Acţiune având ca obiect anularea actului administrativ emis de autoritatea publică privind indemnizaţia pentru creşterea fiecărui copil născut, până la împlinirea vârstei de 2 ani


Indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă de la datele prevăzute în art. 20 alin. (1) lit. a)-d) din Norma de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1682/2008, dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru creşterea copilului.

Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 50 din 20 ianuarie 2011

Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța – Secția contencios administrativ și înregistrată sub nr. 5908/118/11.06.2009 reclamanta M.E.L. a chemat în judecată pe pârâții AG.N.P.S Constanța și Guvernul României, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

– anularea Deciziei nr. 16880/26.03.2009, emisă de către pârâta AG.N.P.S Constanța;

– obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului începând cu data de nașterii, 09.11.2008, și până la împlinirea vârstei de 2 ani pentru fiecare copil născut;

– obligarea pârâtei la plata retroactivă a acestui drept, respectiv a sumei de 6112,20 lei , până la zi, apoi pentru viitor până la data de 09.11.2011; cu cheltuieli de judecată.

Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, este mama a doi copii gemeni, născuți la data de 09.11.2008, iar prin decizia nr. 16880/26.03.2009 s-a stabilit în favoarea reclamantei o indemnizație pentru creșterea copilului de 2.976 lei, corespunzătoare unui singur copil.

Arată reclamanta că, îndemnizația în sumă de 2.976 lei a fost calculată greșit, întrucât: potrivit adeverinței de la locul de muncă, cuantumul de 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni este de 3070 lei, și nu de 2.976 lei; s-a acordat indemnizație numai pentru un copil, considerându-se că nu poate beneficia de această sumă pentru fiecare din cei doi copii născuți concomitent, față de dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 158/2005.

Se susține că, dispoziția legală sus-menționată nu se aplică însă reclamantei, întrucât aceasta se află în situația nașterii concomitente a doi copii și nu în aceea a nașterilor succesive, fiind anormal și contrar spiritului legii ca reclamanta să beneficieze pentru doi copii născuți concomitent, de o sumă egală cu o mamă care a născut un singur copil.

întrucât până la sesizarea instanței de judecată a primit doar suma de 2.976 lei lunar, solicită plata retroactivă a acestui drept în cuantum de 6112,20 lei (3056 x 2) până la zi, apoi pentru viitor până la data de 09.11.2011.

Pe cale de excepție a invocat nelegalitatea art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006.

Prin întâmpinare pârâta AG.N.P.S Constanța a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, invocând dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 ce prevăd acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri, cu mențiunea că, dispozițiile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.

A mai arătat că, cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului a fost formulată la data de 05.02.2009, stabilindu-se dreptul la indemnizație în cuantum de 600 lei, începând cu data de 01.02.2009, dată de la care a fost suspendat contractul de muncă al reclamantei prin Dispoziția nr. 11/22.01.2009, iar indemnizația a fost calculată potrivit art. 191alin. (4) din H.G. nr. 1682/2008.

învederează pârâta că, în cazul reclamantei cele 12 luni care constituie stagiul de cotizare sunt cuprinse în intervalul decembrie 2007-noiembrie 2008, baza de calcul fiind următoarea: total venituri: 42.013 lei :12 luni =3501 x 85% – 2.976 lei /lună .

Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată de împrejurarea că nu are calitatea de emitent a actului administrativ a cărui anulare se cere.

Prin încheierea de ședință din 30.10.2009 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, cu consecința respingerii prin dispozitivul hotărârii a cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

în referire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, invocată de reclamantă, Curtea reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 19/CA/19.01.2010 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă prin respingerea recursului formulat de Guvernul României, prin Decizia nr. 2121/27.04.2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă excepția de nelegalitate și constatată nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, reținându-se că, prin H.G. nr. 1025/2006, adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație lunară pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

S-a reținut de către instanța supremă că, Normele metodologice prevăzute de art. 3 alin. (1) sunt, însă, în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere ca element de suferință și acordarea indemnizației lunare, creează o între persoanele aflate în situații identice, fără să existe justificare de ordin obiectiv.

Se arată că, în mod corect reclamanta a apreciat că, acordarea indemnizației lunare a fost raportată, prin art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice sunt nelegale.

