– Legea nr. 554/2004, republicată
– Legea nr. 215/2001, republicată, art. 123
– Legea nr. 273/2006, art. 35 alin. 1
Asocierea unei autorităţi publice locale cu o societate comercială sau cu o persoană juridică de drept privat nu este permisă de lege.
Prin Sentinţa nr. 1433/24.05.2011 a Tribunalului Harghita, s-a respins acţiunea în administrativ formulată de reclamantul Instituţia Prefectului Judeţului Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Miercurea Ciuc, privind anularea Hotărârii nr.91/28.05.2010, adoptată de pârâtă.
În considerentele hotărârii atacate, s-au reţinut următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanţă sub nr.3576/96/2010, din data de 08.11.2010, reclamantul Prefectului Judeţului Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Miercurea Ciuc, a solicitat constatarea nulităţii Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Miercurea Ciuc cu nr.91/28.05.2010, şi în consecinţă anularea acesteia.
Prin Hotărârea atacată s-a aprobat asocierea Consiliului Local cu SC D. SRL, în vederea administrării unui teren de sport multifuncţional, fără a exista un temei legal, pentru a efectua o astfel de asociere care astfel conduce la eludarea legii, prin neorganizarea unei licitaţii publice în vederea închirierii sau concesionării acelui bun, în pofida faptului că durata prevăzută în contractul de asociere este de 49 ani.
Mai mult, Consiliul Local a aprobat hotărârea în temeiul art.36. alin.2 şi alin.7. lit.a şi a art.45. alin.3 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001-rep. cu modificări, ignorând prevederile art.123, alin.1 din aceeaşi lege.
La alin.2 al art.123 se precizează că vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, însă o asemenea procedură nu a avut loc.
Totodată se arată că, la art. 124 din Legea nr.215/2001-rep. este reglementată posibilitatea pentru consiliile locale de a da în folosinţă gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile şi imobile proprietate publică sau privată locală, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice, ceea ce nu este cazul în prezenta speţă.
Având în vedere faptul că în hotărâre nu se menţionează la ce domeniu aparţine acest bun, se consideră că fiind vorba de un teren de sport multifuncţional, acesta trebuie să constituie domeniul public al municipiului, potrivit Anexei 1. 111. punct 2. din Legea nr.2134998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, şi astfel, nu poate fi dat decât în administrare regiilor autonome şi instituţiilor publice de interes local, şi nicidecum în administrarea unei cu răspundere limitată.
Instanţa de fond a reţinut că în baza Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Miercurea Ciuc nr.91/28.05.2010 s-a aprobat asocierea cu SC D. SRL, în vederea administrării terenului de sport multifuncţional, în suprafaţă de 2167 mp., înscris în CF nr.2762 a localităţii Ciceu, situat în municipiul Miercurea Ciuc, în localitatea componentă, Harghita Băi.
Prin Adresa nr.4468/14.07.2010, reclamantul a solicitat pârâtului revocarea acestei hotărâri, însă acesta nu a dat curs solicitării.
Astfel cum rezultă din Lista bunurilor imobile care aparţin domeniului privat al municipiului Miercurea Ciuc, la poziţia nr.69 figurează imobilul teren în cauză, identificat prin CF nr.2762 Ciceu, situat la Harghita Băi, în suprafaţă de 2167 mp.
De asemenea, potrivit art.36 alin.2 lit.c din Legea nr.215/2001, modificată, Consiliul Local are atribuţii privind administrarea domeniului privat al municipiului, iar în sensul alin.5, lit.b hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii.
Totodată, Tribunalul a reţinut că hotărârea atacată are la bază prevederile art.35 din Legea nr.273/2006, modificată, care la alin.1 prevede că “autorităţile deliberative pot, aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice locale. Colaborarea ori asocierea se realizează pe bază de contracte de asociere, în care se prevăd şi sursele de finanţare reprezentând contribuţia fiecarei autorităţi a administraţiei publice locale implicate. Contractele de asociere se încheie de către ordonatorii principali de credite, în condiţiile mandatelor aprobate de fiecare consiliu local implicat în colaborare sau asociere”. Conform alin.3 al acestui articol se prevede că “autorităţile deliberative pot hotărî asupra participării cu capital sau cu bunuri, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, la constituirea de asociaţii de dezvoltare comunitară, în limitele şi în condiţiile legii, pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional si furnizarea în comun a unor servicii publice”.
