Termenul de 1 an pentru formularea acţiunii în despăgubiri prevăzută de art.19 din Legea nr. 554/2004 curge de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Pentru restituirea sumei (paguba efectivă) acest termen curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a dispus anularea actului administrativ fiscal, însă pentru folosul nerealizat reprezentând dobânda fiscală aferentă sumei acest termen curge de la data când reclamantul putea determina cuantumul global al dobânzilor.
Cuantumul beneficiului nerealizat trebuie calculat prin raportare la normele procesuale fiscale ( art. 119 raportat la art. 113 Cod procedură fiscală), fără a fi aplicabile prevederile art. 3 din Ordonanţa nr.9/2000.
Secţia comercială de administrativ şi fiscal – Decizia civilă nr. 1475/20 noiembrie 2006
Prin acţiunea introductivă formulată de reclamanta SC B. C. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sibiu a solicitat instanţei să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 6748,66 RON reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 187.500.761 ROL calculată pe perioada 25.11.2002-17.05.2005.
În motivarea în fapt a acţiunii reclamantei a arătat în esenţă că prin sentinţa civilă nr.4335/2002 pronunţată de Tribunalul Sibiu rămasă irevocabilă s-a dispus în favoarea sa restituirea sumei de 137.395.738 lei. Aceasta a fost compensată de organul fiscal prin „nota de compensare” nr.144629/17.05.2005 cu alte creanţe bugetare. Prin prezenta acţiune se solicită dobânda aferentă acestei sume pentru perioada cuprinsă între data plăţii 25.11.2003 şi data compensării 17.05.2005.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.1 şi 8 din Legea nr.544/2004, art.998 şi urm. Cod civil, art.274 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa civilă nr.1216/C/2006 Tribunalul Sibiu a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 6748,66 RON.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă.
Prima instanţă a apreciat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute la art.7 din Legea nr.554/2004 cu înscrisul aflat la fila 30.
A apreciat că acţiunea este formulată în termenul de prescripţie prevăzut de art.19 din Legea nr.554/2004, respectiv acest termen începe să curgă de la data când reclamanta a cunoscut întinderea pagubei.
În ce priveşte despăgubirea acordată, instanţa a reţinut că reclamanta este îndreptăţită să i se plătească dobânda fiscală aferentă utilizării fără drept a sumei de 137.395.738 lei reţinută la bugetul de stat în temeiul unui act administrativ anulat prin sentinţa civilă nr.4335/C/7.11.2003 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia 435/22.09.2004 a Curţii de Apel Alba Iulia în condiţiile art.113 şi 119 din OG 92/2003, calculată prin raportul de expertiză contabilă varianta a II-a, apreciind că nu sunt aplicabile cuantumurile prevăzute de OG 9/2000 cât timp prin legea specială s-a instituit o dobândă distinctă în materie fiscală.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii în principal ca inadmisibilă pentru neefectuarea procedurii prealabile, în subsidiar ca prescrisă, căci dreptul la acţiunea reglementată de art.19 din Legea 554/2004 începe să curgă de la data când hotărârea instanţei de contencios administrativ prin care s-a dispus anularea actului administrativ fiscal a rămas irevocabilă, în speţă termenul de 1 an fiind împlinit înainte de înregistrarea acţiunii -22.09.2005, iar în cele din urmă solicită modificarea în parte a hotărârii prin reducerea cuantumului dobânzilor conform art.3 alin.3 din OG 9/2000-organul fiscal nefiind comerciant.
În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.9 şi 3041 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a soluţionat corect excepţia lipsei procedurii prealabile, cât şi a prescripţiei dreptului la acţiune în despăgubiri, interpretând corect prevederile art.7 şi respectiv 19 din Legea 554/2004 raportat la actele dosarului.
Acţiunea în despăgubiri fundamentată pe prevederile art.19 din Legea nr.554/2006 se supune aceloraşi norme în ce priveşte procedura de judecată şi taxele de timbru ce reglementează acţiunea în anularea actului administrativ.
În capitolul legii privind procedura de judecată este inclus şi art.7 privind obligativitatea procedurii prealabile sesizării instanţei.
Prin urmare, parcurgerea procedurii prealabile în cazul când acţiunea în despăgubiri cauzate prin emiterea unui act administrativ nelegal este formulată distinct şi ulterior celei în anularea actului, este obligatorie în aceleaşi condiţii.
Instanţa de fond corect a apreciat că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, căci aşa cum rezultă din actul de la fila 30 a dosarului de fond-reclamanta a adresat pârâtei la 18.08.2005 sub nr.219521 o cerere prin care îi solicită plata despăgubirilor aferente folosirii sumei încasată pe nedrept la bugetul de stat în temeiul actului administrativ anulat prin sentinţa nr.4337/7.01.2003 a Tribunalului Sibiu.
Susţinerile pârâtei că în registrul de evidenţă a intrărilor la nivelul D.G.F.P. Sibiu nu figurează înregistrată această cerere, ci o declaraţie privind obligaţiile fiscale ale altei persoane, nu sunt probate-actul depus în recurs nu are ştampilă de înregistrare pentru a verifica numărul de intrare şi are o dată (25.07.2005) diferită de cea din actul depus de reclamantă.
Pârâta nu s-a înscris în fals împotriva acestui act-astfel că până la proba contrară instanţa îl poate considera valabil, deci în mod corect prima instanţă a apreciat că această cerere face dovada îndeplinirii condiţiei de sesizare a instanţei impusă de art.7 din Legea nr.554/2004.
În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens material instanţa apreciază că soluţia adoptată este dată cu corecta interpretare a prevederilor art.19 alin.1 şi 2 din Legea nr.554/2004.
Termenul de 1 an pentru înregistrarea acţiunii în despăgubiri curge de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Pentru restituirea sumei (paguba efectivă), sigur că acest termen curge de la data rămânerii irevocabile a acţiunii în anularea actului administrativ, însă în speţă se pretinde folosul nerealizat de reclamantă care poate fi determinat global abia când restituirea sumei are loc.
În concret, pârâta a înţeles să stingă obligaţia de restituire a sumei de 137.395.738 lei, prin compensare în 17.05.2005, lipsind-o pe reclamantă de folosinţa acesteia pe perioada 25.11.2003-17.05.2005.
Beneficiul nerealizat constând în dobânda fiscală aferentă acestei sume poate fi determinat doar la 17.05.2005, calculându-se dobânzi pe perioada respectivă. În plus, termenul de prescripţie d 1 an a fost întrerupt prin chiar compensarea efectuată, aceasta constituind o recunoaştere a obligaţiei de restituire a sumei, astfel că acţiunea reclamantei este formulată în termenul legal.
Cuantumul beneficiului nerealizat trebuie calculat prin raportare la normele procesuale fiscale, care reglementează expres sancţiunea nerestituirii la termen a sumelor încasate fără titlu la bugetul de stat.
În speţă, aşa cum a stabilit instanţa de fond sunt aplicabile prevederile art.119 raportat la art.113 Cod procedură fiscală, legea fiscală instituind o dobândă raportat la dobânda de referinţă a BNR, fără a fi aplicabile prevederile OG 9/2000 care se aplică raporturilor civile şi comerciale, nu raporturilor juridice fiscale-reglementate aşa cum s-a subliniat prin normele Codului de procedură fiscală.
Varianta a II-a a raportului de expertiză contabilă reflectă tocmai aplicarea acestor norme speciale, aşa încât nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Reţinându-se că nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă s-a respins recursul pârâtei ca nefondat conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
