Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1459 din data de 19.05.2014
SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV.
Act de autoritate publică. Anulare decizie de impunere obligații fiscale
– art. 5 din Legea nr. 36/1991
– art. 126 din Legea nr. 571/2003
– art. 128 alin. 1 din Legea nr. 571/2003
– art. 130 din Legea nr. 571/2003
Astfel cum rezultă din actele dosarului, societatea reclamantă a fost înființată în conformitate cu prevederile Legii 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură. Potrivit prevederilor art. 5 din lege, societatea agricolă este o societate de tip privat, cu capital variabil și un număr nelimitat și variabil de asociați, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și altor mijloace aduse în societate, precum și realizarea de investiții de interes agricol.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, societatea reclamantă a fost înființată în conformitate cu prevederile Legii 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură. Potrivit prevederilor art. 5 din lege, societatea agricolă este o societate de tip privat, cu capital variabil și un număr nelimitat și variabil de asociați, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și altor mijloace aduse în societate, precum și realizarea de investiții de interes agricol.
De asemenea, potrivit art. 6, uneltele agricole și alte utilaje, mijloacele materiale și bănești, precum și animalele pot fi aduse în societate, în proprietatea sau numai în folosința acesteia, după caz. Terenurile agricole se aduc numai în folosința societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora.
De asemenea, potrivit art. 6, uneltele agricole și alte utilaje, mijloacele materiale și bănești, precum și animalele pot fi aduse în societate, în proprietatea sau numai în folosința acesteia, după caz. Terenurile agricole se aduc numai în folosința societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora.
În fapt, pentru folosința pământului adus în asociație, membrii asociați ridică o parte din produsele obținute de pe urma exploatării terenurilor, potrivit hotărârii adunării generale a asociaților.
În fapt, pentru folosința pământului adus în asociație, membrii asociați ridică o parte din produsele obținute de pe urma exploatării terenurilor, potrivit hotărârii adunării generale a asociaților.
Întrebarea care se pune în speța de față este dacă contravaloarea acestor produse poate sta la baza calculării TVA, altfel spus dacă operațiunea efectuată de societatea agricolă este una impozabilă. Pentru a răspunde la această chestiune, se impun a fi analizate prevederile Codului fiscal referitoare la operațiunile care intră în sfera de aplicare a TVA. Or, din acest punct de vedere, se va reține că, potrivit art. 126 din Legea 571/2003, în sfera de aplicare a se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) operațiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata;
a) operațiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 si 133;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 si 133;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acționând ca atare;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acționând ca atare;
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
Potrivit art. 128 alin. 1 din lege, este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar.
Potrivit art. 128 alin. 1 din lege, este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 130 din Codul fiscal în cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 130 din Codul fiscal în cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată.
Rezultă, deci, că esențial este să fi intervenit transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, iar din acest punct de vedere, nu se poate reține că, prin produsele distribuite de societatea agricolă membrilor săi asociați, s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate de la societate către aceștia, câtă vreme pământul a rămas în proprietatea membrilor cooperatori, nefiind niciodată al societății agricole, susținerea recurentei potrivit căreia produsele acordate trec din proprietatea societății agricole în proprietatea asociaților fiind nefondate. Prin urmare, contravaloarea acestor produse nu poate sta la baza calculării TVA.
Rezultă, deci, că esențial este să fi intervenit transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, iar din acest punct de vedere, nu se poate reține că, prin produsele distribuite de societatea agricolă membrilor săi asociați, s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate de la societate către aceștia, câtă vreme pământul a rămas în proprietatea membrilor cooperatori, nefiind niciodată al societății agricole, susținerea recurentei potrivit căreia produsele acordate trec din proprietatea societății agricole în proprietatea asociaților fiind nefondate. Prin urmare, contravaloarea acestor produse nu poate sta la baza calculării TVA.
Nu sunt incidente nici prevederile art.130 din Codul fiscal, mai sus arătate, și nici pct. 8 alin. 1 din Titlul VI Cap. IV din HG 44/2004 actualizată, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003, potrivit cărora operațiunile prevăzute la art. 130 din Codul fiscal, includ orice livrări de bunuri/prestări de servicii a căror plată se realizează printr-o alta livrare/prestare, precum plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obținere a produselor agricole sau plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
Nu sunt incidente nici prevederile art.130 din Codul fiscal, mai sus arătate, și nici pct. 8 alin. 1 din Titlul VI Cap. IV din HG 44/2004 actualizată, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003, potrivit cărora operațiunile prevăzute la art. 130 din Codul fiscal, includ orice livrări de bunuri/prestări de servicii a căror plată se realizează printr-o alta livrare/prestare, precum plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obținere a produselor agricole sau plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
Se observă, însă, că textele legale menționate reglementează o altă situație, care nu se regăsește în speță, căci nu este vorba de nici de o livrare de bunuri, nici de o prestare de servicii pentru obținerea și/sau prelucrarea produselor agricole din partea membrilor asociați și nici de o plată a arendei, produsele distribuite acestora de către societatea agricolă în raport de suprafața de teren deținută s-a făcut în temeiul calității lor de ai acestor terenuri și membri în societate, neavând la bază o prestare de servicii cu plată în natură.