În sensul dispoziţiilor legale sus arătate, Tribunalul consideră că hotărârea atacată a fost aprobată de pârât în condiţii legale şi în interesul colectivităţii locale, iar Contractul de asociere, anexă la hotărâre, de asemenea s-a încheiat în mod legal, în vederea amenajării şi asigurării funcţionării a terenului de sport multifuncţional situat în municipiul Miercurea Ciuc, în localitatea componentă Harghita Băi, motiv pentru care va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei Sentinţe, a declarat recurs, în termenul legal Institutia prefectului Judeţului Harghita, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susţinând în esenţă următoarele:
Prin Hotărârea nr. 91/2010 s-a aprobat asocierea consiliului local cu SC D. SRL, în vederea administrării unui teren de sport multifuncţional, fără a exista un temei legal sau juridic, prin neorganizarea unui licitaţii publice în vederea închirierii sau concesionării celui bun, în pofida faptului că durata prevăzută în contractul de asociere este de 49 de ani, termen care potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, este prevăzut ca durată maximă pentru contractele de concesiune .
Instanţa de fond a ignorat în totalitate şi prevederile art. 123, alin. 1 din Legea nr. 215/2001, invocate, potrivit cărora consiliile locale hotărăsc că bunurile ce aparţin domeniului public sau privat, de interes local, să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Însă în speţă, bunul s-a dat în administrarea unei societăţi comerciale şi nicidecum în administrarea unei regii autonome sau a unei instituţii publice.
Mai mult, la alin. 2 al art. 123 se precizează că vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, însă o asemenea procedură nu a avut loc, prin urmare, dacă legea prevede că vânzarea, concesionarea şi închirierea bunurilor proprietate privată să se facă prin licitaţie publică, nu este posibil ca terenul de 2.167 mp să fie pus la dispoziţie cu caracter gratuit unei persoane private, fără respectarea acestei dispoziţii legale.
O altă critică adusă de recurent, hotărârii atacate, este cea referitoare la temeiul juridic în baza căruia Consiliul local a aprobat asocierea, tribunalul reţinând că hotărârea are la bază prevederile art. 35 din Legea nr. 273/2006, care prevede la alin. 1 că autorităţile deliberative pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice locale. Colaborarea ori asocierea se realizează pe bază de contracte de asocierea, în care se prevăd şi sursele de finanţare reprezentând contribuţia fiecărei autorităţi a administraţiei publice locale implicate.
Aşadar, în opinia recurentei, articolul precitat nu reglementează o astfel de asociere între un SRL, la cererea acestuia şi o unitate administrativ teritorială, ci face referire la asocierea cu alte unităţi administrativ teritoriale pe bază de contracte de asociere.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul local al Municipiului Miercurea Ciuc, a solicitat respingerea recursului, pentru următoarele motive:
Reclamantul recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, la care este prevăzută cu vânzarea, concesionarea şi închirierea se face prin licitaţie publică.
Solicită instanţei să observe că, în prezenta cauză această prevedere nu-şi găseşte aplicabilitatea, deoarece nu este vorba nici despre vânzarea, nici despre concesionarea şi nici despre închirierea imobilului, ci este vorba despre o simplă asociere care, aşa cum rezultă şi din contractul de asociere, constă în faptul că municipiul Miercurea Ciuc contribuie la asociere prin faptul că pune la dispoziţia SC D. SRL un teren în suprafaţă de 2.167 mp, iar societatea asigură amenajarea, pe propria cheltuială, a terenului de sport multifuncţional.
În ceea ce priveşte apartenenţa imobilului la domeniul public sau privat, intimata arată următoarele:
Recurentul face o confuzie în ceea ce priveşte obiectul contractului de asociere între părţi, considerând că este vorba despre un teren de sport multifuncţional, argument principal potrivit căreia consideră că acesta aparţine domeniului public al Municipiului Miercurea Ciuc.
În realitate, lucrurile sunt exact invers, deoarece asocierea avea drept scop tocmai amenajarea terenului de sport multifuncţional, aşa cum este prevăzut şi la art. 1 din Contractul de asociere, aprobat prin hotărârea atacată. Ca urmare, la data adoptării hotărârii exista doar un teren cu care Consiliul local a contribuit la constituirea acestei asociaţii, teren pe care SC D. SRL, ulterior, a amenajat pe proprie cheltuială, un teren de sport multifuncţional, potrivit scopului urmărit prin asociere, ceea ce rezultă şi din prevederile art. 3 şi 4 din Contractul de asociere.
Hotărârea atacată de Instituţia Prefectului mai are la bază şi prevederile art. 35 din Legea nr. 273/2006, care, la alin. 1, prevede că autorităţile deliberative pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice locale.
În acest sens, Legea nr. 273/2006 prevede expres şi fără echivoc, modalitatea de asociere, fără restricţionarea sau categorizarea părţilor care pot realiza asocierea. O asemenea restricţie există numai în concepţia reclamantului, care interpretează total greşit faptul că se poate asocia doar cu alte unităţi administrativ-teritoriale, acest lucru nefiind menţionat în aceste alineate.
