cu ceilalţi câştigători ai licitaţiei este din culpa exclusivă a SC Tehsys Group, fiind mereu nemulţumită şi contestând fiecare adresă primită de la DSVSA MH, iar acum Decizia CNSC. A menţionat că, având în vedere că pentru anul 2013 nu vor mai putea fi alocate sumele necesare achiziţionării aparaturii de laborator, DSVSA MH a emis Decizia de anulare a licitaţiei nr. 85/29.04.2013 şi, de această dată, petenta a înţeles să conteste această decizie, iar CNSC a respins ambele contestaţii temeinic şi legal.
Faptul că SC Tehsys Group nu a înţeles că DSVSA nu poate semna contractul imediat aşa cum solicita CNSC-ului prin numeroasele contestaţii, deşi a depus toate diligenţele în vederea obţinerii acestor fonduri, a considerat că se impunea anularea acestei proceduri. Se poate observa din conţinutul plângerii că reclamanta dă interpretări subiective la conţinutul adreselor. A considerat că în mod tendenţios şi intenţionat nu vrea să înţeleagă situaţia de fapt, uzând în mod excesiv de drepturile sale. A susţinut că este în imposibilitatea perfectării contractelor din lipsa de fonduri.
În drept, a invocat O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, Legea 500/2002, Ordinul 1792/2012.
Petenta S.C. X S.R.L., a depus la dosar la data de 10.07.2013 răspuns la întâmpinarea depusă de intimată, precum şi întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de intimată.
Prin răspunsul la întâmpinare, petenta S.C. X S.R.L. a solicitat respingerea ca nefondată a excepţiei tardivităţii invocată de intimată, întrucât Decizia DSVSA Mehedinţi nr. 85/2013 este atacată în faţa instanţei de judecată şi face obiectul capătului nr. 2 din plângere.
Cu privire la apărările formulate de intimată, petenta a susţinut că aceasta nu răspunde la criticile formulate în plângere, iar prin afirmaţia făcută, referitoare la faptul neîncheierii contractului, intimata îşi invocă propria culpă.
În temeiul art. 223 Cod procedură civilă petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea la cererea reconvenţională, a solicitat respingerea cererii reconvenţionale, în principal ca inadmisibilă, şi în subsidiar ca nefondată.
Petenta a invocat excepţia netimbrării cererii reconvenţionale şi excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond a învederat că cererea intimatei nu îndeplineşte condiţiile atragerii răspunderii petentei, nici sub aspect contractual, nici sub aspect delictual.
Petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 223 Cod procedură civilă
La solicitarea instanţei, C.N.S.C. a înaintat documentaţia care a stat la baza deciziei contestate.
Excepţiile invocate de părţi au fost supuse discuţiei părţii prezente, conform art. 14 alin. 5 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate excepţiile invocate, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii invocată de intimată, argumentată de faptul că petenta nu a contestat în instanţă decizia emisă de DSVSA MH cu nr. 85/29.04.2013, aceasta este nefondată, întrucât decizia a format obiectul contestaţiei depusă de petentă la C.N.S.C., contestaţia fiind respinsă prin decizia C.N.S.C. contestată şi formează obiectul capătului doi din prezenta plângere.
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării cererii reconvenţionale, Curtea a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererea intimatei fiind scutită de taxa judiciară de timbru, astfel că excepţia este neîntemeiată.
Însă, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, invocată de petentă, Curtea a reţinut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 281 şi 283 din O.U.G. 34/2006, partea nemulţumită de decizia Consiliului poate formula plângere la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii contractante. Plângerea este asimilată unei căi de atac şi se soluţionează în complet de 3 judecători.
În raport de prevederile art. 297 din O.U.G. 34/2006 şi întrucât în acest act normativ nu sunt incluse reglementări cu caracter de normă specială privind judecarea plângerii împotriva deciziei C.N.S.C., urmează a se aplica dispoziţiile dreptului comun.
Plângerea este o etapă judiciară, neavând un caracter distinct de cel declanşat prin contestaţie, decizia C.N.S.C. constituind numai actul supus controlului judiciar, în limitele pronunţării acesteia.
