Cererea de recurs este un act procedural supus cenzurii instanţei superioare, neputând fi asimilată unui act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c al Legii nr. 554/2004.
C.A. Alba-lulia, Secţia comercială de administrativ şi fiscal decizia civilă nr. 19/CA/15 ianuarie 2007
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 77/107/2006, reclamanta SC „T.P.” S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Avram Iancu să se dispună anularea actului administrativ nr. 2707/29.11.2005 emis de Consiliul Local al comunei Avram Iancu, cu consecinţa modificării şi a deciziei civile pronunţate în dosar nr. 7217/2005 al Tribunalului Alba, precum şi obligarea intimatului la despăgubiri.
în motivarea cererii, a susţinut că actul nr. 2707/2005 este un act administrativ încheiat de Primar în numele Consiliului Local, fără un mandat scris din partea acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 1030/CA/2006 acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că actul atacat reprezintă o cerere de recurs formulat de Consiliul Local al comunei Avram Iancu împotriva sentinţei civile nr. 1083/2005 pronunţată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr. 2505/2005. S-a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât cererea de recurs nu constituie un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, care a susţinut că instanţa a dat o interpretare greşită actului dedus judecăţii, nu a luat în calcul dovezile aduse de reclamantă şi nu a solicitat a fi depusă de către pârât întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii actului 2707/2005, nu s-a pronunţat pe excepţia de nelegalitate a actului atacat.
în drept recurenta a invocat art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ.
In cauză nu a fost depusă întâmpinare.
Analizând recursul reclamantei, raportat la actele, probele administrate în dosar şi dispoziţiile legale aplicabile, Curtea constată că este nefondat din considerentele mai jos redate.
Actul a cărui anulare se solicită de către reclamantă este o cerere de recurs declarat de Consiliul Local Avram Iancu împotriva sentinţei civile nr. 1083/2005 pronunţată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr. 2505/2005.
Cererea de recurs este un act procedural reglementat de art. 299-308 C. proc. civ., fund supus cenzurii instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea judecătorească atacată. Doar instanţa competentă poate să verifice condiţiile de validitate ale cererii de recurs, dacă aceasta îndeplineşte cerinţele art. 112, 113 C. proc. civ. şi conţine menţiunile obligatorii prevăzute la art. 3021 C. proc. civ. Totodată, instanţa de recurs este aceea care se pronunţă şi asupra unor excepţii vizând lipsa capacităţii de exerciţiu al drepturilor procedurale a părţii care a declarat recursul sau lipsa dovezii privind calitatea titularului cererii de recurs, îndrituirea acestuia de a formula în dosar o astfel de cerere.
Prin urmare, recursul reprezintă manifestarea de voinţă a părţii nemulţumite de soluţia dată într-o cauză, de a ataca hotărârea, iar cererea de recurs nu poate fi asimilată unui act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 554/2004.
Sub acest aspect, Curtea constată că instanţa de fond a dat o corectă interpretare actului dedus judecăţii, făcând în acelaşi timp o justă interpretare şi aplicare a legii contenciosului administrativ.
Se constată de asemenea că soluţia este în concordanţă cu probele administrate în cauză, iar prin considerentele hotărârii se răspunde implicit şi cererii reclamantei de a se pronunţa instanţa asupra actului pe calea excepţiei de nelegalitate, o astfel de cerere neîntrunind condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 întrucât, aşa cum a reţinut instanţa de fond, nu suntem în prezenţa unui act administrativ unilateral.
în consecinţă, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., hotărârea atacată este temeinică şi legală, recursul fiind respins ca nefondat în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ.
