Prin hotărârea nr. 447/2002 a Consiliului local Baia Marc s-a stabilit că persoanele care solicită informaţii de interes public trebuie să achite contravaloarea copiilor documentelor solicitate. Această hotărâre a consiliului local stipulează în mod clar că vizează anul 2003. în consecinţă ea nu mai poate fi aplicată la momentul cererii, adică în anul 2005. chiar dacă până în anul 2005 nu a mai fost adoptată o hotărâre în acest sens. Nu există niciun caz prin care o hotărâre a consiliului local aplicabilă pe o anumită perioadă de timp. să poată să ultraactiveze după expirarea acestui interval.
C.A. Cluj, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 349 din 20 martie 2006, în B.j. 2006, p. 519
Recurentul-reclamant a sesizat instanţa de administrativ la data de 12 septembrie 2007, cu solicitarea de anulare a deciziei de încadrare în grad de handicap, nr. 6217 din 23 iulie 2007, prin care s-a soluţionat contestaţia sa formulată la certificatul nr. 3837 din 17 mai 2007.
Prin respectivele acte administrative s-a stabilit că recurentul-reclamant, suferind de deficienţă funcţională accentuată, se încadrează în gradul de accentuat, cu indicaţia însă de a se efectua şi o anchetă socială bazată pe capacitatea sa de autoservire şi pe necesitatea de îngrijire permanentă şi de-a fi întrunite formele de punere sub interdicţie.
înalta Curte reţine că este nelegală soluţia instanţei de fond care. fără a mai cerceta fondul cauzei, constatând la data dezbaterilor în fond a cauzei că expirase termenul de valabilitate de 12 luni al actelor contestate, a respins ca rămasă fară obiect acţiunea de faţă.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a omis. în sensul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. şi al art. I şi 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, a contenciosului administrativ, faptul că, anterior expirării valabilităţii sale. actul administrativ atacat a produs efecte juridice, posibil generatoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale recurentului-reclamant.
Cercetarca legalităţii actului contestat raportat la data emiterii sau adoptării sale se impunea în cauză, cu atât mai mult cu cât prin noile încadrări dispuse faţă de reclamant s-a trecut de la gradul de handicap grav. cu plata unei persoane pentru îngrijire, ce-i fusese acordat în anul 2006 prin certificatul nr. 3131 din 19 aprilie 2006. la gradul de handicap accentuat. în anul 2007, cu consecinţa ridicării dreptului la însoţitor.
Date fiind şi diagnosticele complexe neurologie şi psihiatrice ale recurentului -reclamant (sechele encefalopatie infantilă cu tulburări funcţionale, tulburări severe de comportament, retard mintal şi comiţialitate cu crize frecvente) şi probele deja administrate în cauză, mai cu seamă raportul de nouă expertiză medico-legală, înalta Curte constată, în raport şi de textele legale sus-arătatc că sunt întemeiate criticile recurentului, în sensul că se impune examinarea pe fond a cererii reclamantului şi verificarea legalităţii actclor contestate în modalitatea arătată, rezultând deja cu evidenţă că actul a cărui valabilitate a expirat, a produs efecte juridice în perioada în care a fost în vigoare, iar acestc efecte nu au dispărut prin expirarea termenului prevăzut.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 519 din 3 februarie 2009, nepublicată
Notă: Ajungerea la termen are ca efect încetarea oricărui efect al acestuia pentru viitor. Doua consecinţe are această constatare, surprinse în speţele de mai sus:
a) actul administrativ nu poale ultraactiva. Astfel, în lipsa unei noi manifestări de voinţă a emitentului în sensul prelungirii termenului iniţial (ori chiar a înlăturării definitive a oricărui termen extinctiv care să afecteze actul în cauză), el nu mai poate fi aplicat după termenul limită;
b) anularea actului după ajungerea la termen nu mai prezintă, în principiu, niciun interes. Susţinerea este valabilă pentru contenciosul obiectiv. Pentru cel subiectiv însă, dacă particularul lezat de actul ilegal solicită şi daune, credem că cererea lui de anulare a unui act administrativ „expirat” n-ar trebui respinsă ca lipsită de interes, căci anularea actului, producând efecte şi pentru trecut, nu reprezintă decât o recunoaştere a conduitei ilicite a administraţiei – sursă a obligaţiei de reparare a prejudiciului cauzat.