Nu se poate reține nici că membrilor asociați nu li se cuvin produsele, în temeiul art. 484 Cod civil, pe considerentul că aceștia nu au achitat cheltuielile efectuate cu lucrările pentru obținerea produselor primite, întrucât, așa cum a arătat chiar recurenta, acestora nu li s-a acordat decât o cotă parte din produsele obținute de pe terenul adus în folosință, restul fiind utilizat de către societate, evident, și pentru obținerea de venituri în scopul achitării acestor lucrări.
Nu se poate reține nici că membrilor asociați nu li se cuvin produsele, în temeiul art. 484 Cod civil, pe considerentul că aceștia nu au achitat cheltuielile efectuate cu lucrările pentru obținerea produselor primite, întrucât, așa cum a arătat chiar recurenta, acestora nu li s-a acordat decât o cotă parte din produsele obținute de pe terenul adus în folosință, restul fiind utilizat de către societate, evident, și pentru obținerea de venituri în scopul achitării acestor lucrări.
Față de aceste considerente, reținând că sentința pronunțată este legală și temeinică, instanța interpretând corect textele de lege aplicabile cauzei, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
Față de aceste considerente, reținând că sentința pronunțată este legală și temeinică, instanța interpretând corect textele de lege aplicabile cauzei, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
Decizia nr. 1459/CA/19.05.2014 a Curții de Apel Oradea – Secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Dosar 3845/83/CA/2013
Prin sentința nr. 5905 /CA/ 12.12.2013 Tribunalul S.M. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. A. P. T., cu sediul în T., str. V. nr.xxx/x, jud. S.M., în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. S.M., cu sediul în S.M., P-ța R., nr.x-x, jud. S.M., în sensul că:
A anulat Decizia nr. 24/29.04.2013 emisă de pârâtă privind modul de soluționare a contestației nr. XXXX/20.02.2013, a admis contestația reclamantei și în consecință:
A dispus anularea Deciziei de impunere nr. F-SM xxx/11.02.2013 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4,3 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă D.G.F.P. C.-N. – PRIN A.J.F.P. S.M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Organele de inspecție fiscala au constatat ca societatea a efectuat pentru realizarea producției, lucrări agricole, respectiv arat, însămânțat, aplicarea de tratament cu îngrășământ, recoltare, fata de care s-au înregistrat cheltuieli și de asemenea s-a dedus TVA aferentă achizițiilor necesare desfășurării activității societății. Ca atare producția realizată aparține societății fiind înregistrată în acest mod și în evidența contabilă a societății agricole, aceasta având dreptul de proprietate asupra produselor agricole recoltate. Ținând cont de prevederile legale menționate mai sus, se constată că acordarea bunurilor rezultate din exploatarea terenurilor asociaților este o operațiune impozabila întrucât are loc transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor din proprietatea societății agricole în schimbul dreptului de folosința asupra pământului, terenul fiind exploatat de către SA P. T. ca un proprietar de drept.
În urma inspecției fiscale s-a constatat ca o parte din membrii asociați au solicitat acordarea de produse în natură, iar o parte au convenit la acceptarea încasării contravalorii în numerar a produselor agricole cuvenite conform statutului și a adunării generale anuale obligatorii. În situația membrilor asociați care au acceptat acordarea în natură de produse agricole, organul de inspecție fiscală a procedat la colectarea TVA aferenta produselor agricole acordate ținând cont atât de prevederile legale menționate anterior cat si de prevederile art. 134 alin (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare :” Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol”;.
Organele de inspecție fiscală subliniază că în mod contrar celor prezentate de reclamant, membrii asociați ai SA P. T. nu lucrează in mod comun pământurile aduse in folosința acesteia, majoritatea membrilor asociați nu participă la lucrările pământului, acestea fiind efectuate de salariații societății agricole, aceștia fiind remunerați prin salar (în numerar), motiv ce susține starea de fapt prezentată de echipa de inspecție fiscală.
Ținând cont de data acordării produselor către membrii asociați, organul de inspecție fiscală a procedat la colectarea TVA aferentă produselor acordate în natură, în sumă de 16.440 lei.
