Legiuitorul reglementează dizolvarea ope legis a organului deliberativ al unei autorităţi administrativ teritoriale, de drept, care intervine atunci când sunt îndeplinite cerinţele legii, şi nu judecătorească, astfel că în mod greşit tribunalul a dispus dizolvarea şi nu examinat dacă a intervenit dizolvarea de drept, ca sancţiune pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 55 lit. a) din Legea nr. 215/2001. Dizolvarea de drept intervine atunci când organul deliberativ „nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale”.
O condiţie prevăzută expres de către legiuitor, pentru întrunirea consiliului în şedinţă ordinară sau extraordinară, o reprezintă convocarea, care este efectuată de către primar în condiţiile textului mai sus enunţat. În cursul lunii mai 2010 primarul nu a convocat, potrivit normelor din art. 39 expuse mai sus, nici o şedinţă ordinară sau extraordinară, astfel că această lună nu poate fi luată în calcul la stabilirea termenului de 2 luni consecutive, pentru a opera sancţiunea dizolvării.
Era obligatoriu a se face proba legalei convocări, chestiune ce reiese din textul aplicabil care condiţionează dizolvarea consiliului local nu numai de neîntrunirea acestuia timp de 2 luni consecutiv ci şi de împrejurarea ca această neîntrunire să fi avut loc pe fondul unor convocări legale.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 122 din 23 februarie 2011
Prin cererea înregistrată la data de 15.06.2010 sub nr. 7402/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanța – Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul Prefectul județului Constanța a solicitat a se constata dizolvarea de drept a Consiliului Local C., ca urmare a neîntrunirii acestuia timp de două luni consecutiv.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că in temeiul art. 48 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 secretarul unității administrativ teritoriale are obligația de a comunica hotărârile adoptate de consiliul local instituției prefectului.
Prin adresa nr. 4164/13.04.2010 Primăria comunei C. a înaintat hotărârile adoptate în ședința extraordinară din data de 12.04.2010, aceasta fiind ultima ședință a Consiliului Local C., deși au existat ulterior trei convocări, una pentru data de 10.06.2010 și alte două pentru 12.06.2010 nu s-a organizat nici o ședința de consiliu.
în atare situație, reclamantul consideră că față de prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001 consiliul local este dizolvat de drept, instanța urmând a constata această situație.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare pentru a-si exprima poziția procesuala cu privire la acțiunea formulată, depunând în schimb documentația aferentă convocărilor Consiliului Local C. din 11.06.2010, 12.06.2010, 18.06.2010, 25.06.2010, 30.06.2010.
Prin Sentința civilă nr. 1386/CA/04.11.2010 Tribunalul Constanța a admis sesizarea formulată de reclamant și a dispus dizolvarea Consiliului Local C. județul Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut din materialul probator aflat la dosarul cauzei, că în luna iunie 2010 au fost convocate trei ședințe ale consiliului local:
– o ședință extraordinară, la convocarea primarului, pentru data de 30.06.2010; conform procesului-verbal de ședință, ședința nu s-a desfășurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcție.
– o ședință ordinară, convocată de către primar pentru data de 25.06.2010; conform procesului-verbal de ședință, ședința nu s-a desfășurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcție.
– o ședință ordinară, convocată de către primar pentru data de 18.06.2010; conform procesului-verbal de ședință, ședința nu s-a desfășurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcție.
– o ședință extraordinară, convocată de către primar pentru data de 12.06.2010; conform procesului-verbal de ședință, ședința nu s-a desfășurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcție.
– o ședință extraordinară, convocată de către primar pentru data de 11.06.2010; conform procesului-verbal de ședință, ședința nu s-a desfășurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcție.
– o ședință ordinară, convocată de către primar la data de 04.06.2010 pentru data de 10.06.2010; conform procesului-verbal de ședință, ședința nu s-a desfășurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcție.
S-a constatat astfel că în luna iunie 2010 Consiliul Local C. nu s-a întrunit, nici în ședință ordinară, nici în ședință extraordinară.
S-a mai constatat că în luna mai 2010 nu a fost convocată nici o ședință ordinară sau de către primar, în exercitarea atribuțiilor reglementate de dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 sau ședință extraordinară, conform art. 39 alin. (2), aspect nedovedit prin procese-verbale încheiate cu ocazia întrunirii organului deliberativ.
