în procedura soluţionării plângerii contravenţionale, instanţa statuează asupra legalităţii şi temeiniciei aplicării sancţiunii, iar nu cu privire la executarea ei. Prescripţia executării amenzii contravenţionale poate fi invocată ca motiv al unei eventuale contestaţii la executare.
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de fond a dat eficienţă juridică instituţiei prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale şi nu a mai analizat celelalte motive de nelegalitate invocate de petent şi nici temeinicia procesului-verbal încheiat.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 537/2010,
nepublicată
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului l Bucureşti, petentul C.D. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AA nr. 0002133, încheiat la data de 8 august 2008 de intimata Agenţia Naţională de Integritate. Prin sentinţa civilă nr. 3292 din 23 aprilie 2009, această instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pe rolul căreia s-a format dosarul nr. 16032/299/2009, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 11552 din 19 octombrie 2009, prin care instanţa a admis excepţia tardivităţii şi a respins plângerea contravenţională. Prin decizia civilă nr. 1990 din 20 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a, a admis recursul declarat de petent şi a casat sentinţa sus-menţionată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. In fond după casare, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 14706 din 13 iulie 2010, prin carc instanţa a admis plângerea contravenţională şi a anulat procesul-verbal contestat. Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a constatat că petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 500 Ici pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, reţinându-se că nu a depus declaraţiile de avere şi de interese pentru anul 2008 în termenul prevăzut de art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ. A mai reţinut instanţa de fond, pornind de la data stabilită de instanţa de control judiciar prin decizia de casarc ca fiind data comunicării actului constatator al contravenţiei – 20 martie 2009 -, că procesul-verbal fiind comunicat contravenientului cu depăşirea terme
nului de o lună de la data aplicării sancţiunii, prevăzut de art. 14 din O.G. nr. 2/2001, este incidenţă prescripţia executării sancţiunii amenzii.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata Agenţia Naţională de Integritate, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii plângerii contravenţionale. In motivare, recurenta arată că formalităţile impuse de lege la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenţiei au fost respectate şi că petentul avea obligaţia depunerii declaraţiilor prevăzute de lege cel târziu la data de 15 iunie 2008 pentru anul anterior, astfel că procesul-verbal este legal şi temeinic, bucurându-se de prezumţia de veridicitate până la proba contrară, pro-
bă pe care petentul nu a facut-o în cauză. In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ., ale Legii nr. 144/2007, O.G. nr. 2/2001.
Intimatul-petent a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât data reală de comunicare a procesului-verbal este 20 martie 2009. De asemenea, intimatul consideră recursul nul în baza art. 306 C. proc. civ., deoarece acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pc carc se întemeiază, nefiind motivat prin însăşi cererca de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Analizând actcle dosarului şi susţinerile părţilor, tribunalul a constatat următoarele: susţinerile intimatului privind nulitatea recursului declarat nu au putut fi reţinute de tribunal, deoarece, în primul rând, în materia recursului contravenţional nu sunt incidente dispoziţiile art. 306 C. proc. civ., ci cele ale art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 („Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei”), normă derogatorie de la prevederile legii procesuale civile general aplicabile în domeniul acestei căi de atac. în al doilea rând, recursul depus în termenul legal este motivat prin însăşi cererea de recurs, nefiind nici limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 3041 din acelaşi cod.
Examinând sentinţa recurată prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., tribunalul a reţinut că invocarea de către prima instanţă a prevederilor art. 14 din O.G. nr. 2/2001 nu poate constitui temei pentru anularea procesului-verbal atacat. In procedura soluţionării plângerii contravenţionale, instanţa statuează asupra legalităţii şi temeiniciei aplicării sancţiunii, iar nu cu privire la executarea ei. în acest context, sunt lipsite de relevanţă şi apărările intimatului privind modalitatea şi data comunicării procesului-verbal de contravenţie, asupra cărora, de altfel, s-a statuat irevocabil prin decizia civilă
nr. 14706 din 13 iulie 2010. Prescripţia executării amenzii contravenţionale poate fi invocată ca motiv al unei eventuale contestaţii la executare. Aşa fiind, în mod greşit instanţa de fond a dat cficicnţă juridică instituţiei prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale şi nu a mai analizat celelalte motive de nelegalitate invocate de petent, nici temeinicia procesului-verbal încheiat, după cum expres se menţionează în considerentele hotărârii.
In consecinţă, întrucât pricina a fost soluţionată fară a se intra în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. (1), (5) C. proc. civ., tribunalul a admis recursul şi a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei spre reju-dcearc.