În această situaţie, plângerea, ca şi orice altă cale de atac, poate fi utilizată numai de cei care au avut calitatea de parte la judecata în primă fază a procesului, indiferent de poziţia procesuală pe care a avut-o partea respectivă. Ca urmare, cel nemulţumit de prima hotărâre poate exercita dreptul la calea de atac, cu condiţia să fi avut calitatea de parte în litigiu.
În acest sens, Curtea constată că dispoziţiile art. 281 din O.U.G. 34/2006 limitează cadrul procesual al plângerii, la aspectele de nelegalitate sau netemeinicie a deciziei C.N.S.C. Având în vedere caracterul plângerii, de cale de atac, Curtea menţionează că, în doctrina civilă, întemeiată pe prevederile Codului de procedură civilă, s-a stabilit că în cazul căilor de atac, acestea sunt în legătură directă cu o hotărâre deja pronunţată, prin care se realizează controlul judiciar al hotărârilor pronunţate.
În speţă, potrivit art. 283 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 plângerea se soluţionează în complet de 3 judecători, aceste complete soluţionând recursurile în contencios administrativ, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004. Deci, procedurii speciale a plângerii îi sunt aplicabile normele Codului de procedură civilă referitoare la recurs.
Potrivit art. 494 din Noul Cod de procedură civilă, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune.
Potrivit art. 478 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi. Potrivit alin. 4, părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţei, iar potrivit alin. 5, se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi invocată compensaţia legală.
Pe de altă parte, ca natură juridică, cererea reconvenţională constituie o veritabilă cerere de chemare în judecată, în care calităţile părţilor iniţiale sunt inversate, iar art. 209 din Noul Cod de procedură civilă prevede că cererea reconvenţională trebuie să aibă legătură cu cererea reclamantului, respectiv a petentei în prezenta cauză.
În această situaţie, Curtea a apreciat că cererea reconvenţională formulată de intimată în această fază procesuală este inadmisibilă, astfel că a admis excepţia invocată de petentă.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că instanţa judecătorească este competentă să analizeze, în calea de atac a plângerii împotriva deciziei C.N.S.C. numai legalitatea şi temeinicia acesteia, fără a putea extinde controlul judiciar asupra unor cereri noi, Curtea a respins cererea reconvenţională ca inadmisibilă.
Analizând criticile formulate de petenta S.C. X S.R.L., în raport de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Procedura de cerere de oferte a fost iniţiată de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi, în calitate de autoritate contractantă, în vederea atribuirii contractului de furnizare, divizat pe loturi, având ca obiect „Achiziţie aparatură laborator”, prin publicarea în sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP) a invitaţiei de participare nr. 339569 din 16.11.2012. Potrivit acesteia, criteriul de atribuire aplicat a fost „preţul cel mai scăzut”, valoarea estimată a contractului fiind de 316.920 lei, fără TVA.
Ofertele depuse în aplicarea acestei proceduri au fost deschise în cadrul şedinţei desfăşurată în acest scop, ocazie cu care a fost încheiat procesul-verbal nr. 10462 din
27.11.2012. Comisia de evaluare şi-a finalizat activitatea prin întocmirea raportului procedurii nr. 10488 din 28.11.2012.
Prin decizia nr. 4753/C3/5519 din 27.12.2012, Consiliul a soluţionat contestaţia nr. 13343 din 03.12.2012, înregistrată la C.N.S.C. cu nr. 38307 din 03.12.2012, depusă de către S.C. X S.R.L., formulată împotriva raportului procedurii de atribuire pentru loturile 1, 2, 3, 4, 5, 9 şi 10 emis de către Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi, în calitate de autoritate contractantă. Prin această decizie, Consiliul a admis contestaţia, a dispus anularea raportului procedurii de atribuire şi a actelor subsecvente acestuia în partea privind loturile 1-5 şi 9-10 şi continuarea procedurii, în cel mult 10 zile de la data primirii prezentei, prin reevaluarea ofertelor, conform motivaţiei.
In aplicarea deciziei Consiliului, autoritatea contractantă a reevaluat ofertele, încheindu-se procesul-verbal nr. 552 din 23.01.2013.
