Consiliul local nu are atribuţii, competenţe în privinţa demolării, desfiinţării de construcţii ci doar cu privire la organizarea aparatului de specialitate la administrarea domeniului public privat prin hotărârea dării în concesionare, închiriere în condiţiile legii a bunurilor aparţinând domeniului public/privat al statului, la aprobarea bugetului.
Aceste atribuţii şi competenţe în privinţa demolării sunt date potrivit Legii nr. 50/1991 primarului.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 820 din 31 martie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 3990/10.11.2009 a Tribunalului Maramureş a fost respinsă acţiunea promovată de reclamanta SC V.I. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului Baia Mare.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că în baza art. 346 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/20012 a administraţiei locale Consiliul Local al municipiului Baia Mare este administratorul domeniului public şi privat. Potrivit art. 36 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 215/230012 Consiliul local hotărăşte încheierea bunurilor aparţinând domeniului public al Municipiului Baia Mare. Consiliul local ca orice administrator al unui bun nu poate fi obligat să-l închirieze în situaţia în care aceasta nu consideră oportună această închiriere. Potrivit art. 136 din României, „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”. Potrivit acestor prevederi unitatea administrativ-teritorială nu poate fi lipsită de dreptul de folosinţă fără acordul Consiliului Local.
În acest sens apreciem că obligarea consiliului local să încheie un contract sau anularea deciziei de refuz de prelungire a unui contract cu privire la cedarea unuia din atributele dreptului de proprietate echivalează cu o expropriere. În ceea ce priveşte decizia de demolare a chioşcului existent, reţinem că Hotărârea nr. 48/2008 privind aprobarea demolării unor spaţii comerciale aflate în perimetrul staţiilor de autobus, hotărâre care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, nu a fost atacată în contencios administrativ, iar pe de altă parte în prezent reclamanta nu deţine nici un titlu asupra terenului aferent construcţiei, aceasta având un caracter provizoriu potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. g) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor.
Împotriva soluţiei menţionate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea, modificarea hotărârii în sensul anulării H.C.L. nr. 2/2009 adoptată de intimat, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea celor solicitate recurenta arată că, raportat la contractul şi actele încheiate reţinerile primei instanţe cu privire la justificarea refuzului de prelungire a închirierii, şi la legalitatea hotărârii consiliului sunt greşite. În mod nelegal a fost dispusă prin hotărârea consiliului demolarea construcţiei aflate în proprietatea sa invocându-se dispoziţii străine de natura pricinii. Este adevărat mai arată recurenta că în anumite situaţii, autoritatea locală are posibilitatea de a proceda la ridicarea unor construcţii fără autorizaţie de construire pe terenul aflat în proprietatea publică sau privată a unităţii administrativ-teritoriale, posibilitatea conferită de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991, însă acest text de lege nu este incident în cauză.
Astfel arată recurenta construcţia din litigiu a fost edificată în baza unei autorizaţii de construire emisă în urma întocmirii documentaţiei tehnice aferente cu obţinerea tuturor avizelor şi acordurilor necesare. În plus nu este vorba de o construcţie provizorie, deoarece caracteristicile acestei construcţii precum şi menţiunile din cuprinsul autorizaţiei atestă existenţa unei construcţii de sine stătător, iar dobândirea dreptului de proprietate s-a făcut cu bună-credinţă.
Mai mult arată recurenta nici invocarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 195/2002 nu justifică măsura demolării aşa cum a fost luată prin hotărârea deliberativului dat fiind edificarea legală şi deţinută cu bună credinţă.
Analizând recursul declarat Curtea reţine următoarele: prin hotărârea nr. 2/29.01.2008 de Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a fost respinsă solicitarea recurentei de prelungire a termenului de închiriere a terenului ocupat de spaţiul comercial deţinut de acesta din urmă.
Prin acelaşi act s-a aprobat demolarea construcţiei de către proprietar (recurenta în cauză), iar în caz de refuz prin împuternicirea Primarului de către serviciul abilitat pe cheltuiala proprietarului.
Din preambulul actului menţionat rezultă că măsura a fost dispusă ţinând seama de raportul comisiilor de specialitate, ţinând seama de H.C.L. nr. 48/2008; dispoziţiile art. 5 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 a Legii nr. 215/2001,art. 36 şi prevederile Legii nr. 50/1990.
Actul normativ invocat în hotărârea deliberativului local Legea nr. 215/2001 prin dispoziţiile art. 36 stipulează că autoritatea respectiv consiliul local are iniţiativa şi hotărăşte în condiţiile legii în toate problemele de interes local cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.
