Ordinului nr. 178/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate: În conformitate cu art. 246 din Legea nr. 95/2006: „(1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale.”
Faţă de această dispoziţie legală, care priveşte relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi Casele de asigurări de sănătate şi pe care le califică, reţinând natura lor civilă, nu se poate susţine că numai convenţia încheiată are natură civilă şi celelalte raporturi, ce ţin de executarea ei, ar avea o altă natură.
Actul întocmit cu ocazia controlului la Cabinetul de Psihiatrie al reclamantului constată modul în care acesta îşi execută obligaţiile asumate prin Convenţia nr. 2/2009, fiind aşadar un act încheiat pe parcursul derulării unui contract civil şi pe care Legea specială îl prevede.
Cum Legea nr. 95/2006 şi celelalte reglementări în materie nu prevăd o competenţă specială pentru cenzurarea acestor acte de control, reţinând natura civilă a raporturilor verificate cu ocazia întocmirii acestor înscrisuri, singura concluzie care se impune este aceea a naturii lor civile.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 510 din 24 februarie 2011
Prin acțiunea înregistrată la 19 mai 2010, reclamantul Ș M a chemat în judecată Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea pentru a se dispune anularea actului administrativ nelegal emis, respectiv Raportul de control nr. 196 din 31 martie 2010.
în motivare s-a arătat că, cu ocazia controlului realizat, reclamantul nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărări, fiindu-i pusă o singură întrebare cu un răspuns ce a părut mulțumitor, iar tematica controlului nu i-a fost adusă la cunoștință și astfel nu a putut oferi mai multe explicații.
Prin sentința nr. 1429/2010 Tribunalul Vâlcea a anulat raportul de control reținând în esență că acțiunea de verificare nu a fost cuprinsă în planul anual aprobat, nu există un referat pentru declanșarea acțiunii cu fundamentarea și tematica acesteia.
în ceea ce privește deficiențele constatate acestea țin de eficiența tehnic-operativă a cabinetului și nu de calitatea actului medical, propunându-se în mod nejustificat rezilierea convenției și lipsindu-l pe reclamant de atribuțiile ce le desfășoară în cadrul raportului de serviciu cu Spitalul Județean.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ.
Examinând calea de atac Curtea a apreciat că ea este fondată pentru aspectul de ordine publică pus în discuție, din oficiu, de către instanță, respectiv necompetența materială a instanței de fond, în condițiile art. 306 din C.proc.civ.
Astfel, în conformitate cu art. 246 din Legea nr. 95/2006 a cărei reziliere o și propune „(1) Relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. în situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale.”
Față de această dispoziție legală, care privește relațiile dintre furnizorii de servicii medicale și Casele de asigurări de sănătate și pe care le califică, reținând natura lor civilă, nu se poate susține că numai convenția încheiată are natură civilă și celelalte raporturi, ce țin de executarea ei, ar avea o altă natură.
Actul întocmit cu ocazia controlului la Cabinetul de Psihiatrie al reclamantului constată modul în care acesta își execută obligațiile asumate prin Convenția nr. 2/2009, fiind așadar un act încheiat pe parcursul derulării unui contract civil și pe care Legea specială îl prevede.
Potrivit Ordinului nr. 178/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, „Actele de control încheiate în urma finalizării acțiunii de control, pentru a-și produce efectele, urmează să fie valorificate prin punerea în aplicare a măsurilor stabilite. Actele de control pot fi supuse procedurilor de contestare conform prevederilor legale în vigoare. Pentru pagubele cauzate în activitatea de control, ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor, personalul cu atribuții de control răspunde potrivit dispozițiilor legale în vigoare. (art. 5)”
Cum Legea nr. 95/2006 și celelalte reglementări în materie nu prevăd o competență specială pentru cenzurarea acestor acte de control, reținând natura civilă a raporturilor verificate cu ocazia întocmirii acestor înscrisuri, singura concluzie care se impune este aceea a naturii lor civile.
în susținerea acestei aprecieri se poate adăuga și faptul că, din punct de vedere administrativ un astfel de act de control, care nu naște, modifică sau stinge raporturi juridice prin el însuși, nu are caracter administrativ în condițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, putând fi cel mult un act preparator, necenzurabil în condițiile acestui act normativ.
Faptul că s-a dorit să se recunoască totuși posibilitatea ca el să fie verificat în condițiile legii, aceasta se constituie într-un nou argument al faptului că nu poate fi considerat un act administrativ, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în condițiile Legii nr. 554/2004, nu ar putea fi supus cenzurii judecătorești.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că litigiul ce are ca obiect verificarea raportului de control nr. 196/31.03.2010 încheiat în analiza modului de a unei convenții încheiate în condițiile art. 246 din Legea nr. 95/2006, are natură civilă și competența de primă instanță aparținea în cauză Judecătoriei Rm.Vâlcea și nu Completului specializat de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Vâlcea.
Față de această concluzie și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (6) din C.proc.civ., a fost admis recursul, casată sentința Tribunalului Vâlcea și trimisă cauza spre competentă soluționare în fond instanței civile, prevăzute de art. 1 din același act normativ.
(Judecător Gabriela Chiorniță)
