– Codul de procedură civilă: art. 2 pct. 1 lit. d)
– Legea nr. 554/2004: art. 3 pct. 1, art. 10 alin. (1)
Dacă fişa de evaluare a funcţionarului public este emisă de o instituţie publică locală, revine tribunalului dreptul de a judeca litigiul.
(Sentinţa civilă nr. 429 din 11 octombrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 538/59/2010, la 13 mai 2010, reclamanta persoană fizică a chemat în judecată pe pârâta Direcţia de
Combatere a Criminalităţii Organizate din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara, pentru a se dispune anularea fişei de evaluare anuală, emisă de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara, pentru perioada 1 mai 2009 – 1 decembrie 2009, precum şi a calificativului „bun” acordat pe baza acesteia, anularea actului prin care Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a respins contestaţia administrativă împotriva fişei, menţinerea pentru întreg anul 2009 a calificativului acordat de Direcţia Poliţiei de Frontieră Timiş pentru perioada 1 decembrie 2008 – 1 mai 2009, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 429 din 11 octombrie 2010, Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa materială pentru soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, reţinându-se că actul administrativ contestat în speţă este reprezentat de fişa de evaluare, emisă de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara, prin care s-a stabilit calificativul contestat de reclamantă. Cât priveşte dispoziţia emisă de Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a cărei anulare se solicită totodată, fără a fi identificată, urmare a faptului că, potrivit alegaţiilor reclamantei, aceasta nu i-a fost comunicată, instanţa constată că, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, aceasta a fost, eventual, emisă, în cadrul procedurii interne de contestare a calificativului acordat, reglementată în capitolul VI al Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile MAI, reprezentând, aşadar, doar o decizie de soluţionare a unei contestaţii promovate în cadrul unei proceduri prealabile sesizării instanţei. în alţi termeni, constatând că, raportat la dispoziţiile din Ordinul menţionat, în faţa instanţei de contencios administrativ se poate ataca direct calificativul acordat, în timp ce contestarea în procedură internă a acestei sancţiuni se analizează ca o procedură administrativ jurisdicţională facultativă, luând act şi de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa conchide că actul administrativ contestat în speţă îl reprezintă fişa de evaluare emisă de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara.
Raportat la această stare de fapt, instanţa apreciază întemeiată excepţia de necompetenţă materială invocată în cauză, având în vedere că emitentul actului contestat este o autoritate publică de nivel judeţean, iar nu central, nefiind deci incidente dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. pr. civ. şi art. 10 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 554/2004, ci cele de drept comun în materie de contencios administrativ, cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. d) C. pr. civ. şi art. 10 alin. (1) teza I din legea menţionată.
Din acest punct de vedere, instanţa apreciază lipsită de relevanţă împrejurarea că Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara şi Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor nu au personalitate juridică, de vreme ce în faţa instanţelor de contencios administrativ autorităţile publice emitente ale actelor eventual contestate pot sta în judecată, chiar fără a avea personalitate juridică, având recunoscută o capacitate specială de drept administrativ. Aşadar, relevanţă pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în primă instanţă are doar dacă actul atacat, considerat vătămător de către reclamant, este emis de o autoritate publică centrală ori locală, indiferent dacă aceasta are ori nu personalitate juridică şi indiferent dacă organul ierarhic superior, desemnat legal pentru soluţionarea contestaţiilor din cadrul procedurii prealabile ori a unor proceduri administrative jurisdicţionale facultative este ori nu constituit la nivel central. Aceasta deoarece delimitarea competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ este realizată de legiuitor prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d) C. pr. civ. prin raportare la actul administrativ atacat, iar nu la statutul juridic al emitentului.
în concluzie, câtă vreme actul atacat în cauză este emis de o autoritate publică de nivel local, indiferent dacă aceasta are ori nu personalitate juridică şi indiferent dacă se solicită şi anularea actului prin care organul ierarhic superior a soluţionat contestaţia administrativă promovată de reclamantă, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d) C. pr. civ., revine tribunalului competenţa materială de analizare în primă instanţă a pricinii.
