– Art.143 alin.1 lit.c Cod fiscal
– Art.6 alin.6 lit.e din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1846/2003
Emiterea facturii fiscale nu reprezintă singura condiţie impusă de lege pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA fără a face dovada scutirii de TVA pentru transportul aferent bunurilor exportate.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII A ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR.2667/02.12.2008)
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub nr.79/122/2008, reclamanta SC CNF Giurgiu Nav SA a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Giurgiu, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr.25/14.09.2007, anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr.1860/16.07.2007 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecţia Fiscală, nr.7/16.07.2007, exonerarea de plata taxei pe valoare adăugată stabilită suplimentar, în cuantum de 90.807 lei, a penalităţilor şi dobânzilor aferente, astfel cum rezultă din pct.2.2.2. al.1.1 – 1.5 din Decizia de impunere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este o societate comercială care are ca principal obiect de activitate transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, că întreaga activitate este guvernată atât de legislaţia naţională, cât şi de cea internaţională privind încheierea şi executarea contractelor comerciale, iar compartimentele economico-financiare ale societăţii au fost nevoite să asimileze şi să aplice norme de drept comunitar înainte ca România să adere la Uniunea Europeană, pe data de 01.01.2007.
Reclamanta a susţinut că în mod eronat organele de inspecţie fiscală au constatat faptul că, în luna decembrie 2006, nu s-au realizat operaţiuni scutite de taxa pe valoare adăugată cu drept de deducere, astfel cum au fost consemnate în facturile fiscale nr.5843279/29.12.2006, nr.5843277/29.12.2006 şi nr.5843285/29.12.2006, pe considerentul că documentele specifice de transport (scrisorile de trăsură) au fost întocmite în anul 2007, când a avut loc prestarea efectivă a serviciului.
Reclamanta a afirmat că în conformitate cu art.143 lit.c) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, activitatea de transport – accesorie operaţiunii de livrare de bunuri pentru export era scutită de TVA, că până la data de 01.01.2007 activitatea de scutire de TVA era reglementată de Ordinul nr.1846/2003 al Ministerului Finanţelor Publice, însă organele de control nu au avut în vedere faptul că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1043/29.12.2006, a fost publicat Ordinul nr.2222 al Ministerului Finanţelor Publice care cuprinde noile instrucţiuni privind scutirea de TVA.
Reclamanta a susţinut că operaţiunea de transport marfă facturată pe data de 29.12.2006 şi finalizată în anul 2007 este supusă art.12 din Ordinul nr.2222/29.12.2006, că în mod nelegal a fost înlăturat punctul său de vedere, iar argumentele invocate, legate de faptul că acest text de lege se referă la exportul sau livrările intercomunitare realizate prin comisionari care acţionează în nume propriu, dar în contul unui comitent, sunt de fapt argumente pentru admiterea contestaţiei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.02.2008, intimata a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada că în luna decembrie 2006 a realizat operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, potrivit dispoziţiilor art.6 alin.6 lit.e) din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1846/2006, întrucât documentele specifice de transport – scrisorile de trăsură – au fost întocmite în anul 2007, când a avut loc prestarea efectivă a serviciului.
Pe baza probelor cu înscrisuri şi expertiză contabilă administrate în cauză, Tribunalul Giurgiu a pronunţat sentinţa civilă nr.349/CAF/10 iulie 2008, prin care a dispus: admiterea contestaţiei, anularea Deciziei nr.25/14.09.2007 emisă de DGFP Giurgiu – Biroul de soluţionare a contestaţiilor, admiterea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere nr.7/16.07.2007 întocmită în baza Raportului de inspecţie fiscală nr.1860/16.07.2007 şi exonerarea reclamantei de plata sumei de 90.807 lei reprezentând TVA colectată, precum şi de plata dobânzilor şi penalităţilor aferente.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit art.143 lit.c) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, prestaţiile de servicii, inclusiv transportul şi prestările de servicii accesorii transportului – legate direct de exportul de bunuri sunt scutite de TVA.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că SC CNF Giurgiu Nav SA, în temeiul contractului nr.141/07.03.2006, încheiat cu BIPORT LLC SUA, s-a obligat să asigure transportul diferitelor tipuri de încărcături pe Dunăre.
Problema care se pune în cauză este cea referitoare la momentul în care devine exigibilă în cazul transportului de mărfuri destinate exportului.