Din împrejurarea că în datele și la locurile stabilite pentru desfășurarea ședinței ordinare/extraordinare nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în funcție instanța de judecată a constatat că nu a existat voința Consiliului Local C., ca organ colectiv deliberativ, de a se întruni în ședința, de a dezbate și adopta hotărâri, conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Susținerile reclamantului în sensul că termenul de 2 luni se calculează conform art. 101 alin. (3) C.proc.civ. nu au fost avute in vedere de tribunal întrucât textul de lege indicat se referă strict la actele de procedură. In cauză, actul normativ prevede sancțiunea dizolvării în situația în care autoritatea deliberativă nu se întrunește două luni consecutiv, privit ca lună calendaristica si nu pe zile libere. Aceasta interpretare rezultă și din dispozițiile art. 39 alin. (1) care stabilesc că „consiliul local se întrunește în ședințe ordinare, lunar, la convocarea primarului”.
Constatând că în lunile mai si iunie 2010 Consiliul Local C., nu a întrunit majoritatea, neexistând voința colectivă a consilierilor în a se întruni, instanța de judecată a admis cererea si a dispus dizolvarea autorității deliberative din comuna C.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Comunei C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând:
– în principal schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, nefiind administrate probatorii din care să reiasă îndeplinirea cerințelor art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001, în ceea ce privește legalitatea convocărilor consilierilor locali, probă care era în sarcina reclamantului.
Se arată că instanța de fond a avut în vedere o altă prevedere legală decât cea în vigoare la momentul judecării cauzei deoarece conform textului de lege invocat de reclamant ca și motiv de dizolvare a Consiliului Local în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare atât la data promovării acțiunii cât și la data soluționării acesteia, se prevede că „Consiliul local se dizolvă de drept sau prin local. Consiliul local se dizolvă de drept:
a) în cazul în care acesta nu se întrunește timp de două luni consecutiv, deși a fost convocat conform prevederilor legale.”
Recurentul susține că atunci când se referă la prevederile art. 55 alin. (1) instanța de fond reține că „în cazul în care Consiliul local nu se întrunește timp de două luni consecutiv, acesta se dizolvă de drept” pe când textul legal în vigoare are în vedere și respectarea condiției convocării conform prevederilor legale, adică în scris, conform art. 39 din Legea nr. 215/2001.
Solicită schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată întrucât nu au fost administrate probatorii din care să reiasă îndeplinirea cerințelor art. 55 lit. a) din Legea nr. 215/2001, respectiv că, convocarea consilierilor locali ar fi fost una legală, probă care era în sarcina reclamantului.
Din înscrisurile administrate la fondul cauzei reiese o situație inversă decât cea prezentată de reclamant, respectiv că convocările consilierilor fie au lipsit, fie au fost nelegale, nefiind efectuate în formă scrisă conform art. 39 alin. (3) din Legea nr. 215/2001.
în sensul arătat face trimitere la ședințele propuse a avea loc dar care nu s-au ținut tocmai ca urmare a nelegalei convocări a consilierilor.
Nu se poate reține așadar că nu ar fi avut loc o ședință a Consiliului Local, fiind astfel întrerupt termenul de 2 luni consecutive începând cu momentul 20.06.2010, iar din 20.08.2010 începând a curge un nou termen de 2 luni;
Pentru perioada anterioară datei de 20.06.2010 cât timp convocările au avut un caracter nelegal, greșit a reținut instanța că lipsa ședințelor din lunile mai si iunie se circumscrie situației prevăzute de art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001.
Față de cele expuse, solicită a se constata că la momentul 20.08.2010 a avut loc o întrerupere a termenului de 2 luni consecutive avut în vedere prin art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001, întrerupere care vizează perioada de 2 luni înainte și două luni ulterioare datei de 20.08.2010;
Pentru a înfrânge convingerea că, nu ar exista voința Consiliului Local C. ca organ deliberativ, de a se întruni în ședință, face referire la materialele din ședințele de Consiliu din datele de 12.11.2010 și 26.11.2010 depuse la dosar, când s-a adoptat Hotărârea nr. 23/12.11.2010 privind alegerea președintelui de ședință și Hotărârea nr. 24/12.11.2010 privind exercitarea căii de atac a recursului în prezenta cauză.
