Reclamantul este proprietarul unui imobil, care, conform susţinerilor acestuia, nu este finalizat, situat în localitatea I. nr. 251/A şi care reprezintă a doua locuinţă, în conformitate cu prevederile art. 252 din Legea nr. 571/2003.
La data de 21 martie 2007, reclamantul a depus declaraţia de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri în temeiul căreia i s-a stabilit cu acest titlu suma de 22,39 lei. fiind calculat şi impozitul pe terenul aferent, precum şi taxa pentru situaţii de urgenţă, cuantumul total al sumelor datorate fiind de 40,27 lei, achitat conform chitanţei depuse la dosar.
Ulterior, la data de 7 noiembrie 2007, a fost întocmit de către Direcţia de venituri din cadrul Primăriei Comunei D. procesul-verbal – înştiinţarea de plată nr. 1.842/2007, stabilindu-se că impozitul anual datorat pentru clădirea în litigiu pentru anul 2007 este de 116 lei, existând şi restanţe pentru anii anteriori în cuantum de 91,7 lei.
Luându-se în considerare sumele achitate cu acest titlu de către reclamant, înştiinţarea de plată a fost emisă pentru suma totală de 237,24 lei. debit şi dobânzi.
înştiinţarea de plată a fost comunicată reclamantului însoţită de adresa nr. 1.842 din 7 noiembrie 2007. prin intermediul căreia i s-a adus la cunoştinţă faptul că suma de mai sus a fost calculată în baza dispoziţiilor art. 252 raportat la art. 284 alin. (6) C. fiscal, precum şi a art. 251 C. fiscal, raportat la pct. 31 alin. 6 lit. c) din H.G. nr. 44/2004.
Prin adresele înregistrate la Primăria Comunei D. sub nr. 2.045 şi 2.046 din 11 decembrie 2007, reclamantul a contestat suma stabilită prin înştiinţarea de plată, considerând că nu o datorează, raportat la împrejurarea că imobilul nu este finalizat, iar impozitul a fost stabilit în mod corect, în baza declaraţiei de impunere înregistrată la data de 21 martie 2007.
Primarul comunei a răspuns acestor „adrese”, conform înscrisului depus la dosarul de fond aducându-i-se la cunoştinţă reclamantului faptul că datorează sumele înscrise în înştiinţarea de plată, întrucât clădirea a fost declarată la impozitare începând cu anul 2005, conform declaraţiei de impunere semnată de către acesta.
Reclamantul a solicitat prin acţiunea introductivă anularea înştiinţării de plată nr. 1.842 din 7 noiembrie 2007, precum şi a înscrisurilor cu nr. 2.045 şi 2.046 din 27 noiembrie 2007, prin care primarul a răspuns „adreselor sale” înregistrate sub aceleaşi numere la data de 11 decembrie 2007, relevând că nu datorează suma de 237,24 Ici, întrucât clădirea nu este finalizată şi nu au intervenit modificări faţă de cele înscrise în declaraţia de impunere. înregistrată la 21 martie 2007.
Prima instanţă a respins acţiunea cu motivarea că înştiinţarea de plată nu constituie act administrativ-fiscal, ci act de executare, respectiv pentru considerente de inadmisibilitate. deşi această excepţie nu a fost invocată din oficiu, reclamantului nedându-i-se posibilitatea să-şi formuleze apărarea raportat la această chestiune.
Curtea apreciază că soluţia pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură, precum şi a dispoziţiilor referitoare la soluţionarea contestaţiilor îndreptate împotriva actelor administrativ-fiscale. cuprinse în Titlul IX al O.G. nr. 92/2003 şi întrucât instanţa a considerat acţiunea ca inadmisibilă, necercetând fondul cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza I rap. la art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel încât sentinţa va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare faptul că reclamantul a înţeles să conteste. aşa cum s-a arătat mai sus, actul cu nr. 1.842 din 7 noiembrie 2007. precum şi pe cea cu nr. 2.045. 2.046 din 27 noiembrie 2007. depuse la dosarul de fond. iar nu înştiinţarea de plată existentă la acelaşi dosar, din perspectiva căreia a fost analizată acţiunea introductivă de către prima instanţă.
Trebuie reţinută şi împrejurarea că organele fiscale din cadrul Primăriei D. şi pârâtul nu au respectat în totalitate condiţiile de formă impuse de O.G. nr. 92/2003 pentru asemenea acte, întrucât cel cu nr. 1.842 din 7 noiembrie 2007, deşi cuprinde motivarea în drept a stabilirii unor sume cu titlu de impozit pe clădiri, nu face referire expresă Ia cuantumul datorat, motiv pentru care el trebuie coroborat cu înştiinţarea de plată cu acelaşi număr, împrejurare care a generat atât confuzia terminologică a reclamantului, cât şi cea cuprinsă în motivarea primei instanţe.
De asemenea, adresa nr. 2.045, 2.046/2007, reprezintă, în opinia Curţii, un răspuns la contestaţiile înregistrate de către reclamant împotriva actului administrativ prin care i s-au stabilit sume suplimentare cu titlu de impozit pe clădiri, deşi condiţiile de formă prevăzute de art. 211 din O.G. nr. 92/2003, nu sunt respectate întrutotul.
Aceste aspecte nu pot fi însă imputate reclamantului, iar în condiţiile în care a solicitat anularea ambelor acte, soluţia adoptată de prima instanţă este greşită.
Aplicabile sunt prevederile art. 41 din O.G. nr. 92/2003, conform cărora, in înţelesul prezentului cod. actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Analizând, prin prisma acestor dispoziţii, adresa nr. 1.842 din 7 noiembrie 2007, coroborată cu înştiinţarea de plată având acelaşi număr, atacate de către reclamant. Curtea constată că aceasta este un act administrativ fiscal. în înţelesul legii şi este supusă procedurii de contestare instituită prin Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, care reglementează procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare şi faptul că cele două acte la care s-a făcut referire mai sus. coroborate. îndeplinesc condiţiile de formă reglementate prin art. 43 C. proc. fisc., inclusiv cea referitoare la menţionarea posibilităţii formulării contestaţiei conform celor mai sus expuse, fiind comunicate cu respectarea cerinţelor art. 44 din acelaşi act normativ.
C.A. Cluj, s. com., cont. adm. şi fisc., deciziei nr. 1402 din 11 iunie 2008
