Prin cererea înregistrată la data de 9 iulie 2009 reclamanţii (…) au chemat în judecată pe pârâtul Ministrul justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti, solicitând suspendarea executării actului administrativ emis de pârât, sub nr. 76.602 din 3 iulie 2009, prin care s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite Iară a include şi sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică. această modalitate de calcul urmând a se păstra şi pentru viitor, obligând ordonatorii de credite secundare şi terţiari să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziţii.
în privinţa excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare, raportat la natura adresei nr. 76.602 din 3 iule 2009. Curtea reţine următoarele:
Articolele 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 permit suspendarea pe cale judiciară a actelor administrative unilaterale.
Determinarea caracterului de act administrativ a înscrisului a cărei suspendare se cere face necesară, chiar în această cerere întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004. analiza, cel puţin sumară a actului, în vederea identificării elementelor ce ar permite concluzia stabilirii caracterului de act administrativ al acestuia.
Adresa nr. 76.602 din 3 iulie 2009 a fost emisă de pârât, în domeniul său de activitate, în care i-a fost delegată puterea publică şi a avut ca efect modificarea unilaterală a raportului de serviciu al reclamanţilor, respectiv în privinţa remuneraţiei pentru activitatea desfaşurată.
Potrivit art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 „(2) Drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot Ji diminuate sau suspendate decât in cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor şi procurorilor se stabileşte prin lege speciala.”
Modificarea drepturilor concrete nu se poate realiza decât printr-un act administrativ, ce reprezintă voinţa ordonatorului principal de credite de a proceda la încuviinţarea plăţii parţiale a salariilor reclamanţilor, deci modificată faţă de luna anterioară.
Nu se poate reţine punctul de vedere susţinut de pârât, cu privire la natura actului a cărei suspendare se cere, mai precis că actul emis de ministru ar fi doar o simplă infor
mare a ordonatorilor secundari de credite şi o îndrumare cu privire la maniera în care aceştia urmează a interpreta şi aplica legea.
Ordonatorii secundari şi terţiari nu au iniţiativă proprie în determinarea cuantumului plăţilor cu titlu de salariu, pe care trebuie să le efectueze către salariaţi.
în acest context, adresa nr. 76.602 din 3 iulie 2009 nu are doar valoarea unui act de informare cu privire la existenţa şi conţinutul O.U.G. nr. 71/2009. ci, chiar dispune cu privire la cuantumul remuneraţiei ce va fi plătită reclamanţilor începând cu 10 iulie 2009.
Mai mult decât atât. O.U.G. nr. 71/2009 este act normativ cu caracter legislativ, publicat în Monitorul Oficial, deci cu caracter public şi prezumat a fi cunoscut.
în realitate, prin adresa nr. 76.602/2009. pârâtul dispune asupra modului în care se va aplica O.U.G. nr. 71/2009. în privinţa salariilor reclamanţilor cu caracter retroactiv pentru luna iunie 2009 cât şi pentru viitor şi a consecinţelor acestui act normativ. Practic, pârâtul dispune plata parţială, indicând temeiul acestei modificări intempestive a salarizării reclamanţilor ca fiind O.U.G. nr. 71/2009.
Faţă de toate cele menţionate. Curtea stabileşte că adresa nr. 76.602 din 3 iulie 2009 arc natura juridică specifică a unui act administrativ.
C.A. Cluj, s. com. cont. adm. şi fisc., sentinţa civilă nr. 378 din 16 Iulie 2009, nepublicată