Prin Decizia nr. 766/63 C7/326 din 04.03.2013, Consiliul a soluţionat contestaţia nr. 13492 din 29.01.2013, înregistrată la C.N.S.C. cu nr. 3300 din 29.01.2013, depusă de S.C. X S.R.L., formulată împotriva raportului procedurii (procesul-verbal de evaluare nr. 55 din 23.01.2013) în ceea ce priveşte lotul 2 şi al conţinutului adresei nr. 589 din 24.01.2013, privind rezultatul procedurii, pentru lotul 10, emise de către D.S.V.S.A. Mehedinţi, în calitate de autoritate contractantă, în cadrul procedurii de cerere de oferte organizată în vederea atribuirii contractului de furnizare, divizat pe loturi, având ca obiect „Achiziţie aparatură laborator”.
Prin această decizie, Consiliul a admis, în parte, contestaţia, cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat emiterea unei noi comunicări privitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică aferentă lotului 10, a obligat Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi ca, în termen de 10 zile de la primirea prezentei, pentru considerentele din motivare, să procedeze la emiterea unei noi comunicări a rezultatului procedurii de achiziţie pentru Lotul 10, din care să fie eliminată menţiunea „Având în vedere că procedura s-a ţinut în luna noiembrie 2012 pentru anul bugetar 2012, loturile respective fiind cuprinse în bugetul anului 2012 şi în lista de investiţii aferentă anului 2012, conform art. 94 din H.G. 925/2006, contractele de atribuire se vor încheia numai dacă vor fi alocate surse bugetare şi lista de investiţii pentru anul 2013, în acest sens făcându-se demersurile necesare către A.N.S.V.S.A. în calitate de ordonator principal de credite”. A respins ca nefondat capătul de cerere referitor la anularea raportului procedurii (procesul-verbal de evaluare nr. 552 din 23.01.2013) în ceea ce priveşte lotul 2.
În motivarea deciziei nr. 766/63 C7/326 din 04.03.2013, Consiliul a reţinut următoarele: „In ceea ce priveşte comunicarea rezultatului procedurii pentru lotul 10, Consiliul reţine ca fiind relevante prevederile art. 93 alin. 1 şi 2 din H.G. nr. 925/2006 potrivit cărora: „(1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a finaliza procedura de atribuire prin încheierea contractului de achiziţie publică sau a acordului-cadru. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autoritatea contractantă are dreptul de a finaliza procedura de atribuire prin anularea acesteia, dar numai în circumstanţele prevăzute la art. 209, din ordonanţa de urgenţă”.
Astfel, Consiliul a constatat că în cazul în care autoritatea constată că este incidentă vreuna din situaţiile stipulate la art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006, aceasta are obligaţia de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică în cazurile precizate la alin. 1 şi are dreptul de a anula procedura în cazurile prezentate la alin. 2 al articolului respectiv. De asemenea, în condiţiile în care autoritatea contractantă a optat pentru finalizarea procedurii de achiziţie prin încheierea contractului de achiziţie publică, în acest caz aceasta trebuie să aplice dispoziţiile art. 207 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit cărora “în cadrul comunicării prevăzute la art. 206 alin.(2), autoritatea contractantă are obligaţia de a informa ofertantul/ofertanţii câştigător/câştigători cu privire la acceptarea ofertei/ofertelor prezentate”, fără a condiţiona încheierea contractului de achiziţie publică de alocarea unor surse bugetare sau de lista de investiţii pentru anul 2013, motiv pentru care Consiliul admite critica formulată de contestator şi dispune modificarea comunicării rezultatului procedurii pentru lotul 10”.
În aplicarea deciziei Consiliului, prin adresa nr. 3545 din 12.04.2013, autoritatea contractantă a comunicat S.C. X S.R.L. rezultatul procedurii de atribuire, astfel: „Vă facem cunoscut că în urma reevaluării ofertelor procedurii din data de 23.03.2013, în conformitate cu procesul verbal nr. 552/23.01.2013, oferta dumneavoastră a ieşit câştigătoare pentru lotul 10 din caietul de sarcini – Sistem automat de digestie artificial”.
Prin adresa nr. 13788 din 19.04.2013, înregistrată la Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi cu nr. 3783 din 19.04.2013, S.C. X S.R.L. a solicitat autorităţii contractante să-i comunice data la care contractul de achiziţie se va încheia.
