Anulare act administrativ Cereri


Domeniu asociat: cereri

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa Nr. 3529/2012

Şedinţa publică de la 13 Septembrie 2012

Pe rol pronunţarea dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 07.09.2012 în cauza având ca obiect acţiunea formulată de reclamantele A, B şi C în contradictoriu cu pârâtele D, E şi F .

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 07.09.2012 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 04.10.2010 sub nr. 11503/95/2010, reclamantele A,B,C, au chemat în judecată pârâtele D, E şi F, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor la anularea autorizaţiei de construire nr.40 din data de 16.09.2010 emisă de E.

În motivarea cererii, reclamantele au învederat că pârâta D a solicitat şi a obţinut acordul de mediu pentru proiectul amenajarea hidroenergetică a râului Gilort, amonte de Novaci –MHC Gilort deşi nu erau îndeplinite condiţiile de legalitate pentru emiterea unui astfel de act administrativ pentru că în prealabil această societate nu a solicitat avizul nici de la proprietarul terenului ( A) şi nici de la concesionarul acestui teren (C).

Ulterior în baza acestui acord nelegal s-a obţinut tot cu încălcarea legii, autorizaţia de construcţie din partea Primăriei Novaci.

În acest sens nu s-au respectat prevederile art. 16 alin 10 din Legea Energiei electrice nr. 13/2007 care prevede expres „Dreptul de uz şi de servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor activităţi prevăzute la alin. 2 servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană, pentru instalarea de reţele electrice sau alte echipamente aferente capacităţii energetice şi pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condiţiile legii; se stabileşte şi se exercită cu respectarea principiului echităţii, a dreptului de proprietate şi a minimei afectări a acestuia „.

Mai mult, prim emiterea acordului şi a autorizaţiei de construcţie s-a încălcat şi principiul liberei concurenţe şi al echităţii pentru că într-un caz de proiect similar nu a fost permisă elaborarea Raportului de mediu şi deci eliberarea Acordului de mediu de aceeaşi Agenţie de Mediu Gorj şi nici autorizaţia de construcţie, până când nu s-a obţinut acordul proprietarilor de teren.

A menţionat că prin adresele nr. 77/08.07.2010 şi nr.22/16.02.2009 A a sesizat expres Agenţia de Mediu Gorj că nu poate elibera Acordul de Mediu în condiţiile în care nu s-a obţinut acordul proprietarilor de teren mai ales că aceştia intenţionează să realizeze o exploatare a zăcământului de granit din zonă, iar pe de altă parte, o altă societate ( C) a câştigat licitaţia de concesionare a suprafeţei respective ( licitaţia la care a participat şi Dcare a obţinut ulterior Acordul de Mediu nelegal şi pe care îl contestă ), societate care a fost dispusă, în plus de preţul plătit, să realizeze în parteneriat cu comunitatea locală, o investiţie de aducţiune cu apă din râul Gilort către Staţiunea Rânca – Plopul unde sunt proprietare B şi Banca Gilortul.

De asemenea prin adresa nr.6484/22.09.2010 a atenţionat Primăria să nu elibereze autorizaţia de construcţie în condiţiile eliberării nelegale a acordului de mediu cu atât mai mult cu cât s-a declanşat litigiul pentru anularea acestuia.

Mai mult, nelegalitatea şi netemeinicia autorizaţiei de construcţie apare evidentă şi prin prisma faptului că într-un caz de proiect similar nu a fost permisă elaborarea Raportului de Mediu şi deci eliberarea Acordului de mediu şi a autorizaţiei de construcţie până când nu s-a obţinut acordul proprietarilor de teren.

De altfel, prin adresa nr. 5809/2009 Agenţia de Mediu invocă şi prevederile HG nr. 1213 din 2006 pentru a justifica necesitatea acordului proprietarului de teren.

În aceste condiţii încălcând cu bună ştiinţă şi cu rea credinţă prevederile energiei, a Legii apelor, făcând abstracţie de contractul de concesiune încheiat anterior între C şi Obşti, precum şi de interesul comunităţii locale, Primăria Novaci a emis un act administrativ ilegal motiv pentru care au solicitat anularea acestuia.

