Acţiune având ca obiect pretenţii băneşti reprezentând taxă de concesiune cu majorări şi penalităţi aferente. Natura juridică a cauzei. Competenţa materială. Concesionări, concesiuni


– art.1 şi 10 din Legea nr.554/2004

Taxa de concesiune cu majorări şi penalităţi care face obiectul cauzei nu determină natura juridică a cauzei, in speţă nefiind un litigiu de natură fiscală ci un litigiu de natură civilă, întrucât atât temeiul răspunderii cât şi principiile aplicabile sunt cele civile, fapt ce atrage competenţa instanţei de drept comun, şi nu competenţa stabilită prin dispoziţiile art.1 şi 10 (1) din Legea nr.554/2004.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII A ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR.2233/20.10.2008)

Curtea constată următoarele asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei sector 3 Bucureşti sub nr.22232/301/2006, reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a chemat in judecata pe parata T. M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige parata la restituirea sumei de 15043,24 RON, din care 11513,99 RON, reprezentând debit neachitat-taxa de concesiune aferenta perioadei 2004-2005, iar 3529,24 RON majorări si penalităţi de întârziere actualizate pana la data de 31.05.2006.

In motivarea cererii, scutită de plata taxei de timbru, reclamantul a susţinut ca prin contractul de asociere nr.42/1995 încheiat între CLMB si BRD, s-a stabilit ca asociatul BRD sa achite anual taxa anuala de concesionare a terenului construit, in valoare de 63.568.880 lei/ an, iar prin actul adiţional nr. 1, la art.2, s-a prevăzut ca taxa anuală de concesionare a terenului construit este de 49.863.429 lei. De asemenea prin contract s-au stabilit penalităţi pentru neexecutarea obligaţiilor asumate pe fiecare zi de întârziere de 0,5%, in primele 30 de zile, si 1 %, pentru perioada următoare. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2901/18.03.1999, încheiat intre BRD si T. M., aceasta din urma a cumpărat apartamentul nr.112 situat in Bucureşti, Bd. U., astfel ca acesteia ii revine obligaţia de achitare a taxei de concesiune către stat.

In drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 966 si urm., art.969 si urm,1091 si urm. Cod civil.

In dovedirea pretenţiilor, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. Parata a depus la dosar, prin serviciul Registratura, la data de 15.12.2006, întâmpinare si cerere reconvenţionala.

Prin întâmpinare, parata a solicitat respingerea cererii si a invocat excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a acesteia iar prin cererea reconvenţionala a solicitat constatarea nulităţii clauzei contractuale prevăzute la art.10 pct.10.4. din contractul de asociere nr.42/12.05.1995, încheiat între CLMB si Banca Romana pentru Dezvoltare si a prevederilor din contractul de vânzare-cumpărare nr.2901/18.03.1999 referitoare la vânzarea împreuna cu apartamentul a cotei indivize aferente din părţile si dependinţele comune ale întregului imobil, împreuna cu dreptul de folosinţă asupra terenului aferent in suprafaţă de 26,38 mp.

Prin sentinţa civilă nr.10725/22.12.2006 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale si a declinat competenta de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucureşti Secţia a-IX-a Contencios Administrativ si Fiscal, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr.23945/3/CA/2007.

In cauza a fost citat in calitate de parat pe cererea reconvenţională Banca Romana de Dezvoltare ( BRD ).

În raport de actele depuse şi de susţinerile părţilor pe acţiunea principală şi cererea reconvenţională, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a, Contencios Administrativ şi Fiscal prin sentinţa civilă nr.184/18.01.2008 a dispus următoarele:

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei-reclamante ca neîntemeiată. “

S-a respins cererea principală formulata de reclamant-parat MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL in contradictoriu cu pârâta-reclamanta T. M. si parata BANCA ROMANA DE DEZVOLTARE, ca neîntemeiată.

S-a disjuns judecarea cererii reconvenţionale, urmând a se forma dosar separat, fixând termen de judecată la data de 29.02.2008, cu citarea părţilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, această sentinţă s-a apreciat că nu există temei legal pentru a fi obligată pârâta – reclamantă la plata sumei de bani solicitată sub titlu de taxă de concesiune.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen motivat reclamanta-pârâtă pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocându-se greşita aplicare a legii, conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Aplicarea greşită vizează dispoziţiile art.34 (2) din Legea nr.50/1991 prin care pârâta – reclamanta a dobândit odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.112 şi obligaţia de a plăti taxa de concesionare aferentă terenului.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În şedinţa publică din 20 octombrie 2008, Curtea a pus în discuţia părţilor în baza art.306 (2) Cod procedură civilă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă.

Pentru următoarele considerente, Curtea apreciază că sentinţa îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, sentinţa atacată fiind pronunţată cu încălcarea competenţei unei alte instanţe, respectiv a instanţei de drept comun, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Aceasta deoarece cauza în raport de obiectul acţiunii principale şi al cererii reconvenţionale nu este un litigiu care să se încadreze în dispoziţiile art.1 şi 10 (1) din Legea nr.554/2004.

Obiectul cauzei îl reprezintă pretenţii băneşti, inclusiv majorări şi penalităţi solicitate de reclamanta-pârâtă de la intimata pârâtă. Faptul că suma de bani este pretinsă cu titlu invocat de reclamantă: taxa de concesiune nu determină ca natura cauzei să fie un litigiu de natură fiscală şi nu civilă în condiţiile în care temeiul răspunderii şi principiile aplicabile între părţile implicate sunt civile, cauza fiind în fapt o pretenţie civilă în baza unor contracte civile încheiate între părţi şi nu un litigiu de natură fiscală.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art.312 (1) şi (6) Cod procedură civilă va admite recursul şi va casa sentinţa atacată trimiţând cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, competentă conform art.1 şi 5 Cod procedură civilă.