Intimata S. A. P. T. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Organul fiscal combate hotărârea Tribunalului S.M. pe baza recursului declarat pe baza adresei nr. 16473 din 23.01.2014, însă fără să aducă în cadrul recursului motive noi, neavute în vedere de către instanță, la admiterea acțiunii formulată de reclamantă SOCIETATEA AGRICOLĂ P. T.
Pârâta în cuprinsul recursului, prezintă aceleași argumente, ca și în cadrul ședințelor avute la Tribunalul S.M., însă vorbește în cadrul recursului despre o altă Sentință Civilă cu nr. 3895/CA și de un alt dosar cu nr. 4392/83/2011,c are documente nu aparțin SOCIETĂȚII AGRICOLE P. T.
Referitor la obligațiile fiscale contestate, instanța a constatat că organele fiscale au interpretat în mod greșit dispozițiile legale în materie, atunci când au apreciat, că operațiune de distribuire a unor produse în natură către asociații societății agricole reprezintă o livrare de bunuri în sensul prevăzut de lege. Astfel, potrivit art.128 alin. 1 din Legea nr. 571/ 2003 este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. Caracteristic societăților agricole, formă de organizare în care se află și reclamanta este faptul că, potrivit art. 5 din Legea nr. 36/1991, acestea au ca obiect exploatarea agricolă a pământului agricol a uneltelor, animalelor și altor mijloace aduse în societate, precum și realizarea de investiții în interes agricol. Potrivit art. 6 și 8 din aceeași lege, terenurile agricole se aduc numai în folosința societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora.
În speță, nu suntem în prezența unor transfer al dreptului de proprietate asupra produselor agricole de la societatea agricolă către membrii acesteia, care au adus pământ în societate numai în folosință, iar produsele rezultate din exploatarea acestor terenuri, nefiind proprietatea societății, ci a persoanelor care păstrează dreptul de proprietate asupra terenurilor și care au fost de acord ca în schimbul dreptului de folosință asupra acestora să primească o cotă prevăzută din produse, distribuirea acestora către asociați făcându-se în mod gratuit, funcție de suprafața de teren adusă în societate. Prin urmare ele nu constituie o livrare de bunuri, în sensul Legii nr. 571/2003.
În consecință, instanța reține că organele fiscale au interpretat eronat natura juridică a operațiunilor efectuate de către reclamantă, stabilind în mod nelegal obligația de plată a TVA în sumă de 16.440 lei.
Totodată organul de control a apreciat, că forma juridică a societății este societate comercială pe acțiuni, iar în realitate forma juridică a societății agricole, conform art. 5 din Legea nr. 36/ 1991 este societatea agricolă care nu are caracter comercial, astfel nu sunt aplicabile prevederile Codului Fiscal aprobat prin Legea nr.571/ 2003 cu privire la obligațiile fiscale stabilite de organul de control. Precizează și prevederile noilor reglementări apărute, referitoare la acordarea în mod gratuit până la suprafața de 2 ha teren agricol, a produselor agricole care asigură proprietarilor de pământ, venituri pentru o existență minimă.
Referitor la faptul că societatea și-a exercitat dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor de bunuri și servicii destinate realizării produselor distribuite asociaților, proprietarilor de terenuri, fără a colecta TVA la acordarea produselor, societatea realizează o cotă mult mai mare de produse, din care realizează venituri importante, iar asupra acestor venituri colectează TVA și dacă comparăm valoarea deducerilor cu valoarea colectată, putem constata că valoarea colectată este mult mai mare decât valoarea dedusă, astfel societatea achită sume importante la bugetul statului din această valoare colectată, ca urmare bugetul statului nu este păgubit și nu se justifică stabilirea obligațiilor suplimentare pentru TVA.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut că recursul este nefondat, și l-a respins pentru următoarele considerente:
Întrebarea care se pune în speța de față este dacă contravaloarea acestor produse poate sta la baza calculării TVA, altfel spus dacă operațiunea efectuată de societatea agricolă este una impozabilă. Pentru a răspunde la această chestiune, se impun a fi analizate prevederile Codului fiscal referitoare la operațiunile care intră în sfera de aplicare a TVA. Or, din acest punct de vedere, se va reține că, potrivit art. 126 din Legea 571/2003, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
Se observă, însă, că textele legale menționate reglementează o altă situație, care nu se regăsește în speță, căci nu este vorba de nici de o livrare de bunuri, nici de o prestare de servicii pentru obținerea și/sau prelucrarea produselor agricole din partea membrilor asociați și nici de o plată a arendei, produsele distribuite acestora de către societatea agricolă în raport de suprafața de teren deținută s-a făcut în temeiul calității lor de proprietari ai acestor terenuri și membri în societate, neavând la bază o prestare de servicii cu plată în natură.