Nu în ultimul rând, intimata susţine că obiectul contractului de asociere care a fost adoptat prin hotărârea atacată, prin executarea terenului de sport multifuncţional, situat în Municipiul Miercurea Ciuc, la localitatea componentă Harghita-Băi, acesta fiind amenajat potrivit celor asumate prin contractul de asociere, în acest sens apărând şi un articol în ziarul „C.H.”.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat următoarele:
Referitor la procedura de adoptare a Hotărârilor Consiliului Local, ca autoritate publică locală deliberativă, este de observat că, controlul de legalitate asupra hotărârii atacate, respectiv nr. 91/2010 a Consiliului Local Miercurea Ciuc, nu poate fi exercitat în prezenta cauză, prin prisma faptul că la dosarul cauzei nu există depus vreunul din înscrisurile care au stat la baza hotărârii atacate.
În acest sens, este de remarcat că, deşi instanţa a solicitat expres depunerea de către pârât, a acestor înscrisuri, pârâtul nu s-a conformat acestei obligaţii procesuale, instituite în sarcina sa, mai ales că acest înscrisuri emanau de la această parte.
Astfel, nu se poate stabili cui i-a aparţinut iniţiativa legislativă, în adoptarea unei asemenea hotărâri, nu există depus la dosarul cauzei proiectul de hotărâre vizat de secretar, şi cu atât mai puţin, rapoartele prevăzute de art. 41 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 215/2001, precum şi avizele cerute de art. 54 alin. 4 din acelaşi act normativ.
În altă ordine de idei, referitor la bunuri ce formează obiectul asocierii autorităţii publice locale cu SC D. SRL, este de observat că, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, în forma aplicabilă la data adoptării hotărârii, consiliile locale şi consiliile judeţene hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului public sau privat, de interes local sau judeţean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate.
Referitor la aceste din urmă modalităţi de valorificare a bunurilor indicate de textul legal precitat, este de observat că, potrivit dispoziţiilor alin. 2 ale aceluiaşi articol, vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii.
Pe de altă parte, este de remarcat faptul că textul de lege de mai sus, vizează ipoteza doar a concesiunii sau închirierii, iar obiectul hotărârii atacate în prezenta cauză, îl reprezintă de fapt, asocierea autorităţii publice locale, cu o societate comercială.
În acest sens, sunt relevante în cauză dispoziţiile art. 35 alin.1 din Legea nr. 273/2006, indicate de altfel în preambulul hotărârii atacate, ca fiind aplicabile în cauză şi putând reprezenta, aşadar, un fundament juridic al acestei hotărâri.
Potrivit acestor dispoziţii, autorităţile deliberative pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice locale. Colaborarea ori asocierea se realizează pe bază de contracte de asociere, în care se prevăd şi sursele de finanţare reprezentând contribuţia fiecărei autorităţi a administraţiei publice locale implicate. Contractele de asociere se încheie de către ordonatorii principali de credite, în condiţiile mandatelor aprobate de fiecare consiliu local implicat în colaborare sau asociere.
Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă, fără putinţă de tăgadă că asocierea este posibilă strict între autorităţile publice, cu excluderea ipotezei de asociere a autorităţii publice locale cu o societate comercială, sau mai exact, cu o persoană juridică de drept privat.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 35 alin. 2-4 din acelaşi act normativ, ceea ce conduce la consecinţa firească a nelegalităţii hotărârii atacate, în condiţiile în care aceasta hotărăşte tocmai o asociere nepermisă de lege.
Şi nu în ultimul rând, este de observat că, potrivit art. 1 al hotărârii atacate, asocierea se aprobă în vederea administrării terenului de sport multifuncţional, identificat prin datele de carte funciară, indicate în acest articol, pentru ca, prin întâmpinare, pârâta să precizeze împrejurarea că, în cauză, este vorba despre o asociere în vederea amenajării şi asigurării funcţionarii unui teren de sport, sens în care se pune la dispoziţia asociatului, un teren pe care se va amenaja acest teren; acelaşi obiect fiind indicat şi în art.1 din Contractul de asociere, Anexă la Hotărârea nr. 91/2010.
Rezultă, aşadar, că opinia exprimată în întâmpinare, şi anume că obiectul asocierii ar fi amenajarea unui teren, diferă de scopul în sine al asocierii, aşa cum este prevăzut în hotărârea atacată, unde se vorbeşte strict despre amenajarea terenului.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că hotărârea atacată în cauză de către reclamantă, este nelegală, soluţia care se impune fiind aceea a anulării acesteia; or, respingând acţiunea introductivă, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv soluţia primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.
Pe cale de consecinţă, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul promovat în cauză, urmând a modifica hotărârea atacată, în tot, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului Harghita, şi anularea Hotărârii nr. 91/28 mai 2010 a Consiliului Local Miercurea Ciuc.
