Act administrativ. Anulare. Putere de lucru judecat


Protecţia autorităţii lucrului judecat respectiv puterea lucrului judecat vizează şi considerentele hotărârii întrucât ele au ca scop să motiveze dispozitivul şi să-i determine înţelesul şi întinderea formând cu dispozitivul un tot indivizibil; sunt cuprinse în această sferă, de asemenea, considerentele decisive adică acelea care constituie susţinerea necesară a dispozitivului precum şi cele care tranşează o parte din fondul litigiului fără a reprezenta însă susţinerea necesară a dispozitivului cât şi ceea ce în mod real şi expres, fără rezerve şi fără condiţii s-a tranşat prin dispozitiv.

Este nelegală şi se impune a fi anulat actul administrativ emis de către autoritatea competentă pârâtă, dat în aplicarea unei hotărâri judecătoreşti, nesocotind prevederile intrate în puterea lucrului judecat ale acesteia, fie ele şi acelea făcând parte din considerentele hotărârii.

Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 718 din 17 noiembrie 2008

Prin acţiunea în contencios-administrativ înregistrată la data de 16 octombrie 2008, reclamanta ASOCIAŢIA PROFESIONALĂ A MEDICILOR SPECIALIŞTI TRANSILVANI a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea prevederilor art. 5 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1286/09.07.2008 şi stabilirea unui termen de maxim 30 de zile pentru punerea în aplicare şi a Ordinului nr. 1286/09.07.08, de la data anulării prevederilor art. 5 din ordinul sus-menţionat, sub sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2006.

În fapt, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 291/17 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, Ministerul Sănătăţii Publice a fost obligat la emiterea actului administrativ de reorganizare a Centrului Clinic de Diagnostic şi Tratament Cluj-Napoca (C.C.D.T Cluj-Napoca), iar la data de 09.07.2008 s-a emis ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1286/09.07.2008, ordin care se referă la reorganizarea C.C.D.T Cluj-Napoca (obligaţie stabilită prin sentinţa nr. 291/2007 în sarcina ministerului de Curtea de Apel Cluj), iar la data de 17.07.2008, reprezentantul Ministerului Sănătăţii Publice, respectiv Autoritatea de Sănătate Publică a Judeţului Cluj, a transmis Centrului Clinic de Diagnostic şi Tratament Cluj-Napoca actul administrativ de reorganizare – Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1286/09.07.2008, ordin care încalcă prin art. 5 prevederile sentinţei civile nr. 291/2007 a Curţii de Apel Cluj şi a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 824 din 29.02.2008.

11

Dezvoltându-şi criticile formulate, reclamanta a arătat că la data de 18.07.2008 a transmis Ministerului Sănătăţii Publice o cerere, înregistrată la minister cu nr. 42116 din 28.07.08 prin care a solicitat anularea prevederile nelegale, respectiv art. 5 din Ordinul M.S.P. nr. 1286/09.07.08 şi stabilirea unui termen de 30 de zile pentru punerea în aplicare a ordinului, după eliminarea art. 5 din conţinutul acestuia.

Cu toate aceste, arată reclamanta, Ministerul Sănătăţii Publice nu i-a comunicat vreun răspuns la adresa transmisă.

Motivele de nelegalitate ale art. 5 din Ordinul M.S.P. nr. 1286/09.07.08 privesc reorganizarea Centrului Clinic de Diagnostic şi Tratament Cluj-Napoca şi se realizează cu preluarea datoriilor de către cabinetele medicale rezultate în urma reorganizării, iar Autoritatea de Sănătate Publică a Judeţului Cluj urmând a procedat la individualizarea acestor datorii.

Reclamanta a mai arătat în motivare că prin sentinţa civilă nr. 291/2007 a Curţii de Apel Cluj, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului declarat de către Ministerul Sănătăţii Publice de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 824 din 29.02.2008, Ministerul Sănătăţii Publice avea obligaţia de a emite actul administrativ de reorganizare a Centrului Clinic de Diagnostic şi Tratament Cluj-Napoca, act ce trebuie să fie conform cu sentinţa sus-menţionată prin care s-a statuat în privinţa datoriile acumulate de către Centru în perioada anterioară şi pentru care nu există soluţie în vederea stingerii lor că aceste datorii nu ar trebui să fie preluate de către entităţi rezultate în urma reorganizării, întrucât persoana juridică a centrului nu este continuată de către medicii asociaţi într-una din formele de organizare a profesiei de medic.

