Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1), art. 9 alin. (1)
Potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, privind contenciosul administrativ, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, poate introduce acţiunea la instanţa de administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
Acţiunea în contencios administrativ trebuie să privească în mod necesar, o vătămare într-un drept sau interes legitim aparţinând unei persoane şi trebuie să aibă un obiect complex, în sensul ca să existe o cerere principală specifică contenciosului administrativ şi anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanţei guvernului, atacată în cauză, iar excepţia de neconstituţionalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţa civilă nr. 161 din 17 iunie 2008
Prin acţiune reclamantul, persoană fizică, a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Călin Popescu Tăriceanu – Prim Ministru, Z.P., Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Timişoara, Judecătoria Timişoara şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând ca prin sentinţă să se anuleze în tot O.U.G. nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlu XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, să se suspende executarea, respectiv aplicarea acelei ordonanţe până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi să fie sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate împotriva O.U.G. nr. 154/2007, ce însoţeşte acţiunea.
Acţiunea este întemeiată în drept pe prevederile art. 9, art. 11/4, art. 28 ş.a. din Legea nr. 554/2004; art. 3 pct. 1, art. 109/1, art. 261/1 ş.a C.proc.civ.; Legea nr. 247/2005, Legea nr. 304/2004; Legea nr. 303/2004; dreptul comunitar european cu izvoarele sale derivate, C.E.D.O.
Reclamantul a susţinut, în motivare, că O.U.G. nr.154/2007 ignoră prevederile art. 115/6, art. 124/1/2/3, art. 126/2/5 teza 1/6 fine, art. 1/3/4/5, art. 16/1/2, art. 21/1-3, art. 52/3, art. 53/1, art. 148/2/4 ş.a. din Constituţie; art. 261/1… C.proc.civ.; art. 13 (1) „şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările video sau stenogramele se transcriu de îndată”, din legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004, republicată; Capitolul I, principiile organizării judiciare: art. 2/1; art. 3 (Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite de lege); art. 5 „Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public); Capitolul II, accesul la justiţie: art. 6/1-2; art. 7/1-2; Capitolul III Dispoziţii generale privind procedura judiciară, art. 10 (Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii. Din Legea nr. 304/2004, întrucât: Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: carta internaţională a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor ţării; art. 28/1 din Legea nr. 554/2004, precum şi prevederile C.E.D.O., inclusiv art. 17 „Interzicerea abuzului de drept”: Nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un Stat, un grup, sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi li libertăţi decât acelea prevăzute de această convenţie.
Reclamantul arată că a introdus acţiunea la instanţa de contencios administrativ competentă, însoţită de excepţia de neconstituţionale, în calitate de persoană vătămată într-un drept şi într-un interes legitim prin ordonanţa de mai sus, respectiv prin dispoziţia din această ordonanţă şi trebuie avute în vedere gravele consecinţe de ordin procedural, care au apărut în activitatea de judecată din cauza inexistenţei suportului tehnici necesar, acest lucru fiind invocat în cadrul proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 161 din 17 iunie 2008, pronunţată în dosarul nr. 466/59/2008, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondată acţiunea, cu motivarea că aceasta este întemeiată, în principal, în drept, pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privitor la acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului.
Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ aşa, cum a fost modificată prin Legea nr. 100/9.V.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 375/16.V.2008, prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, poate introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
Reglementarea cuprinsă în art. 9 din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 100/9.V.2008, trimite la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, în sensul că acţiunea în contencios administrativ trebuie să privească în mod necesar, o vătămare într-un drept sau interes legitim aparţinând unei persoane, tocmai datorită caracterului subiectiv al unei asemenea acţiuni întemeiate pe prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Deci, potrivit legii, acţiunea vizată prin, dispoziţia art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, trebuie să aibă un obiect complex, în sensul ca să existe o cerere principală specifică contenciosului administrativ şi anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanţei guvernului, atacată în cauză, iar excepţia de neconstituţionalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.
Acţiunea prezentă nu îndeplineşte aceste cerinţe legale pentru că reclamanţii nu au arătat în concret care sunt actele administrative prin care au fost vătămaţi în drepturile lor procesuale, acţiunea rezumându-se la afirmaţii cu caracter general, ceea ce duce la concluzia constatării neincidenţei prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, şi care constituie temeiul de drept pe care trebuie să-l îndeplinească orice acţiune în contencios administrativ.
Aşa fiind, instanţa respinge ca nefondată acţiunea şi sub aspectul suspendării aplicării O.U.G. nr. 154/2007, şi de asemenea se respinge cererea de sesizare a privitor la aceeaşi ordonanţă de guvern, ca şi consecinţe ale netemeiniciei cererii principale în contencios administrativ justificată prin art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, coroborat cu art. 1 alin. (1) din lege.
