Conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Din moment ce certificatul medico-legal în discuţie a constituit o probă în cadrul unui proces penal, corect a reţinut prima instanţă că desfiinţarea sau modificarea lui nu se poate realiza decât potrivit Codului de procedură penală.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2294 din 17 mai 2012
Prin sentința nr. 1399/CA din 2.06.2011 Tribunalul B. a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul G.P. în contradictoriu cu pârâta D.S.P. B. – S.J.M.L.B.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva excepției invocate, instanța a reținut că înscrisul a cărui anulare se solicită constă într-un certificat medico-legal eliberat pe seama unei alte persoane, la data de 26.07.2004, care a stat la baza pronunțării unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea reclamantului la pedeapsa cu închisoarea.
în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
în speță, certificatul medico-legal reprezintă o probă în cadrul unui proces penal și, deci, intră sub incidența Codului de procedură penală. Față de cele reținute, apreciind că obiectul contestației reclamantei nu constituie un act administrativ în accepțiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanța a respins, ca inadmisibilă cererea acesteia.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs G.P. solicitând admiterea recursului în sensul pronunțării asupra legalității actului emis de către D.S.P. B. – S.J.M.L.B. prin care a solicitat anularea certificatului medico-legal nr. 2214/16.07.2004 eliberat de dr. O.R. deoarece nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege. A arătat că la data de 26 iulie 2004 s-a eliberat certificatul medico-legal contestat pentru numitul C.I. din localitatea U.; a fost emis fără a se efectua o radiografie, ci doar în baza unui așa-zis examen radiologic, astfel că nu este clar în baza cărui act a fost eliberat certificatul medico-legal, nu există nicio scrisoare medicală cu privire la aceste afecțiuni. Acest certificat medical în baza căruia s-a eliberat certificatul medico-legal nu îndeplinește condițiile de formă cerute de lege în sensul să existe un număr pe certificatul medical, data, timbrul fiscal, ștampila unității și semnătura directorului unității spitalicești, pe acest certificat apare numai ștampila și semnătura dr. G.Ș. în calitate de medic de familie. Medicul legist a arătat că l-a consultat pe numitul C.I. fără însă a preciza în ce a constat acea consultație, având în vedere că a avut un aparat gipsat și așa-zisa fractură nu putea fi constatată fără o radiografie în acest sens din care să rezulte fractura propriu-zisă.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele potrivit articolul 3041C.proc.civ., instanța a apreciat recursul ca fiind nefondat, motiv pentru care l-a respins potrivit art. 312 C.proc.civ. pentru considerentele ce vor fi expuse.
S-a reținut că reclamantul recurent s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea certificatului medico-legal nr. 2214/26.07.2004 eliberat de dr. O.R. Hotărârea Tribunalului B. prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului este temeinică și legală. Conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică o altă procedură judiciară.
Pornind de la aceste dispoziții legale, din moment ce certificatul medico-legal în discuție a constituit o probă în cadrul unui proces penal, corect a reținut prima instanță că desființarea sau modificarea lui nu se poate realiza decât potrivit Codului de procedură penală. Recurenta nu a înțeles să formuleze critici cu privire la modul de soluționare a cauzei de către prima instanță pe excepția inadmisibilității cererii sale, ci doar cu privire la nelegalitatea certificatului medico-legal, care sunt superflue în raport cu considerentele reținute. Prin urmare, întrucât sentința a fost dată cu aplicarea corectă a legii, recursul a fost respins în baza art. 312 C.proc.civ. Potrivit art. 274 C.proc.civ., apreciind că recurenta este în culpă procesuală, Curtea de Apel nu i-a acordat cheltuieli de judecată acesteia.