În dovedire cererii au depus plângerea administrativă prealabilă, sesizările anterioare ale A şi ale C, adresa nr.5809/23.09.2009 şi din 08.09.2009 a Agenţiei Judeţene de Mediu privind proiectul amenajarea hidroenergetică a râului Gilort şi pârâului Romanu , proiectul de intenţie între C şi E şi F şi adresele de corespondenţă între A şi D şi contractul de concesiune a terenului şi facturile fiscale ale C .

În temeiul art.115 C.pr. civ a depus întâmpinare pârâta E prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind nelegală şi netemeinică

A învederat că se susţine de către reclamante că emiterea autorizaţiei de construire nr.40 din data de 16.09.2010 s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, respectiv nu s-a obţinut acordul de la proprietarul terenului (A) şi nici de la concesionarul acestui teren (C) că nu s-a ţinut cont de adresa nr.6484 din 22.09.2010 înaintată E de B, prin care se aduce la cunoştinţa lansarea unui litigiu având ca obiect anularea acordului de mediu emis pentru lucrarea „Amenajarea hidroenergetică a râului Gilort, amonte Novaci – MHC Gilort”.

A precizat că în ceea ce priveşte reclamanta Obştea Cerbul, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active, precum şi a lipsei de interes, întrucât lucrarea „ Amenajarea Hidroenergetică a râului Gilort, amonte Novaci – MHC Gilort”, nu afectează terenul deţinut de aceasta.

În ceea de priveşte autorizaţia de construire contestată, aceasta a fost eliberată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, existând acordul tuturor proprietarilor de teren, pe care urmează a se efectua amenajarea hidroenergetică a râului Gilort, precum şi celelalte avize şi acorduri impuse de E prin certificatul de urbanism nr.108 din 16 octombrie 2008, astfel: avizul nr.3500/15.07.2010 emis de SC CEZ DISTRIBUŢIE SA; aviz nr.1019 din 08.07.2010 emis de Direcţia de Sănătate Publica Gorj; avizul nr.169 din 24.11.2008 emis de Administraţia Naţională „Apele Romane”, Direcţia Apelor Jiu Craiova”; acordul de mediu nr. GJ 12 din 14.09.2010; aviz custode nr.0005/13.08.2010; aviz nr. D/l459/10.08.2010 emis de Ministerul Apărării Naţionale – Statul Major General; acord nr.2671 din 29.07.2010 emis de Ocolul Silvic Novaci; acordul proprietarului X, concretizat prin contractul de concesiune nr.10222 din 29.10.2008; acordul proprietarului Obştea Pietrele Şipotului şi Vaca, concretizat prin contractul de concesiune nr.9754 din 15.10.2008; acordul proprietarei A, concretizat prin contractul de concesiune nr.8026 din 06.07.2006, completat prin actul adiţional nr.9660 din 10.08.2006 şi avizul verificator proiect.

Toate contractele de concesiune, au ca obiect „Amenajarea Hidroenergetică a râului Gilort, amonte de MHC Novaci”, astfel că acordul proprietarilor este evident.

In ceea ce priveşte adresele nr. 6424/21.09.2010 si nr. 6484 din 22.09.2010, a menţionat că acestea sunt ulterioare emiterii autorizaţiei de construire nr. 40 din 6.09.2010.

In dovedirea celor mai sus susţinute a depus documentaţia ce stat la baza emiterii autorizaţiei de construire contestată.

Faţă de aceste aspecte a solicitat respingerea acţiunii ca netemenică şi nefondată.

