Recurentul-reclamant, prin acţiunea formulată, pretinde câ prin H.G. nr. 2060/2004. în partea privind imobilul prevăzut la poziţia 20 din anexe, i s-a încălcat dreptul de proprietate dobândit prin de la părinţii săi, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă atribuindu-se suprafaţa de 1665,5 mp teren. aceasta, deoarece prin hotărârea de Guvern sus-menţionată a fost cuprinsă în domeniul public al statului cabana construită pe acest teren în mod abuziv în anul 1986 de către Spitalul de Recuperare Borşa şi terenul în suprafaţă de 1500 mp din jurul acesteia, proprietatea sa.
Aşa cum de altfel recunoaşte şi recurentul-reclamant, H.G. nr. 2060/2004, a cărei nulitate parţială s-a cerut, a fost abrogată prin H.G. nr. 1705/2006 (art. 9) pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
Drept urmare, efectele juridice ale actului administrativ contestat au încetat, fapt pentru care în mod corect şi legal instanţa de fond a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
Recurentul susţine că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, de vreme ce, în ceea ce-l priveşte, efectele acestei hotărâri de Guvern continuă să subziste, dreptul de proprietate în favoarea statului român fiind înscris în cartea funciară. Ca atare, arată recurentul-reclamant, dreptul său de proprietate nu a fost restabilit şi el se consideră vătămat într-unul din drepturile sale prevăzute de lege.
Susţinerea recurentului nu este întemeiată, pentru că instanţa de fond nu putea să dispună anularea în parte a unei hotărâri de Guvern ce fusese abrogată.
Însă, dacă aşa cum susţine recurentul, efectele acestei hotărâri de Guvern, respectiv înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea statului român, continuă să subziste, el are la îndemână calea unei acţiuni civile pentru radierea înscrierii acestui drept în cartea funciară.
În niciun caz această problemă a radierii înscrierii din cartea funciară nu poate fi rezolvată pe calea unei acţiuni în administrativ, soluţionarea unei astfel de acţiuni fiind dată în competenţa exclusivă a instanţelor de drept civil.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 127 din 16 ianuarie 2008, în Jurisprudenta s. cont. adm. şi fisc. 2008, sem. I, p. 124
H.G. nr. 15/2004 a fost abrogată expres prin dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 2060/20041). La data judecării fondului pricinii prin sentinţa civilă nr. 176 din 22 aprilie 2005, actul administrativ dedus judecăţii nu mai era în vigoare şi, în consecinţă, încetaseră efectele sale juridice, inclusiv efectele considerate de intimat ca fiind vătămătoare pentru dreptul de proprietate al oraşului Corabia.
Instanţa de fond s-a pronunţat greşit asupra unui act administrativ inexistent Ia data judecării cauzei şi a considerat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, deşi actul anulat parţial nu mai era susceptibil să afecteze existenţa şi exercitarea dreptului real invocat prin acţiune. De altfel, nici intimatul nu a susţinut producerea unor asemenea consecinţe juridice între data formulării acţiunii sale în justiţie şi data abrogării actului administrativ contestat, motiv pentru care. instanţa de fond a admis greşit cererea de chemare în judecată, care nu mai avea obiect după intrarea în vigoare a
H.G. nr. 2060/2004.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 139 din 18 ianuarie 2006, în Jurisprudenta s. cont. adm. şi tise. 2006, sem. I, p. 139
Notă: Nici în această speţă instanţele nu au observai că actele „abrogate” nu sunt normative ci individuale. Or, tocmai din această premisă rezultă esenţa acestor litigii: printr-un act administrativ individual uncie unităţi administrativ-teritoriale au dobândit proprietatea asupra unor suprafeţe de teren, imobile care au intrat în domeniul public al acestora. Problema care se pune este aceea de a determina ce efecte juridice are abrogarea unui asemenea act, ştiut fiind faptul că abrogarea nu produce efecte decât pentru viitor. Două soluţii sunt, teoretic, posibile:
a) fie să considerăm că în realitate termenul „abrogare” a fost greşit utilizat, în realitate actul fiind revocat cu efecte retroactive astfel încât nici un efect nu a supravieţuit „abrogării”. în această ipoteză soluţia înaltei Curţi de respingere a acţiunii în considerarea faptului că o acţiune în rectificarea cărţii funciare ar fi un remediu eficace, este corectă. Dar în acest caz nu se justifică susţinerile reclamantului în sensul că prejudiciul său subzistă abrogării;
b) fie să considerăm că actul a fost revocat numai cu efecte ex nunc (aplicarea ideii de abrogare la actele individuale), însă un act administrativ prin care i se retrage un drept de proprietate (dobândit legal) unui terţ este cel puţin bizar.