Pe data de 26.11.2010 au fost luate în discuție 22 de proiecte de Hotărâri, parte din acestea fiind adoptate iar pentru parte amânându-se discutarea.
– Solicită, în subsidiar, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței de fond, pentru completarea materialului probator în vederea soluționării fondului cauzei sub aspectul verificării tuturor cerințelor impuse prin art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001, cu trimitere directă la analizarea legalității convocării.
Deși în considerente instanța de fond a reținut prevederile art. 39 din Legea nr. 215/2001 în ceea ce privește necesitatea convocării în scris a consilierilor de către secretarul unității administrativ teritoriale, acestea nu a verificat respectarea acestei cerințe.
Această verificare trebuia să aibă un caracter primordial pentru a se putea ulterior verifica dacă neîntrunirea Consiliului Local pentru perioada indicată în art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001 poate conduce la concluzia – reținută de instanță – că nu ar exista voința Consiliului Local, ca organ deliberativ, de a dezbate și adopta hotărâri, conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Sub aspectul indicat se arată că nici reclamantul și nici instanța din oficiu nu au înțeles să solicite, respectiv să ordone administrarea vreunui probatoriu care să urmărească verificarea regularității convocării consilierilor în spiritul art. 39 din Legea nr. 215/2001, aspect sub care nu a fost tranșat fondul cauzei.
A solicitat casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece probele care s-ar impune a se administra pentru dovedirea nelegalei (lipsei) convocării consilierilor la ședințe nu pot fi administrate în fața instanței de recurs.
Intimatul reclamant, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca fiind eronată interpretarea dată de recurent dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001 pentru ca un consiliu să fie dizolvat de drept, textul de lege vizând situația în care un consiliu local nu se întrunește timp de 2 luni consecutive, chiar și în situația în care consilierii au fost convocați în mod legal.
Reținerea instanței de fond în conformitate cu care nu a existat voința Consiliului Local al comunei C. de a se întruni în ședință este întemeiată, având în vedere și prevederile art. 45 din Legea nr. 393/2004 cu modificările și completările ulterioare, precum și art. 67 din O.G. nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale, potrivit cu care sunt stabilite obligațiile consilierilor locali.
Prin urmare, dacă ar fi existat voința Consiliului Local al comunei C., prin consilierii săi locali, de a se întruni într-o ședință legală, instrumente legale există, însă nu s-a dorit acest lucru.
în ceea ce privește modalitatea de convocare a consilierilor locali, sunt îndeplinite prevederile art. 39 alin. (3) și (4) din Legea nr. 215/2001, în cursul lunii iunie 2010 s-au formulat nu mai puțin de 6 convocări în vederea organizării unei ședințe de consiliu. Toate convocările aparțin exclusiv Primarului comunei C. și, în mod constant, aceiași 8 consilieri locali au lipsit de la convocări, potrivit proceselor-verbale de ședință, ceea ce a făcut imposibilă întrunirea cvorumului necesar desfășurării unei ședințe legale.
Se poate observa, astfel, că au fost întrunite condițiile impuse de prevederile art. 39 din Legea nr. 215/2001, atât sub aspectul conținutului convocării, formei acesteia, precum și sub aspectul termenelor.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
1. Cu privire la incidentul procedural invocat de intimat Curtea a constatat că prin delegația eliberată în baza contractului de asistență juridică nr. 392/17.11.2010, încheiat în temeiul Legii nr. 51/1995, în numele Consiliului Local al comunei C. de consilierul F.C. cu avocatul I.N., se face dovada calității de reprezentant al recurentului în redactarea și susținerea recursului.
Cu toate acestea, Curtea, la cererea avocatului, a lăsat cauza la a doua strigare pentru a se complini lipsa semnăturii consilierul F.C., în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (2) C.proc.civ.
Art. 133 C.proc.civ. prevede că „Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.”
Curtea a făcut aplicarea și a Deciziei nr. 39/2007 a înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată în temeiul art. 329 C.proc.civ. prin care s-a statuat că dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. d), raportate la art. 316 C.proc.civ, se interpretează în sensul că cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părții. Nerespectarea acestei cerințe poate fi împlinită în condițiile art. 133 alin. (2) C.proc.civ.