Prin adresa nr. 3783 din 24.04.2013, autoritatea contractantă a răspuns solicitării S.C. X S.R.L, astfel: „în vederea încheierii contractului de achiziţie unitatea noastră a solicitat ordonatorului principal de credite (ANSVSA Bucureşti) prin adresa nr. 3892/23.04.2013 alocarea de prevederi bugetare, întrucât în bugetul atribuit în prezent nu avem prevăzute sume pentru cheltuieli de capital.” Conform art. 94 din HG 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare “indiferent de momentul iniţierii procedurii de atribuire, unitatea contractantă are obligaţia de a verifica înainte de încheierea contractului respectarea dispoziţiilor referitoare la angajarea cheltuielilor care intră sub incidenţa finanţelor publice”. Astfel la ora actuală nu putem angaja o cheltuială fără a avea prevederea bugetară necesară. Trezoreria finanţelor publice nu ar accepta la plată o decontare fără prevedere bugetară şi lista de investiţii emise de către ordonatorul principal de credite. Această situaţie s-a ivit ca urmare a continuării procedurii de atribuire din anul 2012 în anul 2013. Unitatea noastră are tot interesul în achiziţionarea aparatelor de laborator descrise în documentaţie şi în aceeaşi situaţie se află şi ceilalţi furnizori pt. loturile 1 -5 şi 9, însă au înţeles situaţia şi noi continuăm demersurile pentru obţinerea prevederilor bugetare necesare. Fără a fi considerată rea credinţă vom face cunoscut şi vă vom invita pentru încheierea contractului imediat ce vom beneficia de prevederile bugetare necesare.”
Împotriva refuzului autorităţii contractante de a încheia contractul de achiziţie publică, comunicat prin adresa nr. 3783 din 24.04.2013, S.C. X S.R.L. a formulat contestaţia nr. 13909 din 29.04.2013 şi a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată şi completată şi obligarea autorităţii contractante să emită, să semneze şi să perfecteze contractul de achiziţie publică, pentru lotul nr. 10, în conformitate cu art. 204 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006.
Ulterior formulării acestei contestaţii, autoritatea contractantă emite Decizia nr. 85 din 29.04.2013 prin care procedura de achiziţie publică în discuţie, pentru loturile 1, 2, 3, 4, 5, 9 şi 10 este anulată, în baza art. 209 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece este imposibilă încheierea contractului din lipsa fondurilor necesare.
Împotriva acestei decizii a autorităţii contractante, S.C. X S.R.L. a formulat contestaţia nr. 13918 din 30.04.2013 şi a solicitat anularea deciziei nr. 85 din 29.04.2013, prin care s-a dispus anularea procedurii de atribuire aferentă lotului nr. 10 „Sistem de digestie artificială”.
În decizia nr. 85 din 29.04.2013, au fost menţionate următoarele: „în temeiul Ordonanţei de Urgenţă nr. 42/2004 privind organizarea activităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea şi funcţionarea ANSVSA şi a unităţilor din subordinea acesteia, având în vedere prevederile H.G nr. 925/2006 art. 94 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 14 alin. 2, 4 din Legea Finanţelor Publice nr. 273/2006 c.m.c.u.; prevederile Ordinului nr. 1.792/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale; O.G. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificările şi completările ulterioare; adresele ANSVSA – Direcţia Buget, Finanţe, Investiţii, Achiziţii, Patrimoniu şi Administrativ nr. 4735/18.02.2013, prin care este specificat că: “în bugetul de stat pentru anul 2013 nu au fost prevăzute credite bugetare pentru această destinaţie, neputând fi alocate fondurile solicitate, ţinând cont de prevederile actelor normative care au stat la baza încheierii contractului de achiziţie publică”, respectiv nu poate fi asigurată finanţarea pentru încheierea contractului; adresa nr. 6717 înregistrată la DSVSA
MH în data de 01.04.2013, prin care se comunică următoarele: “în ceea ce priveşte alocarea prevederilor bugetare de capital pentru anul 2013, suma solicitată nu poate fi alocată la această dată”.
