Legea nr. 61/1991, art. 2 pct. 131)
în cazul în care acţiunea făptuitorului nu a constat în ameninţarea, în scop terorist, cu folosirea de materiale explozive, ci doar în alarmarea, fără motiv întemeiat, cu privire la existenţa unei bombe, fapta nu constituie infracţiune, ci atrage incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată, potrivit cărora constituie contravenţie „alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la fata locului, fără motiv întemeiat”.
I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1979 din 28 martie 2006, în Eurolex
Prin sentinţa penală nr. 3 din 22 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova, Secţia minori şi familie, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul U.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. Totodată, s-a dispus restituirea cartelei SIM. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, pe data de 14 februarie 2005, după terminarea cursurilor la Şcoala profesională din cadrul Liceului industrial Turceni, inculpatul U.I.M. a mers acasă, însă în jurul orelor 17.00 s-a deplasat la locuinţa prietenului său O.G. Pe stradă, s-a întâlnit cu martorul J.F., elev la liceul sus-menţionat, căruia i-a spus că intenţionează să apeleze telefonul de
urgenţă 112 şi să ameninţe cu existenţa unei bombe. In prezenţa martorului, inculpatul a format numărul de telefon 112, spunând că „la Palatul Cotroceni este o bombă”, după care a închis fară să dea detalii. Ameninţarea a fost considerată reală, astfel încât I.P.J. Gorj a raportat evenimentul la P.M. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi la D.I.G.P.R., pentru luarea măsurilor operative ce se impuneau.
Inculpatul, fiind audiat, şi-a recunoscut fapta, pe care a regretat-o, situaţia de fapt expusă fiind probată cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii, declaraţiile martorilor J.F. şi O.G., dovada de ridicare a cartelei SIM, ancheta socială, adresa nr. 24184 din 7 martie 2005 a
I.P.J. Gorj.
Instanţa de fond a apreciat că activitatea inculpatului, chiar dacă a creat panică şi a determinat intervenţia organelor specializate, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, lipsind intenţia şi scopul terorist, condiţii impuse de textul legal incriminator, şi nu a reprezentat o ameninţare în sensul acestei legi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând motivele prevăzute de art. 3859 pct. 17, 171 şi 18 C. proc. pen., solicitând casarea sentinţei penale şi, în principal, condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 539/2004. în şedinţa publică, procurorul a susţinut recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând însă desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte temeiul achitării, apreciind că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, fapta constituind contravenţia prevăzută de art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată.
Recursul este fondat. Potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, constituie infracţiune „ameninţarea adresată unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice ori juridice cu folosirea armelor biologice, a materialelor nucleare, a altor materiale radioactive sau a materialelor în scop terorist”. Aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, acţiunea inculpatului nu a constat în ameninţarea în scop terorist cu folosirea de materiale explozive, ci doar în alarmarea, fară motiv întemeiat, cu privire la existenţa unei bombe, faptă ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată, potrivit cărora constituie contravenţie „alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, fară motiv întemeiat”.
Prin urmare, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, împrejurare ce consti
tuie caz de casare, conform art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., s-a admis recursul şi s-a sesizat organul competent pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale.