La reluarea cauzei s-a prezentat consilierul local al comunei C. – F.C , care a semnat recursul fiind astfel complinită cerința invocată de către reclamantul intimat.
2.în ceea ce privește fondul litigiului Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
în conformitate cu dispozițiile art. 55 din Legea nr. 215/2001:
(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:
a) în cazul în care acesta nu se întrunește timp de două luni consecutiv, deși a fost convocat conform prevederilor legale;
b) în cazul în care nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre;
c) în situația în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu și nu se poate completa prin supleanți.
în conformitate cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 251/2001, în vigoare la momentul de referință invocat de reclamant:
(1) Consiliul local se întrunește în ședințe ordinare, lunar, la convocarea primarului.
(2) Consiliul local se poate întruni și în ședințe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului.
(3) Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unității administrativ-teritoriale, cu cel puțin 5 zile înainte ședințelor ordinare sau cu cel puțin 3 zile înainte de ședințele extraordinare. Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziție consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi.
Din probele administrate în cauză Curtea constată că la data de 15.06.2010 când a fost formulată de către Prefect cerere de chemare în judecată pentru constatarea dizolvării de drept a organului deliberativ, ultima ședință a Consiliului Local al comunei C. a avut loc în luna aprilie, respectiv 12.04.2010. Deși instanța de fond a reținut corect modul de calcul al termenului de 2 luni consecutive, fiind vorba de un termen calculat pe lună calendaristică și nu pe zile libere, soluția adoptată nu este în consonanță cu dispozițiile legale și aceasta pentru că:
– legiuitorul reglementează dizolvarea ope legis a organului deliberativ al unei autorități administrativ teritoriale, de drept, care intervine atunci când sunt îndeplinite cerințele legii, și nu judecătorească, astfel că în mod greșit tribunalul a dispus dizolvarea și nu examinat dacă a intervenit dizolvarea de drept, ca sancțiune pentru nerespectarea dispozițiilor art. 55 lit. a) din Legea nr. 215/2001
– dizolvarea de drept intervine atunci când organul deliberativ „nu se întrunește timp de două luni consecutiv, deși a fost convocat conform prevederilor legale”.
– o condiție prevăzută expres de către legiuitor, pentru întrunirea consiliului în ședință ordinară sau extraordinară, o reprezintă convocarea, care este efectuată de către primar în condițiile textului mai sus enunțat.
– așa cum rezultă din înscrisurile depuse la doar, în cursul lunii mai 2010 primarul nu a convocat, potrivit normelor din art. 39 expuse mai sus, nici o ședință ordinară sau extraordinară, astfel că această lună nu poate fi luată în calcul la stabilirea termenului de 2 luni consecutive, pentru a opera sancțiunea dizolvării.
– singura lună în care se susține că au fost convocați consilierii de către primar (legalitatea convocării fiind contestată de către recurent) este luna iunie 2010 .
Că era obligatoriu a se face proba legalei convocări este o chestiune ce reiese din textul aplicabil care condiționează dizolvarea consiliului local nu numai de neîntrunirea acestuia timp de 2 luni consecutiv ci și de împrejurarea ca această neîntrunire să fi avut loc pe fondul unor convocări legale.
Față de situația de fapt reținută, de textul de lege invocat drept temei al dizolvării de drept a Consiliului Local al comunei C., Curtea constată că la momentul sesizării tribunalului cu prezenta acțiune nu erau îndeplinite cerințele impuse de legiuitor prin art. 55 lit. a) din Legea nr. 215/2001, respectiv al neîntrunirii consiliului local timp de două luni consecutiv în condițiile în care nu a fost convocat conform prevederilor legale în cursul lunii mai 2010.
Din această perspectivă, Curtea concluzionează că tribunalul a făcut o greșită aplicare a legii motiv pentru care hotărârea este nelegală, criticile aduse de recurent fiind întemeiate și pe cale de consecință în temeiul art. 312 C.proc.civ. recursul va fi admis, urmând a fi modificată în tot hotărârea în sensul că respingerii acțiunii ca nefondată.