Astfel, DSVSA MH s-a aflat în imposibilitatea încheierii contractului întrucât nu are alocate fondurile necesare, procedura fiind iniţiată în anul 2012 şi continuată în anul 2013, ca urmare a contestaţiilor formulate de SC X SRL.
În Decizia nr. 766/63C7/326/04.03.2013, s-a reţinut că, prin excepţie de la prevederile art. 93 alin. 1 din H.G. 925/2006, autoritatea contractantă are dreptul de a finaliza procedura de atribuire prin anularea acesteia, dar numai în circumstanţele prevăzute la art. 209 din O.U.G. 34/2006.
Prin adresa nr. 4735 din 18.02.2013, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a comunicat autorităţii contractante că, având în vedere că bugetul de stat pentru anul 2013 nu a fost încă aprobat şi publicat, precum şi faptul că creditele bugetare pentru această procedură nu au fost prevăzute în proiectul de buget pe anul 2013, ANSVSA nu poate aloca autorităţii contractante fondurile solicitate, ţinând cont de prevederile actelor normative care stau la baza încheierii contractului de achiziţie publică, indicate în adresă (O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, Legea nr. 500/2002, Ordinul nr. 1792/2012). În cuprinsul adresei s-a arătat că în această situaţie, având în vedere dispoziţiile legale ale actelor normative arătate, autoritatea contractantă are obligaţia ca înainte de încheierea contractului de achiziţie publică cu ofertantul câştigător, să verifice respectarea dispoziţiilor cu privire la asigurarea fondurilor bugetare, precum şi faptul că nu are dreptul să întârzie adoptarea unei decizii de finalizare a procedurii, respectiv de a emite decizia de anulare a procedurii aferentă loturilor pentru care nu se pot asigura fondurile, conform art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006, fără a afecta întreaga procedură, precum şi de comunica decizia operatorilor economici participanţi, conform art. 210 din O.U.G. nr. 34/2006.
Prin adresa nr. 6717 din 01.04.2013, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a comunicat autorităţii contractante, referitor la punerea în aplicare a deciziei nr. 766/63 C7/326 din 04.03.2013, emisă de C.N.S.C., faptul că punctul său de vedere a fost comunicat prin adresa nr. 4735 din 18.02.2013. În adresă s-a mai arătat că decizia Consiliului este obligatorie şi trebuie pusă în aplicare în termenul indicat de Consiliu. Referitor la alocarea prevederilor bugetare de capital pentru anul 2013, solicitate de autoritatea contractantă, în adresă s-a arătat că acestea nu pot fi alocate la această dată.
Procedura a fost iniţiată de autoritatea contractantă la data de 16.11.2012, prin publicarea în SEAP a invitaţiei de participare nr. 339569. Sursa de finanţare a achiziţiei o reprezintă fondurile bugetare repartizate autorităţii contractante de către ordonatorul superior de credite.
Conform art. 4 şi 61 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, legea bugetară anuală prevede şi autorizează, pentru anul bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar, sumele aprobate, la partea de cheltuieli […] în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite, angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate (art. 4 alin. 1, 2, 3), creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept (art. 61 alin. 3).
Potrivit art. 71 din Legea nr. 500/2002, – Infracţiuni şi pedepse, “Nerespectarea prevederilor art. 4 alin. 2 şi 3 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă de la 50 milioane lei la 100 milioane lei. Deci, nerespectarea prevederii conform căreia angajarea cheltuielilor din bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii. Altfel spus, angajarea cheltuielilor de către ordonatorul de credite cu depăşirea limitelor creditelor bugetare aprobate sau, mai grav, fără să mai existe prevăzut creditul bugetar, este interzisă şi constituie infracţiune la disciplina financiară.