Totodată, reclamanta a arătat că în sentinţa menţionată se mai prevede faptul că “Reorganizarea va duce la dispariţia Centrului, unitate bugetară aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, singurul în măsură să decidă în privinţa modalităţilor de stingere a datoriilor acumulate de către o entitate aflată în subordine a sa”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 824/29 februarie 2008 a respins recursul Ministerului Sănătăţii Publice, statuând în sensul că datoriile nu ar trebui preluate de către entităţile rezultate din reorganizare, în raport cu lipsa unei dispoziţii legale în sensul dorit de recurentul-pârât precum şi cu principiul de drept intern şi comunitar potrivit căruia cazurile de răspundere pentru fapta altuia sunt stabilite de legiuitor. Iar recurentul-pârât ca autoritate publică nu poate să decidă asupra lichidării acestor datorii decât în limitele prevăzute de lege.

Faţă de aceste statuări, reclamanta a considerat că chestiunea preluării datoriilor

C.C.D.T Cluj-Napoca de către medicii sau cabinetele care se vor re organiza este stabilită în mod categoric de către cele două instanţe.

În continuarea motivării acţiunii reclamanta a arătat că pârâtul nu a ţinut cont de motivarea instanţei de judecată, motivare care a stat la baza soluţiilor pronunţate de două instanţe: Curtea de Apel Cluj şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încălcând dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi art. 21 alin. 3 din României.

Totodată reclamanta a invocat şi prev. art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil cuprinde şi obligaţia de executare întocmai a hotărârii judecătoreşti, ori în cazul de faţă, Ordinul a fost emis cu mult după expirarea termenului legal impus de legea contenciosului administrativ, 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, şi nu este prevăzut un termen de punere în aplicare şi executare a acestuia.

12

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1, 8, şi 11 din Legea nr. 554/2006.

Pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate, arătând că critica referitoare la prevederilor O.M.P.S. nr. 1286/2008 a fost invocată şi pe calea excepţiei de nelegalitate, iar cauza are numărul nr. 1413/33/2008 pe rolul Curţii de Apel Cluj cu termen de judecată la data de

04.11.2008, iar prin ordinul menţionat s-a adus la îndeplinire titlul executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 291/2007 a Curţii de Apel Cluj, dispunându-se reorganizarea Centrului de Diagnostic şi Tratament Cluj-Napoca.

Faţă de actualele nemulţumiri legate de conţinutul ordinului, pârâtul arată că prin sentinţa nr. 291/2007 a Curţii de Apel Cluj s-a dispus că Ministerul Sănătăţii Publice este singurul în măsură să dispună în privinţa modalităţii de stingere a datoriilor acumulate de o entitate aflată în subordinea sa.

Susţinerile actuale ale reclamantei cu privire la articolul referitor la preluarea datoriilor, pârâtul apreciază că acesta nu poate fi primit, datorită dispoziţiilor Capitolului 2 “persoana juridica” din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Din interpretarea acestor dispoziţii, pârâtul apreciază că prevederile ordinului referitoare la preluarea datoriilor nu sunt contrare legii, reorganizarea C.C.D.T. Cluj-Napoca putând fi asimilată cu o divizare, prin urmare, voinţa organului administrativ care a dispus reorganizarea a fost de preluare a datoriilor. Acest fapt nu contravine hotărârilor judecătoreşti, chiar aceste hotărâri lăsând la latitudinea ministerului, modul de preluare a datoriilor.

Pe de altă parte, ceea ce se aplică este dispozitivul hotărârii judecătoreşti, care prevede expres doar reorganizarea C.C.D.T. Cluj-Napoca, fără a preciza nicio condiţie suplimentară. Din acest punct de vedere, nu se poate susţine că nu s-a pus în aplicare dispozitivul hotărârii sau că din actul administrativ emis rezultă încălcarea acestuia.

Cu privire la termenul de punere în aplicare a ordinului, pârâtul a menţionat că art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, prevede că “Actele normative prevăzute la art. 10 alin.

(1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea 1, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text”.

Analizând poziţia procesuală exprimată de fiecare din participanţi, probatoriul administrat în cauză din perspectiva dispoziţiilor legale incidente , Curtea reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr.291 pronunţată la data de 17 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta ASOCIAŢIA PROFESIONALĂ A MEDICILOR SPECIALIŞTI TRANSILVANI în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE şi AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ CLUJ iar pârâtul a fost obligat să emită actul administrativ privind reorganizarea CCDT Cluj-Napoca.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că pârâţii nu au respectat prevederile OG nr.124/1998 şi a ordinului nr.933/2003 privind reorganizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale şi ca atare se impune obligarea acestor autorităţi la reorganizarea Centrului de diagnostic şi tratament Cluj. S-a reţinut, de asemenea, că la

13

momentul reorganizării Centrului, din textele legale incidente nu rezultă că datoriile acumulate până la acel moment trebuie să fie preluate de către entităţile rezultate în urma reorganizării întrucât persoana juridică a Centrului nu este continuată de către medicii asociaţi într-una din formele de organizare a profesiei de medic iar reorganizarea va conduce la dispariţia centrului ca unitate bugetară aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii.