Se concluzionează de către instanța supremă că, definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii, în art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, completează în mod nelegal actul normativ de față cu forță superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Pe fondul cauzei și după soluționarea excepției de nelegalitate, Curtea reține că:

Prin Sentința civilă nr. 1255/15.10.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 5908/118/2009, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.E.L., dispunându-se anularea Deciziei nr. 16880/26.03.2009 emisă de pârâta AG.N.P.S Constanța, cu consecința obligării acesteia să emită decizie privind acordarea către reclamanta M.E.L. a indemnizației pentru creșterea copilului, începând cu data de 01.02.2009 și până la împlinirea vârstei de 2 ani pentru fiecare copil născut, respectiv M.M. și M.G.

Prin aceeași hotărâre, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 59520 lei, reprezentând diferență indemnizație pentru creșterea copilului, aferentă lunilor februarie 2009- septembrie 2010, precum și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei, respingându-se cererea de chemare în judecată formulată de reclamant M.E.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, potrivit certificatelor de naștere depuse la dosar, reclamanta M.E.L. a dat naștere copiilor M.G. și M.M., născuți concomitent la data de 9 noiembrie 2008.

Prin Decizia nr. 16880/26.03.2009 a AG.N.P.S Constanța, s-a stabilit dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului în cuantum de 2976 lei, drept acordat începând cu data de 01.02.2009.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare: începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind C.fisc., cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.

Potrivit art. 6 alin. (1) din același act normativ: Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.

Prin H.G. nr. 1025/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a ordonanței, în art. 3 alin. (1), este definită nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii.

Potrivit însă art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: în cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

în aceste condiții, a apreciat instanța de fond că, întrucât în cauză a fost constatată irevocabil nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, în aplicarea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu va ține seama de această definiție a nașterii, dată prin art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, ci, va constata că, în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, reclamanta beneficiază de indemnizație lunară de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei, pentru fiecare din cei doi copii născuți concomitent.

Datorită aceleiași situații, instanța de fond a dispus anularea Deciziei nr. 16880/26.03.2009 emisă de AG.N.P.S Constanța, obligând pârâta să emită o nouă decizie privind acordarea către reclamanta M.E.L. a indemnizației pentru creșterea copilului, pentru fiecare copil născut.

în ceea ce privește însă data de la care această indemnizație a fost acordată precum și cuantumul acesteia, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:

Potrivit art. 191din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, astfel cum aceasta a fost modificată prin H.G. nr. 1682/2008:

(1) La stabilirea bazei de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptățită, obținute în condițiile art. 5, precum și veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7).

(1) La stabilirea bazei de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptățită, obținute în condițiile art. 5, precum și veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7).

(2) Baza de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului stabilită potrivit alin. (1), se determină ca sumă totală a veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterior datei nașterii copilului și împărțită la 12.

(2) Baza de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului stabilită potrivit alin. (1), se determină ca sumă totală a veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterior datei nașterii copilului și împărțită la 12.

(3) Cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se calculează prin aplicarea cotei de 85% asupra bazei de calcul stabilite potrivit alin. (2).

(3) Cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se calculează prin aplicarea cotei de 85% asupra bazei de calcul stabilite potrivit alin. (2).

(4) Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut copilul.

(4) Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut copilul.

(5) în situația în care cele 12 luni anterioare datei nașterii copilului se constituie numai din perioadele asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7) în care nu sunt realizate venituri, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului este de 600 lei. Dacă persoana realizează venituri o perioadă de câteva luni în interiorul celor 12 luni, baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului este reprezentată de suma totală a veniturilor realizate în aceste luni, împărțită la 12.

(5) în situația în care cele 12 luni anterioare datei nașterii copilului se constituie numai din perioadele asimilate prevăzute la art. 4 alin. (7) în care nu sunt realizate venituri, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului este de 600 lei. Dacă persoana realizează venituri o perioadă de câteva luni în interiorul celor 12 luni, baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului este reprezentată de suma totală a veniturilor realizate în aceste luni, împărțită la 12.

(6) în cazul veniturilor din activități independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare prevăzute la art. 6 alin. (5) lit. b).