Consiliul local, stipulează alin. (2) al aceluiaşi articol din legea menţionată exercită următoarele categorii de atribuţii: a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local; b) atribuţii privind dizolvarea economică-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului; c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului.
În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), prevede alin. (4) al art. 36 consiliul local: a) aprobă la propunerea primarului bugetul local virările de credit, modul de utilizare a rezervei bugetare; b) aprobă la propunerea primarului contractarea sau garantarea împrumuturilor.
Totodată prin alin. (5) din articolul menţionat al legii arătate se mai prevede că în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. c) consiliul local: a) hotărăşte, darea în administrare, concesionare sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei oraşului sau municipiului; b) hotărăşte vânzarea concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului după caz, în condiţiile legii; c) avizează şi aprobă în condiţiile legii documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism a localităţii.
Acelaşi act normativ prin art. 63 prevede că primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii: a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului; b) atribuţii referitoare la buget; c) alte atribuţii stabilite prin lege.
Mai prevede actul normativ arătat că pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin primarul emite dispoziţii, iar consiliul local adoptă hotărâri. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie prin art. 7 alin. (1)2 prevede că autorizaţiile de construire/ desfiinţare se emit numai pe baza unei documentaţii complete în conformitate cu conţinutul cadru prevăzut în anexa 1. Tot astfel prin art. 8 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ se prevede că demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parţială sau totală a construcţiilor şi instalaţiilor aferente construcţiilor, instalaţiilor şi utilajelor tehnologice inclusiv elemente de construcţii de substituire a acestora precum şi a oricăror amenajări se face numai pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinute în prealabil de la autorităţile prevăzute la art. 4, iar autorizaţia de desfiinţare se emite în aceleaşi condiţii ca şi autorizaţia de construire.
Potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat autorizaţiile de construire se emit de primăriile municipiilor pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ. Ordonanţa nr. 195/2002 invocată de asemenea prin hotărârea consiliului local prin dispoziţiile art. 5 prevede că administratorul domeniului public antreprenorul sau executantul lucrărilor conform competenţelor ce le revin cu avizul poliţiei rutiere este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale. De asemenea prin alin. (5) al articolului arătat se prevede că în perimetrul staţiilor mijloacelor de transport public de persoane pot fi amenajate doar spaţii de aşteptare pentru călători şi pentru comercializarea legitimaţiilor de călătorie.
Din normele enunţate reiese că autoritatea locală – consiliul local – are anumite atribuţii prevăzute de lege respectiv are competenţa de a iniţia şi lua hotărâri în privinţa dării în administrare, concesionare, închiriere a bunurilor proprietate publică/proprietate privată, precum şi alte probleme locale cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi.
Normele enunţate nu conferă consiliului local atribuţii, competente în privinţa demolării, desfiinţării de construcţii ci doar cu privire la organizarea aparatului de specialitate la administrarea domeniului public privat prin hotărârea dării în concesionare, închiriere în condiţiile legii a bunurilor aparţinând domeniului public/privat al statului, la aprobarea bugetului. Atribuţii şi competenţe în privinţa demolării sunt date potrivit legii nr. 50/1991 primarului.
În speţă se observă că s-a luat de către consiliul local hotărârea în privinţa administrării, închirierii în limitele competenţelor, dar şi hotărârea demolării deşi în condiţiile actelor normative enunţate cu privire la desfiinţare/demolare construcţie nu avea atribuţii competente.
Cum nu a fost dată posibilitatea de a lua măsuri asupra desfiinţării construcţiilor consiliului local ci primarului, raportat la competenţa dată de actele normative enunţate statuarea consiliului prevăzută în art. 2 din H.C.L. nr. 2/2009 atacată este nelegală.
Legat de cele dispuse prin hotărârea atacată susţine intimatul că a fost doar un acord demarându-se procedura prevăzută de art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001. Cele susţinute nu pot fi primite câtă vreme se prevede că serviciul este abilitat să recurgă la demolare şi de vreme ce prin norma invocată nu se prevede nici o procedură şi nici posibilitatea luării unor măsuri de desfiinţare.
Aşadar, faţă de cele arătate în baza art. 312 C.proc.civ., coroborat cu art. 20,art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi dispoziţiile actelor normative mai sus enunţate, Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea conform dispozitivului.
(Judecător Floarea Tămaş)
