Acţiune în rezilierea contractului de prestări servicii încheiat între organul administrativ şi o terţă persoană. Inadmisibilitate Acte ale autorităţilor publice


Verificarea legalităţii actului de numire în funcţie, efectuată de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean, în condiţiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, poate avea loc doar la cererea instituţiilor publice ori a persoanei implicate în acest raport de serviciu (actul nefiind de interes public), iar nu la solicitarea unei terţe persoane, care nu a fost în măsură a indica şi dovedi dreptul său ori interesul ocrotit de lege, vătămat prin actul de numire sus-menţionat.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 404/CA din 22 septembrie 2008

Prin sentinţa civilă nr.116/CA din 14 aprilie 2008, Tribunalul Vaslui a respins acţiunea formulată de reclamantul I.F. în contradictor cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi „g-ral. Mihail Racoviţă” Vaslui.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Vaslui şi pe B.C.-F., solicitând rezilierea contractului de prestări servicii încheiat de aceştia, pe motiv că încadrarea în muncă a jandarmului s-a făcut cu încălcarea legii şi că raportul de serviciu intervenit între pârâţi este supus regimului juridic instituit prin Legea nr.80/1995, legalitatea lui neputând fi verificată în instanţă decât la cererea uneia din părţile contractante, întrucât contractul dă naştere la drepturi şi obligaţii doar în sarcina părţilor contractante.

Reţinând că raporturilor de muncă li se aplică principiul relativităţii efectelor juridice ale contractelor, prima instanţă a apreciat că terţii, nefiind parte a contractului, nu pot cere în justiţie rezilierea contractului şi ca atare, chiar dacă Legea nr.554/2004 conferă calitate procesuală activă tuturor persoanelor fizice, raporturile de muncă nu fac parte din categoria raporturilor juridice de drept administrativ şi prin urmare nu pot fi atacate în administrativ de terţe persoane.

Prima instanţă a apreciat de asemenea că, şi pe fond, cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât din probele administrate rezultă că B.C.-F. întrunea condiţiile legale pentru a susţine concursul şi a fi încadrat ca jandarm, la unitatea pârâtă, el nefiind cercetat penal, nefigurând în cazierul judiciar sau în alte evidenţe penale.

Curtea a respins recursul reclamantului, constatând următoarele:

Numirea plutonierului B.C.-F. în funcţie de subofiţer de pază, la Detaşamentul 2 Jandarmi Pază şi Protecţie Instituţională Vaslui, din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vaslui, s-a făcut în baza Ordinului nr.1380627 din 20 octombrie 2006, emis de inspectorul şef al I.J.J. Vaslui.

Numirea în funcţie, în condiţiile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, exclude ideea existenţei raportului contractual, între cel ce a numit şi cel numit stabilindu-se raporturi de serviciu, ce-i conferă subofiţerului un statut asemănător statutului de funcţionar public cu regim special.

Verificarea legalităţii actului de numire nu se poate face la cererea oricărei persoane fizice sau juridice, ci doar la cererea instituţiilor publice şi persoanei implicate în raportul de serviciu, actul de numire nefiind un act de interes public.

Faptul că reclamantul-recurent apreciază că s-ar fi încălcat Legea nr.80/1995, cu ocazia numirii în funcţie a jandarmului B.C.-F., nu-i conferă acestuia dreptul de a sesiza instanţa de contencios administrativ şi a cere verificarea legalităţii actului de numire, întrucât exercitarea acţiunii este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de art.1 din Legea nr.554/2004.

Ori, atâta timp cât reclamantul nu a indicat şi nu a dovedit care drept sau interes legitim, ocrotite de lege, i-au fost vătămate prin actul de numire în funcţie a jandarmului, el nu poate cere desfiinţarea actului administrativ de autoritate, emis în condiţiile legii, de autoritatea competentă, I.F. trebuind să fie considerat străin raportului de serviciu, creat prin actul de numire.

Dreptul sau interesul legitim nu pot avea o altă semnificaţie decât cea dată acestor termeni de art.2 alin.1 lit. o), p) şi r) din Legea nr.554/2004, adversitatea sau chiar diferendele, probabil apărute pe parcursul exercitării funcţiei, de către persoana vizată de reclamant, ce ar fi culminat, astfel precum s-ar deduce din conţinutul cererii reclamantului, cu o plângere penală făcută împotriva lui B.C.-F., neputând constitui un motiv justificat pentru a se cere desfiinţarea raportului de serviciu intervenit între cel în cauză şi Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Vaslui, întrucât un atare demers nu-şi află suport legal, reclamantul-recurent neputând cere autorităţilor să acţioneze potrivit propriilor sale viziuni sau dorinţe asupra modului de funcţionare a instituţiilor statului de drept.

Chiar şi în ipoteza în care împotriva lui B.C.-F. s-ar fi efectuat sau se efectuează cercetări penale, nimeni şi nimic nu poate obliga instituţia publică parte în raportul de serviciu să acţioneze altfel decât cum ea apreciază, Inspectoratul de Jandarmi al Judeţului Vaslui fiind suveran în a decide dacă mai înţelege sau nu să continue raporturile de serviciu cu jandarmul B.C.-F., reclamantului-recurent fiindu-i recunoscut doar dreptul de a sesiza aspectele negative pretins constatate în activitatea celui în cauză şi de a cere repararea prejudiciului ce ar dovedi că i s-a cauzat prin exercitarea abuzivă a funcţiei publice, fără a avea însă dreptul de a cere şi obţine, pe cale judiciară, desfiinţarea actului administrativ de numire în funcţie.

Ca atare, constatând că nu s-a făcut dovada existenţei vreunui drept legal recunoscut care să permită reclamantului să solicite desfiinţarea raportului de serviciu intervenit între pârâţi şi nici dovada vătămării vreunui drept sau interes legitim ocrotit de lege, recunoscute reclamantului, prin actul de numire în funcţie, şi că funcţionarea instituţiilor statului nu poate fi lăsată la liberul arbitru al persoanelor străine raportului instituţional, Curtea, în temeiul art.312 C.pr.civ., a respins recursul promovat de reclamant ca fiind nefondat.