Prin decizia nr.824, pronunţată la data de 29 februarie 2008 de către ICCJ recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE a fost respins iar sentinţa amintită anterior a fost menţinută.

În considerentele acestei hotărâri se reţine cu putere de lucru judecat că susţinerile instanţei de fond potrivit cărora datoriile Centrului de diagnostic şi tratament Cluj nu ar trebui preluate de către entităţile rezultate în urma reorganizării întrucât persoana juridică a Centrului nu este continuată de către medicii asociaţi într-una din formele de organizare a profesiei de medic sunt fondate în raport cu lipsa unei dispoziţii legale în acest sens şi cu principiul de drept intern şi comunitar potrivit căruia cazurile de răspundere pentru fapta altuia sunt stabilite de legiuitor iar pârâtul ca autoritate publică nu poate să decidă asupra lichidării acestor datorii decât în limitele prevăzute de lege.

Prin ordinul nr.1286 din data de 09 iulie 2008, Ministrul Sănătăţii Publice a aprobat reorganizarea Centrului Clinic de diagnostic şi tratament Cluj în conformitate cu prevederile OG nr.124/1998, a dispus desfiinţarea acestuia ca unitate sanitară cu personalitate juridică şi a hotărât preluarea datoriilor de către cabinetele medicale rezultate în urma reorganizării.

Este de principiu că autoritatea lucrului judecat are la bază regula potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o alta în scopul realizării unei administrări unitare a justiţiei, iar drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit constant că protecţia autorităţii lucrului judecat respectiv puterea lucrului judecat vizează şi considerentele hotărârii întrucât ele au ca scop să motiveze dispozitivul şi să-i determine înţelesul şi întinderea formând cu dispozitivul un tot indivizibil; sunt cuprinse în această sferă, de asemenea, considerentele decisive adică acelea care constituie susţinerea necesară a dispozitivului precum şi cele care tranşează o parte din fondul litigiului fără a reprezenta însă susţinerea necesară a dispozitivului cât şi ceea ce în mod real şi expres, fără rezerve şi fără condiţii s-a tranşat prin dispozitiv.

În speţă se poate constata, aşadar, că se opun cu puterea lucrului judecat statuările cuprinse în sentinţa civilă 291/2007 a Curţii de Apel Cluj, irevocabilă potrivit căreia pârâtul a fost obligat să procedeze la reorganizarea Centrului Clinic de diagnostic şi tratament Cluj în conformitate cu prevederile OG nr.124/1998, la desfiinţarea acestuia ca unitate sanitară cu personalitate juridică fără preluarea datoriilor de către cabinetele medicale rezultate în urma reorganizării.

Actul administrativ emis de către autoritatea competentă, respectiv ordinul Ministrului Sănătăţii nr.1286 din data de 09 iulie 2008, dat în aplicarea hotărârii judecătoreşti amintite anterior, prin art.5 nesocoteşte prevederile acesteia şi impune preluarea datoriilor de către cabinetele medicale rezultate în urma reorganizării astfel că din această perspectivă dispoziţia enunţată este nelegală şi se impune a fi anulată.

14

În consecinţă, Curtea va aprecia acţiunea reclamantei ca fiind întemeiată în parte iar în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004 raportat la dispoziţiile legale enunţate anterior va dispune anularea art.5 din ordinul Ministrului Sănătăţii nr.1286 din data de 09 iulie 2008.

Cât priveşte capătul de cerere privind stabilirea unui termen de maxim 30 de zile pentru punerea în aplicare şi executare a ordinului nr. 1286/09.07.08, de la data anulării prevederilor art. 5 din ordinul sus menţionat, sub sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2006, Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat şi-l va respinge ca atare. Pentru a dispune astfel, Curtea va reţine că potrivit art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea 1, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text.

În speţă se constată că ne aflăm în prezenţa unui ordin al ministrului şi ca atare potrivit textului amintit mai sus acesta intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nefiind prevăzut un alt termen astfel că termenul pentru aplicarea actului administrativ contestat există iar stabilirea unui alt termen nu se impune.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.pr.civ., Curtea va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1250 lei cheltuieli de judecată parţiale reprezentând onorariu avocaţial.