C. proc. civ., art. 3 pct. 1
Acţiunea funcţionarului public cu statut special pentru plata primelor de vacanţă atrage competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a Curţii de Apel potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. dacă partea în raportul de serviciu este un organ al administraţiei publice centrale precum Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti.
C.A. Alba-lulia, Secţia de administrativ şi fiscal Decizia nr. 27/CA din 21 mai 2007
Reclamantul H.V.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor reprezentat prin Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios Administrativ şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti plata primei de concediu aferenta anului 2006, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi obligarea Ministerului să cuprindă aceste sume în buget.
Pârâtul, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva solicitând ca în cazul admiterii cererii principale să fie obligat chematul în garanţie să vireze pârâtului sumele necesare plăţii drepturilor reclamantului.
Secţia comercială şi contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentinţa nr. 134/CA/31.01.2007 a admis cererea reclamantului aşa cum a fost formulată şi a respins cererea de chemare în garanţie faţă de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, reţinând că în temeiul art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 38/2003 primele de concediu sunt datorate de pârâtul al cărui funcţionar public este reclamantul, fiind solicitate după epuizarea suspendării prin legile anuale ale bugetului.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor solicitând modificarea hotărârii şi respingerea cererii pentru motive de nelegalitate, constând în greşita aplicare a legii întrucât prima de concediu solicitată de reclamant pe anul 2006 a fost suspendată până la 31.12.2006 prin Legea nr. 397/2005.
Analizând actele de la dosar, Curtea din oficiu, a invocat ca motiv de ordine publică, excepţia de necompetenţă materială a primei instanţe în soluţionarea litigiului, constatând următoarele:
Reclamantul se află în raporturi de serviciu cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în calitatea sa de funcţionar public cu statut special, potrivit art.l alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţiştilor. Potrivit art. 11 din O.G. nr. 84/2001 privind funcţionarea serviciilor publice comunitare, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi funcţionează în subordinea Ministerului.
Faţă de dispoziţiile art. 158, 159 pct. 2 C. proc. civ. se constată că soluţionarea cauzei s-a efectuat de prima instanţă cu încălcarea normelor imperative privind competenţa materială, cuprinse în conţinutul art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Aceste dispoziţii legale stabilesc competenţa în primă instanţă a Curţilor de Apel în materia contenciosului administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale. Pârâtul este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, astfel încât acţiunea în contencios administrativ a reclamantului îndreptată împotriva sa era în competenţa exclusivă a curţii de apel.
Faţă de aceste considerente, excepţia de ordine publică privind necom-petenţa materială a primei instanţe este întemeiată şi în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3, 312 alin. (6) C. proc. civ. s-a admis recursul pârâtului, s-a casat hotărârea atacată şi s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