Dispoziţiile art.134.1 alin.1 instituie regula potrivit căreia faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, iar exigibilitatea TVA intervine la data la care are loc faptul generator.
De la această regulă, art.134.2 alin.2 din Codul fiscal instituie o excepţie, în conformitate cu care exigibilitatea TVA este anticipată faptului generator şi intervine la data la care este emisă o factură fiscală înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii.
Singura condiţie impusă pentru exercitarea dreptului de deducere, potrivit art.146 alin.1 Cod fiscal, este cea referitoare la existenţa unei facturi care să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de art.155 alin.5 din Codul fiscal.
În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că suma de 90.807 lei reprezentând TVA aferentă facturilor fiscale emise la data de 29.12.2006 este deductibilă la data emiterii acestora, iar nu la data prestării efective a transportului.
Împotriva sentinţei civile nr.349/CAF/10 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a declarat recurs, în termen legal, pârâta DGFP Giurgiu, susţinând că este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod eronat s-a dispus admiterea contestaţiei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, din cuprinsul dispoziţiilor art.143 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal şi art.6 alin.6 lit.e) din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1846/2003 rezultă că pentru a beneficia de scutire de taxa pe valoare adăugată, conform art.143 alin.1 din Codul fiscal, contribuabilul este obligat să justifice scutirea cu documentele de transport la momentul operării scutirii de taxa pe valoare adăugată.
Recurenta a menţionat că dacă instanţa de fond ar fi interpretat corect dispoziţiile art.6 alin.6 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1846/2003 ar fi constatat că pentru exercitarea dreptului de deducere al TVA nu este suficientă emiterea facturii fiscale, ci trebuie dovedit acest drept cu documente de transport, din care să rezulte că transportul s-a realizat efectiv la momentul deducerii.
Prin urmare, intimata – reclamantă nu putea beneficia de scutire de TVA pentru facturile emise în decembrie 2006, întrucât nu avea documente justificative la acel moment.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Intimata nu a formulat întâmpinare la recursul declarat în cauză, însă a solicitat, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind legală şi temeinică.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Conform dispoziţiilor art.143 alin.1 lit.c) din Codul fiscal, sunt scutite de taxă pe valoare adăugată, prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, altele decât cele prevăzute la art.141, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimurile ori situaţiile prevăzute la art. 144 alin.(1) lit.a)”;
Art.143 alin.3 din Codul fiscal prevede că, prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pentru operaţiunile prevăzute la alin.1 şi 2 şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă.
În acest sens, s-a emis Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1846/2003, în care se precizează, la art.6 alin.6 lit.e), că scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru transportul aferent bunurilor exportate se justifică, în cazul transporturilor fluviale, maritime, aeriene, precum şi cazul transporturilor combinate, cu următoarele documente: contractul încheiat cu casa de expediţie ori cu beneficiarul din străinătate, documentul specific de transport.
Prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile legale menţionate, reţinând că emiterea facturii fiscale reprezintă singura condiţie impusă de lege pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA.
În condiţiile în care intimata-reclamantă a înregistrat în luna decembrie 2006 operaţiuni scutite de TVA cu drept de deducere, fără a face dovada scutirii de TVA pentru transportul aferent bunurilor exportate cu documentele prevăzute de Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1846/22.12.2003, întrucât documentele specifice de transport (scrisorile de trăsură) au fost întocmite în anul 2007, când a avut loc prestarea efectivă a serviciilor, în mod legal organele fiscale au stabilit în sarcina acesteia obligaţia de plată a sumei de 90.807 lei reprezentând TVA, a penalităţilor şi dobânzilor aferente.
Referitor la dispoziţiile art.12 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.2226/2006, invocate de intimata-reclamantă, Curtea constată că nu sunt aplicabile în cauză, întrucât intimata – reclamantă nu a făcut dovada că a realizat operaţiuni de export sau de livrări intercomunitare, în calitate de comisionar, acţionând în nume propriu, dar în contul unui comitent din ţară.
Prin urmare, prevederile art.12 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.2222/2006 nu pot fi reţinute în susţinerea caracterului nelegal al actelor administrativ – fiscale contestate.
Pentru considerentele menţionate, Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurentă şi urmează să dispună, în temeiul art.312 alin.3 şi art.304 pct.9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