(6) în cazul veniturilor din activități independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare prevăzute la art. 6 alin. (5) lit. b).

(7) în situația persoanelor prevăzute la art. 4 alin. (7) lit. m), pentru conversia în moneda națională a veniturilor realizate de acestea, se ia în calcul cursul de schimb valutar stabilit de Banca Națională a României din ziua anterioară stabilirii dreptului.

(7) în situația persoanelor prevăzute la art. 4 alin. (7) lit. m), pentru conversia în moneda națională a veniturilor realizate de acestea, se ia în calcul cursul de schimb valutar stabilit de Banca Națională a României din ziua anterioară stabilirii dreptului.

(8) Dacă din calculul indemnizației pentru creșterea copilului potrivit prevederilor alin. (1)-(7) rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.

(8) Dacă din calculul indemnizației pentru creșterea copilului potrivit prevederilor alin. (1)-(7) rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.

Potrivit art. 20 din Normă :

(1) Dreptul reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului se cuvine și se plătește după cum urmează:

(1) Dreptul reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului se cuvine și se plătește după cum urmează:

a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la data nașterii copilului, indiferent de persoana îndreptățită care solicită dreptul, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;

a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la data nașterii copilului, indiferent de persoana îndreptățită care solicită dreptul, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;

b) începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente;

b) începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente;

c) începând cu data adopției, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredințării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecție a copilului;

c) începând cu data adopției, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredințării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecție a copilului;

d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) și c);

d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) și c);

e) începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul stimulentului lunar nu mai realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Codului fiscal, și plata acestuia se suspendă, dacă cererea este depusă în termen de 30 de zile de la această dată.

e) începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul stimulentului lunar nu mai realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Codului fiscal, și plata acestuia se suspendă, dacă cererea este depusă în termen de 30 de zile de la această dată.

(2) Indemnizația pentru creșterea copilului se acordă de la datele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru creșterea copilului ori a încetat activitatea profesională.

(2) Indemnizația pentru creșterea copilului se acordă de la datele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru creșterea copilului ori a încetat activitatea profesională.

Așa fiind, reține instanța de fond că, din adeverința cu veniturile profesionale reprezentând impozitul pe venit pe cele 12 luni din ultimul an anterior lunii de naștere a copiilor, a rezultat că, cele 12 luni care constituie stagiul de cotizare, sunt cuprinse în intervalul decembrie 2007-noiembrie 2008, cu mențiunea că pentru luna nașterii copiilor, noiembrie 2008, s-a luat în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut copilul, rezultând o medie a veniturilor de 3501 lei, iar 85% din această sumă este 2976 lei, astfel cum în mod corect a reținut pârâta .

în ceea ce privește data de la care această indemnizație se cuvine reclamantei, s-a reținut că, raportul de muncă al acesteia fost suspendat, pentru efectuarea concediului pentru creșterea copilului, la data de 01.02.2009, potrivit Dispoziției nr. 11/22.01.2009 a Președintelui Consiliului Județean Constanța, astfel că, reclamanta beneficiază de indemnizația de creștere a celor doi copii începând cu data de 01.02.2009, așa cum se reținuse și în Decizia nr. 16880/26.03.2009, și nu de la data nașterii .

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AG.N.P.S Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ. și cu următoarea motivație, în esență:

– greșit instanța de fond a acordat și pentru cel de-al doilea copil suma de 2976 lei, cât s-a stabilit prin Decizia nr. 16880/26.03.2009 pentru un copil, deoarece intimata reclamantă nu poate primi 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni pentru cel de-al doilea copil, deoarece contravine prevederilor legale în vigoare;

– art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, modificat prin Legea nr. 239/2009 prevede: „cuantumul îndemnizației prevăzute la art.1 al.1 se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară…. începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere”, astfel că AJPS Constanța a procedat la aplicarea din oficiu a noilor prevederi legale, încât intimata reclamantă primește pentru al doilea copil indemnizație de creștere de 600 lei lunar, alături de cea de 2976 lei pentru primul copil, decizia nr. 16880/26.03.2009 a AJPS Constanța fiind dată în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

– intimata reclamantă nu poate beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 148/2005, modificate prin Legea nr. 239/2009, decât de la data de 18.06.2009 (dată când a intrat în vigoare la 3 zile de la publicare în M.Of. nr. 403/15.06.2009) și nu de la data de 01.02.2009;

– față de obligarea AGNPS Constanța la plata către intimata reclamantă a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată, solicită a se avea în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele art. 274 alin. (1) C.proc.civ., solicitând a se respinge acest capăt de cerere.