Totodată, Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.792/2002, dispun la fel de clar: „Este interzis ordonatorilor de credite aprobarea unor angajamente legale fără asigurarea că au fost rezervate şi fondurile publice necesare plăţii acestora în exerciţiul bugetar […]. Angajarea cheltuielilor trebuie să se facă întotdeauna în limita disponibilului de credite bugetare […]”
In contextul în care, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi celorlalte reglementări financiare, nu se pot angaja cheltuieli în absenţa unui credit bugetar acoperitor aprobat (ordonatorii de credite răspunzând inclusiv penal de angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate de care dispun), autoritatea contractantă nu poate încheia contractul de achiziţie publică şi angaja legal cheltuielile pe care le presupune, nemaiexistând la acest moment sursa de finanţare a lor. Chiar dacă la data iniţierii procedurii în bugetul autorităţii existau alocate fonduri pentru achiziţia în cauză, la închiderea exerciţiului bugetar pe anul 2012 ele nu se mai regăseau. Conform legislaţiei financiare în vigoare, creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept, iar veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin buget pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar. Aşadar, nu se pot face cheltuieli în 2013 pe baza unui buget valabil pe anul 2012.
Art. 72 alin. 2 lit. g din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 include între atribuţiile comisiei de evaluare şi pe aceea de a verifica propunerile financiare prezentate de ofertanţi, din punctul de vedere al încadrării în fondurile care pot fi disponibilizate pentru îndeplinirea contractului de achiziţie publică, respectiv. In aceeaşi direcţie, conform art. 209 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 34/2006 autoritatea contractantă are obligaţia de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică dacă este imposibilă încheierea contractului, iar, în speţă, având în vedere că fondurile alocate pentru procedura în cauză nu mai există, autoritatea contractantă se află în imposibilitatea efectivă a încheierii contractului cu vreun ofertant.
Ca urmare, C.N.S.C. a reţinut că în mod corect autoritatea a anulat procedura de atribuire în cauză, decizia sa fiind în acord atât cu prevederile Legilor nr. 500/2002 şi nr. 273/2006 cât şi cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.
Măsura se impunea, mai cu seamă că art. 94 din H.G. nr. 925/2006 dispune expres că, indiferent de momentul iniţierii procedurii atribuire, autoritatea contractantă are obligaţia de a verifica, înainte de încheierea contractului, respectarea dispoziţiilor referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intră sub incidenţa legislaţiei privind finanţele publice.
Susţinerile petentei din plângerea adresată instanţei potrivit cărora anumite documente nu au existat la data de 29.04.2013, dată la care s-a emis decizia de anulare a procedurii, acesta „ apărând” la aproape o lună de la anularea procedurii, nu sunt probate în niciun mod. In speţă, se încearcă acreditarea ideii că petenta a fost de bună credinţă, iar autoritatea contractantă ar fi fost cea care ar fi determinat anularea rezultatului procedurii, ori afirmaţiile petentei au caracter grav şi nu sunt dovedite.
Este neîntemeiată susţinerea petentei că C.N.S.C. a luat în considerare documente care nu se regăsesc la dosar. Astfel, adresa nr. 6717/01.04.2013 şi adresa nr. 4735/18.02.2013, invocate de petentă în plângere se regăsesc în documentaţia înaintată de C.N.S.C. instanţei, la filele 192, respectiv 173, fiind înscrisuri depuse la Consiliu de către autoritatea contractantă.
In ceea ce priveşte susţinerea petentei că C.N.S.C. a încălcat autoritatea de lucru judecat a propriei sale decizii, respectiv Decizia C.N.S.C. nr. 766/63 C7/326 din 04.03.2013, precum şi a deciziei nr. 3918/08.04.2013 a Curţii de Apel Craiova, Curtea reţine că este neîntemeiată.
În cauză, nu se poate susţine că decizia C.N.S.C. încalcă autoritatea de lucru judecat care este specifică hotărârilor judecătoreşti. Autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătoreşti, aşa cum rezultă din prevederile art. 430 din Noul Cod de procedură civilă.
Nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 72 alin. 2 lit. k din H.G. nr. 925/2006, întrucât propunerea de anulare a procedurii de atribuire, ca urmare a demersurilor iniţiate de DSVSA, s-a materializat în Decizia nr. 85/29.04.2013, în care au fost menţionate dispoziţiile legale şi actele care au stat la baza emiterii deciziei, din care rezultă imposibilitatea încheierii contractului din lipsa alocării fondurilor necesare.
