Legea nr. 554/2004, art. 1, art. 161 C. proc. civ., art. 49, art. 129 alin. (5)
Nu este necesară chemarea în judecată, în calitate de pârâtă, a persoanei căreia îi este adresat actul administrativ.
Beneficiarul actului administrativ atacat are posibilitatea de a lua parte la judecată în condiţiile prevăzute de art. 49 şi urm. C. proc. civ., astfel încât nu îi este afectat dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare.
Decizia nr. 337 din 21 iunie 2010
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al municipiului Iaşi şi Municipiul Iaşi, să se dispună anularea Hotărârii nr. 108/24.03.2009, adoptată de către pârâtul Consiliul Local al municipiului Iaşi.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin actul administrativ atacat s-a aprobat Planul urbanistic zonal Iaşi, strada P. nr. 95, în vederea construirii unui imobil de locuinţe colective, spaţii comerciale şi birouri, iar terenul pe care se doreşte edificarea, este amenajat ca spaţiu verde,
ceea ce produce încălcarea art. 71 din O.U.G. a Guvernului nr. 195/2005 şi are drept consecinţă nulitatea absolută a H.C.L. nr. 108/2009.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa nr. 23/ca/19.01.2010, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Iaşi şi a lipsei coparticipării procesuale pasive şi a respins cererea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iaşi, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală, şi în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului Iaşi, pentru lipsa coparticipării procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că Hotărârea nr. 108/24.03.2009 a fost adoptată dc către Consiliul Local al municipiului Iaşi şi doar această autoritate a administraţiei publice locale are legitimitatea de a sta în proces pentru a apăra legalitatea actului administrativ, în condiţiile în care, art. 36 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 conferă exclusiv Consiliului Local prerogativa aprobării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor.
Având în vedere că H.C.L. Iaşi nr. 108/24.03.2009 cuprinde dispoziţii concrete atât cu privire la planul urbanistic zonal al imobilului situat în Iaşi, strada Păcurari nr. 95, cât şi cu privire la beneficiarul acestor reglementări urbanistice (proprietarul Z I), Tribunalul a calificat hotărârea ca fiind un act administrativ unilateral cu caracter individual.
A reţinut instanţa că a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a răspunde dacă îl cheamă în judecată şi pe beneficiarul actului administrativ contestat, însă, deşi au mai urinat trei termene de judecată, reclamantul a refuzat să completeze cadrul procesual, la termenul din 15.09.2009 apărătorul acestuia precizând că nu solicită introducerea beneficiarului în cauză.
In aceste condiţii, Tribunalul a considerat că nu este admisibilă desfăşurarea procesului în absenţa titularului actului administrativ, din moment ce o eventuală admitere a acţiunii ar produce efecte juridice directe asupra intereselor accstuia.
Este real că specificul contenciosului administrativ impune judecătorului un mai mare rol activ, conform art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în clarificarea cadrului procesual, dar exercitarea acestui rol nu se poate realiza în nici un caz cu încălcarea principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.
Introducerea de către instanţă în litigiu, contrar voinţei reclamantului, a unei alte persoane ca pârâtă echivalează cu înfrângerea principiului disponibilităţii şi este prohibită.
Chiar dacă Legea nr. 554/23004 nu cuprinde norme exprese referitoare la participarea obligatorie la proces şi a titularului unui act administrativ individual, atunci când acţiunea aparţine unui terţ, totuşi, această necesitate a introducerii în litigiu a respectivului beneficiar se justifică şi pe argumente ce ţin de domeniul respectării dreptului persoanei la un proces
echitabil, aşa cum este circumscris acesta de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului.
A mai reţinut Tribunalul că a soluţiona litigiul în limitele cadrului procesual fixat de către reclamant înseamnă a încălca drepturile procesuale ale beneficiarului H.C.L. nr. 108/1999 privind contradictorialitatea, dreptul de a se apăra şi de a formula calc de atac.
Curtea de Apel Iaşi a admis recursul declarat de reclamant şi a trimis cauza spre rejudecare.
Instanţa de recurs a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanţei de administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Reclamantul, considerându-se vătămat printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect dc drept, a chemat-o în judecată pe autoritatea publică emitentă a actului, solicitând anularea lui. Procedând în acest fel, s-a încadrat în limitele procesuale stabilite de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care nu prevăd obligaţia chemării în judecată, în calitate de pârât, a persoanei căreia îi este adresat actul administrativ.
Prima instanţă a reţinut şi ea că în Legea nr. 554/2004 nu există norme referitoare la participarea la proces şi a beneficiarului unui act administrativ când acţiunea este exercitată dc un terţ, însă a considerat că necesitatea introducerii în litigiu a respectivului beneficiar se justifică prin respectarea dreptului persoanei la un proces achitabil, aşa cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Curtea a considerat că, în realitate, soluţia dată de Tribunal constituie un veritabil obstacol în calea liberului acces la justiţie a reclamantului care nu mai are posibilitatea să îşi apere în justiţie drepturile ori interesele sale legitime.
Beneficiarul actului administrativ atacat are posibilitatea de a lua parte la judecată în condiţiile prevăzute de art. 49 şi urm. C.proc. civ., astfel încât nu îi este afectat dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare.
