Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 3371 din data de 11.04.2013
Acte ale autorităților publice. Plata primei de vacanță pentru funcționarii publici aferentă anului 2010
Tribunalul Mehedinți – sentință din 11.04.2013. Dreptul la acordarea primei de concediu în cuantumul prevăzut de art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 și art.23 alin.1 și 2 din OG nr.6/2007
Prin cererea adresată acestei instanțe, reclamanta VM a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata primei de vacanță aferentă anului 2010, actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la achitarea efectivă.
În motivarea cererii, a arătat că potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 , alineat abrogat de la 01 ianuarie 2010 prin art. 39 lit. 27 Martie 2013 din Legea nr. 284/2010, “funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.”;
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stipulează la art. 48, alin. 2 faptul că “prevederile din actele normative referitoare la detașarea, delegarea și mutarea, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare”;.
Prin urmare, funcționarilor publici le-a fost recunoscut în mod expres dreptul la prima de concediu aferentă anului 2010.
Prin cererea nr. 34167/10.12.2012 reclamanta a solicitat pârâtei acordarea acestor prime de vacanță, cerere ce a fost respinsă prin adresa nr. 35440/19.12.2012 din motive financiare.
În drept, reclamanta își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri: decizia nr. 18, cererea înregistrată sub nr. 26300/31.08.2010, adeverința nr. 8719/9.04.2013.
La data de 07.02.2013 pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivare, pârâta a recunoscut faptul că potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 , alineat abrogat de la 01 ianuarie 2010 prin art. 39 lit. 27 Martie 2013 din Legea nr. 284/2010, “funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.”;
Se arată că Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stipulează la art. 48, alin. 2 faptul că “prevederile din actele normative referitoare la detașarea, delegarea și mutarea, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare”;.
Prin urmare funcționarilor publici le-a fost recunoscut în mod expres dreptul la prima de concediu aferentă anului 2010, însă din motive bugetare pârâta nu a putut acorda această primă de vacanță înainte de plecarea în concediu a reclamantei.
În drept, pârâta nu își întemeiază întâmpinarea.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Mehedinți, așa cum rezultă din adeverința nr.8719/09.04.2013 emisă de pârâtă, iar începând cu data de 13.10.2010 a efectuat 5 zile de concediu din concediul aferent anului 2010.
Potrivit art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, dispoziție legală în vigoare la data formulării cererii de concediu (abrogată începând cu data de 01.01.2011 prin Legea nr.284/2010) , funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Pe de altă parte, se constată că potrivit art.48 alin.2 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 01.01.2010, prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare.
Astfel, instanța reține că acordarea primei de vacanță aferentă anului 2010 era reglementată de prevederile O.G. nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art. 23 alin.1 și 2 din acest act normativ, la plecarea în concediul de odihnă funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, iar în cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, potrivit legii, prima prevăzută la alin. (1) se acordă odată cu indemnizația de concediu cuvenită pentru fracțiunea cea mai mare.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate anterior, se apreciază că reclamantul, la plecarea în concediu avea dreptul la acordarea primei de concediu în cuantumul prevăzut de art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 și art.23 alin.1 și 2 din OG nr.6/2007.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că prima de vacanță nu s-a acordat din motive bugetare, instanța apreciază că este neîntemeiată în condițiile în care dispozițiile legale care prevăd dreptul funcționarilor publici la plata primei nu condiționează acordarea acestui drept de existența fondurilor bugetare.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că reclamanta are dreptul la prima de concediu aferentă anului 2010 și în consecință, acțiunea acesteia este întemeiată, urmând a fi admisă.
Prezenta sentință este irevocabilă prin respingerea recursului.