Curtea a reţinut că scopul iniţierii unei proceduri de atribuire de către o autoritate contractantă este de a obţine ceea ce îi este necesar: produsul, serviciul sau lucrarea ce va satisface aşteptările sale, însă, se poate întâmpla ca procedura să se finalizeze prin anularea sa.
Este posibil ca sursele de finanţare pentru asigurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea contractului de achiziţie publică identificate de autoritatea contractantă la momentul iniţierii procedurii de atribuire să devină indisponibile la momentul finalizării procedurii. În această situaţie, potrivit art. 209 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 34/2006, coroborat cu legislaţia financiară, prin excepţie, autoritatea contractantă are dreptul de a anula procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică, în considerarea faptului că este imposibilă încheierea lui.
Anularea procedurii reprezintă o măsură extremă, care intervine doar în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, care, în art. 209, instituie cazurile în care se poate anula o procedură, indiferent de provenienţa sursei de finanţare (fonduri structurale, bugetul de stat, bugetul local sau fonduri proprii ale autorităţii contractante).
Dispoziţiile art. 209 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează dreptul autorităţii contractante de a decide anularea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, dacă abateri grave de la prevederile legale afectează procedura de atribuire sau este imposibilă încheierea contractului.
Curtea a reţinut că actul care a materializat manifestarea de voinţă a autorităţii contractante, în sensul de a anula procedura de atribuire, a fost adoptat după decizia nr. 766/63 C7/326 din 04.03.2013 pronunţată de C.N.S.C. care a fost contestată în instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 34/2006 „Autoritatea contractantă are obligaţia de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică în următoarele cazuri: (…) c) dacă abateri grave de la prevederile legislative afectează procedura de atribuire sau dacă este imposibilă încheierea contractului”.
În speţă, se pune problema de a şti în ce măsura dispoziţiile art. 209 alin. 1 lit. c din
O.U.G. nr. 34/2006 oferă temei suficient pentru a considera că procedura demarată de autoritatea contractantă este necesar a fi anulată, ţinând seama şi de datele concrete existente.
Din modul de redactare a textului şi din întreaga economie a Ordonanţei, inclusiv din observarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie, Curtea a apreciat că interpretarea care se impune este aceea că legiuitorul a avut în vedere, cu ocazia elaborării textului, o imposibilitate obiectivă, independentă de poziţia vreunuia dintre participanţii la procedură şi, în special, a autorităţii contractante.
Contrar susţinerilor petentei, Curtea a apreciat ca hotărârea de anulare a procedurii de atribuire adoptată de autoritatea contractantă se încadrează în situaţia de excepţie reglementată de art. 209 alin. 1 lit. c în O.U.G. nr. 34/2006.
În aceste condiţii, apare cu evidenţă faptul că autoritatea contractantă se afla într-o imposibilitate obiectivă de a încheia contractul de achiziţie publică şi de a angaja legal cheltuieli, în lipsa fondurilor necesare.
De asemenea, potrivit art. 94 din H.G. nr. 925/2006, „Indiferent de momentul iniţierii procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligaţia de a verifica, înainte de încheierea contractului, respectarea dispoziţiilor referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intră sub incidenţa legislaţiei privind finanţele publice”.
Hotărârea adoptată a fost, de asemenea, în acord şi cu dispoziţiile art. 209 alin. 4, care stipulează că „În sensul prevederilor alin. 1 lit. c, prin abateri grave de la prevederile legislative se înţelege: (…) b) pe parcursul analizei, evaluării şi/sau finalizării procedurii de atribuire se constată erori sau omisiuni, iar autoritatea contractantă se află în imposibilitatea de a adopta măsuri corective fără ca acestea să conducă la încălcarea principiilor prevăzute la art. 2 alin. 2 lit. a – f.”
În acest sens, Curtea a constatat că au fost respectate principiile prevăzute de art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 – tratamentul egal, în sensul că procedura a fost anulată pentru toţi ofertanţii, transparenţa deplină, precum şi asumarea răspunderii şi folosirea eficientă a fondurilor financiare proprii, nefiind posibilă adoptarea de alte măsuri.
