Neconformitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, actual „Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene”, nu poate fi invocată în contradictoriu cu orice autoritate publică care, în exercitarea atribuţiilor proprii, poate doar să constate plata/neplata taxei pe poluare, aspect în raport de care îşi realizează competenţele după cum îi impune legea.
Neconformitatea respectivă trebuie invocată după parcurgerea procedurii administrative, obligatorie în litigiile administrativ fiscale – potrivit Codului de procedură fiscală şi dispoziţii art. 7 sus citate – şi în contradictoriu cu entităţile publice care impun taxa, adică cele care o stabilesc şi o calculează (organele fiscale), respectiv care o administrează (Administraţia Fondului pentru Mediu).
Neparcurgerea procedurii prealabile administrative duce la respingerea cererii ca inadmisibilă.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 255 din 2 februarie 2011
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 17.08.2010, reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâta Instituția Prefectului județului Vâlcea – Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și înmatriculare Vehicule, solicitând obligarea acesteia la înmatricularea fără plata taxei pe poluare a autoturismului proprietate personala a reclamantului, marca Volkswagen, înmatriculat pentru prima dată în Germania.
în motivare, reclamantul a arătat că la data de 6.08.2010 a solicitat înmatricularea mașinii sale fără plata taxei pe poluare, dar cererea i-a fost refuzată.
Reclamantul a susținut că taxa pe poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008 contravine dispoziții art. 90, art. 25 și 28 din Tratatul Comunității Europene și se aplică cu prilejul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, deși nu se percepe și pentru cele deja înmatriculate. Prin urmare, aplicându-se exclusiv autovehiculelor importate din alte state comunitare și înmatriculate în România, deci doar achizițiilor intracomunitare, taxa pe poluare este o taxă cu efect echivalent de taxă vamală de import. De altfel, chiar expunerea de motive ce a însoțit proiectul actului normativ sus menționat arată că aceasta este necesară pentru a restricționa intrarea în România a unui număr mare de autovehicule second-hand.
Conform jurisprudenței Curții de Justiție Europeană, nu sunt compatibile cu dreptul comunitar dispozițiile fiscale naționale care prevăd pentru produsele importate impozite mai mari decât cele prevăzute pentru produsele naționale similare. în aceste fel, dispozițiile naționale sunt discriminatorii.
Chiar și jurisprudența națională are soluții de constatare a neconformității taxei pe poluare cu normele și jurisprudența comunitare.
Prin sentința nr. 1687/19.10.2010, Tribunalul Vâlcea – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca neîntemeiată, reținând în esență că pârâta, prin adresa nr. 47195 din 6.08.2010, a comunicat reclamantului că cererea sa este neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 1, 4 și 5 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, arătând, totodată, că în privește scutirea de la plata taxei pe poluare competența aparține Administrației Finanțelor Publice de la domiciliul solicitantului.
Tribunalul a apreciat că refuzul înmatriculării autoturismului fără achitarea taxei pe poluare este justificat:
O.U.G. nr. 50/2008 stabilește prin dispozițiile art. 1 cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 4 din același act normativ obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România, prin aceasta nefiind încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a comunităților Europene, care prevăd că nici-un stat membru nu supune direct sau indirect produsele altor țări membre ale Comunității Europene unor impozite interne de orice natură, superioară celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Taxa de poluare nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută, așa cum s-a mai arătat pentru asigurarea protecției mediului, tuturor proprietarilor de autoturisme, care prin înmatricularea acestora în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind în acest fel la poluarea mediului, asemenea taxă nefiind percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second hand importate din țările membre ale U.E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze autoturisme, indiferent de proveniența sau de vechimea acestora, astfel că nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei de poluare, a cărei instituire a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană.
Cu privire la art. 90 din Tratatul Comunității Europene, Curtea de Justiție a Comunității Europene a apreciat, cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite 290/2005 Nadasdi și C-333/2005 Nemeth că o comparație cu autoturismele second hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță taxa de poluare), nu este relevantă. în scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne, prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză (în speță Ungaria), cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 paragraful I din Tratatul C.E. trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare, percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a lua în calcul deprecierea autoturismului de o manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Ori așa cum rezultă din cuprinsul O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, aceasta respectă exigențele de compatibilitate cu dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul C.E., în sensul că determinarea taxei de poluare s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 50/2008, pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (cota fixă de reducere prevăzută în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autoturismului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al acestuia).
Cu privire la dispozițiile art. 25 și 28 din Tratatul C.E., tribunalul a arătat că nu sunt aplicabile în cauza de față, în condițiile în care acestea se referă la taxele vamale la import și la export, sau taxele cu efect echivalent, respectiv restricțiile cantitative la export, precum și orice alte măsuri cu efect echivalent, astfel că taxa pe poluare nu poate fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. în acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunității Europene cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite 290/2005 Nadasdi și C-333/2005 Nemeth, statuând că o taxă care nu e percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru în vederea punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul C.E.
împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul care, invocând dispozițiile art. 3041 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea a pus în discuție admisibilitatea cererii reclamantului din punctul de vedere al cadrului procesual legal stabilit sub aspectul părților.
Examinând cererea cu prioritate sub acest aspect, Curtea a constatat că taxa pe poluare este instituită de O.U.G. nr. 50/2008.
Potrivit art. 5 din actul normativ respectiv „(1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.
(2) Pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică, denumite în continuare contribuabil, care intenționează să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
(3) Valoarea în lei a taxei se determină pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(5) Dovada plății taxei va fi prezentată cu ocazia înmatriculării autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4.
(4) Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu”.
Potrivit art. 7, „Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind C.proc.fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Este evident că intimata pârâtă nu are nicio competență legală de a face aprecieri asupra legalității taxei pe poluare și asupra conformității acesteia cu dreptul și jurisprudența comunitare în vederea scutirii recurentului reclamant de obligația de o a mai plăti la înmatricularea autoturismului său.
Contestațiile în justiție împotriva perceperii taxei respective trebuie formulate în contradictoriu cu organele determinate de lege a avea competențe în stabilirea și colectarea ei, respectiv în administrarea ei.
Astfel, neconformitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu Tratatul de instituire a Comunității Europene, actual „Tratatul de funcționare a Uniunii Europene”, nu poate fi invocată în contradictoriu cu orice autoritate publică care, în exercitarea atribuțiilor proprii, poate doar să constate plata/neplata taxei pe poluare, aspect în raport de care își realizează competențele după cum îi impune legea.
Neconformitatea respectivă trebuie invocată după parcurgerea procedurii administrative, obligatorie în litigiile administrativ fiscale – potrivit Codului de procedură fiscală și dispoz. art. 7 sus citate – și în contradictoriu cu entitățile publice care impun taxa, adică cele care o stabilesc și o calculează (organele fiscale), respectiv care o administrează (Administrația Fondului pentru Mediu).
Neparcurgerea procedurii prealabile administrative duce la respingerea cererii ca inadmisibilă.
Pentru cele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Gabriela Chiorniță)
