Acţiune formulată în baza Legii nr. 544/2001 anterior puneriisub interdicţie a reclamantului. Consecinţele invocării excepţieilipsei capacităţii de exerciţiu în faţa instanţei de recurs.Art. 43, 161 şi 243 Cod pr. civilă;Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004
În ipoteza în care acţiunea cu care a fost învestităinstanţa a fost introdusă anterior punerii sub interdicţie areclamantei, se impunea suspendarea de drept a judecăţii pânăla numirea tutorelui.
Dacă nu s-a dispus suspendarea şi nici nu s-a făcutdovada numirii şi citării unui tutore pentru reclamantă, aşaîncât, judecata cererii formulată de aceasta s-a făcut fără a fiavute în vedere prevederile art.43 din Codul de procedură civilă,în faza procesuală a recursului nu se poate lua măsura verificăriinumirii unui reprezentant pentru pusa sub interdicţie, de vremece s-a făcut deja o judecată fie în condiţiile absenţei unui tutore,fie a necitării acestuia.
Este adevărat că, potrivit art.20 alin.3 din Legeanr.554/2004, cea care conţine reglementări procedurale şi pentrusoluţionarea cererilor întemeiate pe Legea nr.544/2001, instanţade administrativ nu poate casa cu trimitere decât osingură dată, însă, urmează să se reţină că textul are în vederesituaţia în care prima instanţă nu a pronunţat fondul, deci asoluţionat cauza în baza unei excepţii.
(Decizia nr. 840 din 30 septembrie 2009)
Prin cererea înregistrată la 22 noiembrie 2006, reclamantaN.G. a chemat în judecată Oficiul de şi Publicitate Imobiliară,solicitând să se clarifice situaţie contractului de garanţie imobiliară,întrucât menţiunile făcute la OCPI nu respectă dispoziţiile legale.
Prin sentinţa nr.896/2006 Tribunalul Vâlcea a anulat acţiuneaca netimbrată, hotărâre ce a fost casată de Curtea de Apel Piteşti prindecizia nr.302/R-C/2007 în urma recursului declarat de reclamantă, şipricina a fost trimisă spre rejudecare, reţinându-se că acţiunile formulateîn condiţiile Legii nr.544/2001 sunt scutite de plata taxei de timbru.
După rejudecare, s-a pronunţat sentinţa nr.461/CAF/2009,prin care acelaşi tribunal a respins cererea formulată de reclamantă,reţinând că acesteia i s-au comunicat copii de pe actele existente înarhiva de publicitate imobiliară cu privire la ipotecă şi radiere.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, din acărui redactare nu se pot desprinde care sunt motivele de critică, însă, încondiţiile art.137 din Codul de procedură civilă, urmează a se observa, cuprioritate, o excepţie de ordine publică.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.43 din Codul deprocedură civilă, lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor proceduralepoate fi invocată în orice stare a pricinii, iar sancţiunea este cea la care sereferă art.161 din acelaşi act normativ.
Potrivit, însă, art.243 din Codul de procedură civilă, judecatapricinilor se suspendă de drept prin interdicţie sau punere sub curatelă aunei părţi, până la numirea tutorelui sau curatorului”.
Din înscrisul de la filele 19-20, rezultă că prin sentinţa civilănr.2774/8 mai 2008, rămasă definitivă prin nerecurare, N.G. a fost pusăsub interdicţie urmând ca autoritatea tutelară să desemneze un tutore, iarAutoritatea de Sănătate Publică Vâlcea să asigure o supravegheremedicală permanentă.
Aşa cum s-a arătat mai sus, acţiunea cu care a fost învestităinstanţa a fost introdusă anterior punerii sub interdicţie a reclamantei,ceea ce, potrivit textului precitat, atrăgea suspendarea de drept a judecăţiipână la numirea tutorelui.
În cauză, măsura suspendării nu a fost luată şi nici nu s-afăcut dovada numirii şi citării unui tutore pentru N.G., aşa încât, judecatacererii formulată de aceasta s-a făcut fără a fi avute în vedere prevederileart.43 din Codul de procedură civilă.
În faza procesuală a recursului nu se poate lua măsuraverificării numirii unui reprezentant pentru pusa sub interdicţie, de vremece s-a făcut deja o judecată fie în condiţiile absenţei unui tutore, fie anecitării acestuia.
Este adevărat că, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004,cea care conţine reglementări procedurale şi pentru soluţionarea cererilorîntemeiate pe Legea nr.544/2001, instanţa de contencios administrativnu poate casa cu trimitere decât o singură dată, însă, urmează să se reţinăcă textul are în vedere situaţia în care prima instanţă nu a pronunţatfondul, deci a soluţionat cauza în baza unei excepţii.
În speţă, pentru protejarea drepturilor procesuale alereclamantei puse sub interdicţie, Curtea, în baza art.304 pct.5 Codpr.civilă, a admis recursul, a casat hotărârea şi a trimis cauza sprerejudecare la acelaşi tribunal, instanţă care va observa dacă a fost sau nunumit un tutore, acţionând în raport de acest element şi de întindereacapacităţii de exerciţiu a recurentei.