Chiar dacă la data iniţierii procedurii în bugetul autorităţii existau alocate fonduri pentru achiziţia în cauză, la închiderea exerciţiului bugetar pe anul 2012 ele nu se mai regăseau. Conform legislaţiei financiare în vigoare, creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept, iar veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin buget pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar. Aşadar, nu se pot face cheltuieli în 2013 pe baza unui buget valabil pe anul 2012.
Curtea reţine că potrivit art. 11 Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an care corespunde exerciţiului bugetar – principiul anualităţii.
Angajarea unor cheltuieli de către ordonatorul principal de credite în afara limitelor cheltuielilor bugetare aprobate sau fără să existe creditul bugetar, este interzisă.
În conformitate cu art. 4 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă nu poate iniţia o procedură dacă serviciile nu sunt cuprinse în programul anual al achiziţiilor publice şi dacă nu sunt identificate sursele de finanţare, prin care se asigură fondurile necesare în vederea îndeplinirii contractului de achiziţie publică.
În consecinţă, în mod corect autoritatea contractantă a anulat procedura de atribuire, decizia sa fiind în acord cu dispoziţiile art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006 (contractul nu a fost încheiat) şi cu prevederile Legii nr. 500/2002, întrucât fondurile alocate iniţial nu mai sunt disponibile.
Textul art. 275 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează dreptul şi nu obligaţia Consiliului de a solicita lămuriri părţilor, de a administra probe şi de a solicita orice alte date/documente, în măsura în care acestea sunt relevante în raport cu obiectul contestaţiei, de a solicita orice date necesare pentru soluţionarea contestaţiei şi de la alte persoane fizice sau juridice.
Faptul că C.N.S.C. a apreciat suficientă pentru soluţionarea contestaţiei documentaţia care i-a fost prezentată, nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei contestată care nu a fost pronunţată cu încălcarea unei obligaţii prevăzută în mod expres de ordonanţă.
Petenta a invocat în plângere şi împrejurarea că, în pronunţarea deciziei atacate, C.N.S.C. nu a avut în vedere şi nu a analizat toate aspectele invocate în contestaţie. Curtea a constatat că, în decizia sa, C.N.S.C. a analizat motivele invocate de petentă, iar în raport de actele dosarului a decurs soluţia de respingerea a plângerii, astfel încât Consiliul nu era ţinut de a analiza toate aspectele invocate, soluţia Consiliului fiind corespunzătoare înscrisurilor depuse de părţi. In cauză, nu se poate afirma că jurisdicţia administrativă specializată ar fi încălcat dispoziţiile legale invocate de petentă.
Curtea a reţinut că decizia C.N.S.C. conţine toate motivele de fapt şi de drept avute în vedere de Consiliu, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 278 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea administrativ-jurisdicţională analizând contestaţia formulată. Motivele respingerii contestaţiei au fost relatate pe larg în conţinutul deciziei, iar faptul că au fost înlăturate criticile petentei nu se constituie într-o cauză de nelegalitate a deciziei.
De asemenea, dreptul la apărare al petentei a fost asigurat prin posibilitatea acesteia de a formula în faţa instanţei apărările pe toate aspectele reţinute în decizia atacată.
Curtea a apreciat că soluţia privind anularea procedurii este legală, deoarece lipsa fondurilor este de natură să facă imposibilă încheierea şi executarea contractului, iar în raport de prevederile legale şi de probele administrate, soluţia autorităţii contractante privind anularea procedurii nu are caracter abuziv, ci este de natură a se circumscrie şi principiilor scopului legii, instituit prin art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006.
Concluzionând, Curtea a apreciat că în mod corect C.N.S.C. a respins ca nefondată contestaţia nr. 13918 din 30.04.2013 şi ca rămasă fără obiect contestaţia nr. 13909 din
29.04.2013, atâta timp cât autoritatea contractantă nu putea încheia un contract de achiziţie publică şi angaja legal sumele repartizate pentru anul 2012.
Prin urmare, criticile formulate de petentă sunt neîntemeiate, Decizia nr. 1930/C8/1739,1918 din 04.06.2013 pronunţată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, fiind legală şi temeinică, astfel că, în temeiul art. 283 şi art. 285 din O.U.G. nr. 34/2006, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
(Decizia nr. 9937/2013 – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, rezumat judecător Liliana Mădălina Dună)
