României, art. 15 alin. (2)
C. civ., art. 1 Legea nr. 554/2004, art. 4
Conform art 15 alin. (2) din Constituţia României şi a art. 1
C. civ., legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că este inadmisibilă invocarea excepţiei de nelegalitate a unor acte administrative individuale, comunicate sau publicate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, întrucât legea nu poate fi aplicată unor raporturi juridice născute anterior apariţiei sale.
Legea nr. 554/2004 se aplică actelor administrative individuale sau normative comunicate sau publicate începând cu data de 6 ianuarie 2005, astfel că excepţia de nelegalitate se poate ridica numai cu privire la acele acte care au fost emise după intrarea în vigoare a noii legi. Acceptarea tezei contrare ar duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.
Decizia nr. 199/R din 26 iulie 2006 – B.M. G.
Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de administrativ a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta H.C.M., în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Braşov şi cu pârâtul C.A., referitoare la autorizaţia de construire nr. 374/8 octombrie 1976 şi la certificatul de urbanism nr. 145/7 mai 2001.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, în baza art. 4 lit. b) din Decretul nr. 144/1958, incident la data eliberării autorizaţiei de construire atacată de reclamantă cu excepţia de nelegalitate, autorizaţiile de construire se eliberau, la cererea celor interesaţi, de către comitetele executive ale sfaturilor populare orăşeneşti, pentru lucrările de pe teritoriile oraşelor respective.
Art. 5 alin. (4) din Decret prevede că autorizaţia se va elibera pe baza unei documentaţii tehnice care a obţinut în prealabil toate avizele şi aprobările legale. Actul normativ nu prevede condiţia acordului vecinilor pentru eliberarea autorizaţiei.
Autorizaţia în discuţie a avut la bază documentaţia cerută de lege, avizată de cei în drept. Fiind emisă de cei în drept şi cu respectarea cerinţelor privind documentaţia şi avizele necesare, instanţa a constatat că autorizaţia de construire nr. 347/8 octombrie 1976 este legală.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4 (în speţă Primarul Municipiului Braşov), fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale în vederea autorizării.
Certificatul de urbanism se emite de autorităţile prevăzute de art. 4 şi se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării.
Alin. (6) al art. 6 din actul normativ menţionat prevede că certificatul de urbanism se eliberează şi pentru alte operaţiuni juridice decât emiterea autorizaţiei de construire, enumerându-le.
Examinând certificatul de urbanism în cauză, instanţa a constatat că este eliberat la cererea S.C. R. S.R.L. Braşov, proprietar tabular al imobilului, conţine elementele prevăzute de lege şi este semnat de autoritatea competentă, respectiv de Primarul Municipiului Braşov.
Fiind eliberat cu respectarea cerinţelor legale, instanţa a constatat că şi acest act administrativ este legal.
în consecinţă, instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta H.C.M., ca neîntemeiată.
împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs reclamanta H.C.M, iar în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanţa a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce atrage casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta a arătat că a invocat excepţia de nelegalitate în baza dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie, prin încheiere separată, şi nu s-a pronunţat asupra probelor solicitate, asupra înscrisurilor şi a expertizei din dosarul de fond.
Motivarea instanţei în sensul că acordul nu era necesar potrivit Decretului nr. 1144/1958, nu poate fi primită, deoarece garajele folosesc direct ca element de construire zidul unui alt imobil decât cel în care locuia pârâtul C., actualmente proprietatea reclamantei, iar autorizaţia prevede zid separat. De aceea era nevoie de acordul proprietarului zidului în baza dispoziţiilor art. 599 C. civ., garajele neputând fi intabulate în prezent. Certificatul de urbanism nr. 145/7 mai 2001 este un act de dare în folosinţă a unei construcţii deja autorizate, iar emitentul actului nu a verificat la faţa locului situaţia celor două garaje pentru a constata că ele nu respectă autorizaţia de construire. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor era obligatorie, pentru a se verifica că lucrarea nu a fost finalizată.
Recursul este nefondat.
Reclamanta H.C.M. a invocat, în baza dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construire nr. 374/8 octombrie 1976 emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului Braşov şi a certificatului de urbanism nr. 145/7 mai 2001, emis de Consiliul Local al Municipiului Braşov. Instanţa a invocat din oficiu inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a celor două acte administrative, raportat la data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepţie care a fost admisă, deoarece aceste acte administrative cu caracter individual au fost emise anterior apariţiei Legii nr. 554/2004, care nu are efect retroactiv.
Conform art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi a art. 1 din Codul civil legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că este inadmisibilă invocarea excepţiei de nelegalitate a unor acte administrative individuale, comunicate sau publicate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, întrucât legea nu poate fi aplicată unor raporturi juridice născute anterior apariţiei sale.
Legea nr, 554/2004 se aplică actelor administrative individuale sau normative comunicate sau publicate începând cu data de 6 ianuarie 2005, astfel că excepţia de nelegalitate se poate ridica numai cu privire la acele acte care au fost emise după intrarea în vigoare a noii legi. Acceptarea tezei contrare ar duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.
Curtea a reţinut inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate invocată de recurenta reclamantă şi în consecinţă a respins recursul acesteia.
VII. Drept procesual fiscal
