Acţiune formulată în baza Legii nr. 544/2001 anterior punerii sub interdicţie a reclamantului. Consecinţele invocării excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu în faţa instanţei de recurs


În ipoteza în care acţiunea cu care a fost învestită instanţa a fost introdusă anterior punerii sub interdicţie a reclamantei, se impunea suspendarea de drept a judecăţii până la numirea tutorelui.Dacă nu s-a dispus suspendarea şi nici nu s-a făcut dovada numirii şi citării unui tutore pentru reclamantă, aşa încât judecata cererii formulată de aceasta s-a făcut fără a fi avute în vedere prevederile art. 43 C.proc.civ., în faza procesuală a recursului nu se poate lua măsura verificării numirii unui reprezentant pentru pusa sub interdicţie, de vreme ce s-a făcut deja o judecată fie în condiţiile absenţei unui tutore, fie a necitării acestuia.Este adevărat că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cea care conţine reglementări procedurale şi pentru soluţionarea cererilor întemeiate pe Legea nr. 544/2001, instanţa de administrativ nu poate casa cu trimitere decât o singură dată, însă, urmează să se reţină că textul are în vedere situaţia în care prima instanţă nu a pronunţat fondul, deci a soluţionat cauza în baza unei excepţii.

Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 840 din 30 septembrie 2009

Prin cererea înregistrată la 22.11.2006, reclamanta N.G. a chemat în judecată Oficiul de și Publicitate Imobiliară, solicitând să se clarifice situație contractului de garanție imobiliară, întrucât mențiunile făcute la OCPI nu respectă dispozițiile legale.

Prin sentința nr. 896/2006 Tribunalul Vâlcea a anulat acțiunea ca netimbrată, hotărâre ce a fost casată de Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 302/R-C/2007 în urma recursului declarat de reclamantă și pricina a fost trimisă spre rejudecare, reținându-se că acțiunile formulate în condițiile Legii nr. 544/2001 sunt scutite de plata taxei de timbru.

După rejudecare, s-a pronunțat sentința nr. 461/CAF/2009, prin care același Tribunal a respins cererea formulată de reclamantă, reținând că acesteia i s-au comunicat copii de pe actele existente în arhiva de publicitate imobiliară cu privire la ipotecă și radiere.

împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, din a cărui redactare nu se pot desprinde care sunt motivele de critică, însă, în condițiile art. 137 C.proc.civ., urmează a se observa, cu prioritate, o excepție de ordine publică.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 43 C.proc.civ., lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii, iar sancțiunea este cea la care se referă art. 161 din același act normativ.

Potrivit art. 243 C.proc.civ. însă, judecata pricinilor se suspendă de drept „prin interdicție sau punere sub curatelă a unei părți, până la numirea tutorelui sau curatorului”.

Din înscrisul de la dosar, rezultă că prin sentința civilă nr. 2774/08.05.2008, rămasă definitivă prin nerecurare, N.G. a fost pusă sub interdicție, urmând ca autoritatea tutelară să desemneze un tutore, iar Autoritatea de Sănătate Publică Vâlcea să asigure o supraveghere medicală permanentă.

Așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea cu care a fost învestită instanța a fost introdusă anterior punerii sub interdicție a reclamantei, ceea ce, potrivit textului precitat, atrăgea suspendarea de drept a judecății până la numirea tutorelui.

în cauză, măsura suspendării nu a fost luată și nici nu s-a făcut dovada numirii și citării unui tutore pentru N.G., așa încât judecata cererii formulată de aceasta s-a făcut fără a fi avute în vedere prevederile art. 43 C.proc.civ.

în faza procesuală a recursului nu se poate lua măsura verificării numirii unui reprezentant pentru pusa sub interdicție, de vreme ce s-a făcut deja o judecată fie în condițiile absenței unui tutore, fie a necitării acestuia.

Este adevărat că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, cea care conține reglementări procedurale și pentru soluționarea cererilor întemeiate pe Legea nr. 544/2001, instanța de contencios administrativ nu poate casa cu trimitere decât o singură dată, însă urmează să se rețină că textul are în vedere situația în care prima instanță nu a pronunțat fondul, deci a soluționat cauza în baza unei excepții.

în speță, pentru protejarea drepturilor procesuale ale reclamantei puse sub interdicție, Curtea, în baza art. 304 pct. 5 C.proc.civ., a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare la același Tribunal, instanță care va observa dacă a fost sau nu numit un tutore, acționând în raport de acest element și de întinderea capacității de exercițiu a recurentei.