Solicită admiterea recursului, cu consecința modificării Sentinței civile nr. 1255/15.10.2010, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:

Intimata reclamantă M.E.L. a dedus judecății acțiunea având ca obiect anularea Deciziei nr.16880/26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANȚA, privind acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului și a alocației de stat pentru copii; obligarea recurentei pârâte la emiterea unei noi decizii prin care să acorde indemnizație în cuantum de 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni, pentru fiecare dintre cei doi minori născuți concomitent, începând cu data de 09.11.2008, timp de 2 ani; obligarea pârâtei la plata retroactivă a acestui drept până la zi, apoi pentru viitor până la data de 09.11.2011; cu cheltuieli de judecată.

Pe parcursul soluționării cauzei, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 intimata reclamantă a înțeles a invoca excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, dispoziții care reprezintă temeiul de drept al deciziei a cărei anulare a solicitat-o – Decizia nr. 16808/26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANȚA.

în aceste condiții, prin Sentința civilă nr. 19/CA/19 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția contencios administrativ în dosar nr. 1613/36/2009, s-a dispus în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate, constatându-se nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006.

Sus-menționata hotărâre a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Guvernul României, ca nefondat, prin Decizia nr. 2121/27.04.2010 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr. 1613/36/2009, ocazie cu care instanțele au statuat irevocabil că:

– acordarea îndemnizației lunare și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere;

– la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea ce nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective;

– dispozițiile art. 3 din Normele metodologice, sunt în contradicție cu dispozițiile legale, pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea îndemnizației lunare, creează o discriminare între persoane aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv;

– definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Față de sus-menționatele rețineri, irevocabile ale instanțelor de judecată, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, respectând dispozițiile cuprinse în art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora „în cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată”, instanța de fond a apreciat în sensul admiterii în parte a acțiunii dedusă judecății, dispunând anularea Deciziei nr. 16880/26.03.2009 emisă de AJPS CONSTANȚA, obligând-o pe recurentă la emiterea unei noi decizii privind acordarea îndemnizației lunare de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei, pentru fiecare din cei doi copii născuți concomitent, respectiv M.M. și M.G., până la împlinirea vârstei de 2 ani, a fiecăruia.

Nefondat este și motivul de recurs privind data de la care intimata reclamantă trebuia să primească îndemnizația pentru fiecare dintre cei doi copii născuți concomitent deoarece, așa după cum legal și temeinic a reținut instanța de fond, potrivit art. 191din Norma de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, astfel cum aceasta a fost modificată prin H.G. nr. 1682/2008:

Apreciază Curtea că, legal și temeinic instanța de fond a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 20 din Normă, potrivit cu care :

Având în vedere dispozițiile legale sus-citate, concluzionează Curtea că, în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus obligarea recurentei la plata către reclamantă a sumei de 59520 lei, reprezentând diferență indemnizație pentru creșterea copilului, aferentă lunilor februarie 2009-septembrie 2010, deoarece aceasta este situația veniturilor rezultate din adeverința de venituri existentă la dosarul cauzei, din ultimul an anterior lunii de naștere a copiilor, raportul de muncă al intimatei fiind suspendat, pentru efectuarea concediului pentru creșterea copilului la data de 01.02.2009, astfel cum rezultă din Dispoziția nr. 11/22.01.2009 a Președintelui Consiliului Județean Constanța.

Așa fiind, Curtea dispune respingerea motivelor de recurs privind modalitatea de calcul a îndemnizației cuvenite intimatei, ca nefondate, reținând că, această indemnizație pentru creșterea copilului se acordă de la datele prevăzute în alin. (1) lit.a)-d) ale art. 20 din Norma de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1682/2008, dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru creșterea copilului.

Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea apreciază în sensul respingerii tuturor motivelor de recurs, ca nefondate.