La rândul său, pârâta D a formulat întâmpinare invocând în primul rând aspecte prealabile, în sensul că a solicitat instanţei să constate că cererea de chemare în judecată cuprinde o serie de vicii de formă în raport de disp. art.l 12 cod proc.civ., în sensul în care în cuprinsul acesteia nu se precizează temeiul de drept material al acţiunii, nu este indicat actul administrativ a cărui anulare se solicită, iar din înscrisurile pe care se întemeiază cererea lipseşte răspunsul “autorităţii emitente la plângerea prealabilă formulată, în funcţie de care se poate calcula termenul înlăuntrul căruia urmează a fi introdusă acţiunea şi pe cale de consecinţa să se dispună îndreptarea acesteia.

Tot prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prematurităţii în raport de disp. art.7 alin.(3) si (4) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, considerând că formularea acţiunii în contencios administrativ înainte de formularea plângerii prealabile este sancţionată cu respingerea acesteia ca prematură pentru că nu s-a născut dreptul la acţiune pentru ca aceasta sa poată fi respinsă ca inadmisibilă, fapt pentru care solicită admiterea excepţiei şi respingerea cererii ca prematur introdusă.

De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active si excepţia lipsei de interes a Obştii Cerbul, în raport de afectaţiunea terenului supus investiţiei pentru proiectul intitulat „amenajarea hidroenergetică a râului Gilort, amonte de Novaci – MHC Gilort” din oraşul Novaci, judeţul Gorj.

În acest sens, a arătat că potrivit proiectului de investiţie, precum si acordului de mediu nr. GJ-12/14.09.2010, suprafaţa terenului care urmează să fie ocupat de lucrările de investiţii sunt în proprietatea persoanei fizice X (5200 m.p.); Ocolului Silvic Novaci (10.850 m.p.) si Obştei Pietrele Sipotului si Vaca (4900 m.p.), rezultând o suprafaţa totala ocupata de 21.050 proprietarii terenurilor exprimându-si expres consimţământul cu privire la ocuparea terenurilor în cauză.

Aşa cum rezultă din cuprinsul acordului de mediu atacat, D a depus la Agenţia Protecţia Mediului Gorj, acordul încheiat cu dl. X pentru scoaterea definitivă din fondul forestier cu defrişare a suprafeţei de 0,6000 ha din suprafaţa inclusă în titlul de proprietate al acestuia, acordul încheiat cu Obştea Pietrele Sipotului si Vaca pentru ocuparea cu defrişare a suprafeţei de teren forestier de 0,1500 m.p., precum si adresa Direcţiei Silvice Targu Jiu, Ocolul Silvic Novaci nr.2656/25.09.2009 referitor la avizul de scoatere din fondul forestier a suprafeţelor solicitate.

Prin Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, legiuitorul defineşte autoritatea publică ca fiind “orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”.

Aceeaşi lege defineşte actul administrativ ca fiind “actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea (…), executării lucrărilor de interes public (…); prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuala activă) precum şi între persoana pârâtului şi despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic dedus judecaţii (calitate procesuală pasivă). În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală aparţine celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuala pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

În contenciosul administrativ, calitatea procesuală activă aparţine persoanei ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim al sau de o autoritate publica, iar calitatea procesuală pasivă aparţine autorităţii publice care a emis sau trebuia sa emită actul administrativ.

Astfel, noţiunea interesului legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noţiunea de interes în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil.

Potrivit art.8 alin. (l1), persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, iar art. l alin. (2) din Legea nr.554/2004, “se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat aceluiaşi subiect de drept”.

În acest fel se recunoaşte dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrativ şi persoanei care, fără a fi destinatarul sau beneficiarul unui act individual, este vătămată în drepturile sau interesele legitime prin acel act.

Legea impune însă existenta relaţiei de cauzalitate intre vătămare şi actul administrativ atacat, susţinându-se că terţului acţiunea nu ii va aduce un profit, în sensul de a-i spori drepturile subiective, ci are menirea de a i le apăra pe cele pe care le are sau le-ar avea dacă actul administrativ unilateral nu ar fi produs efectele vătămătoare invocate de el.

Or, în speţă, Obştea Cerbul nu a făcut dovada efectelor vătămătoare pe care i le-a adus actul administrativ atacat şi nici nu avea cum, câtă vreme investiţiile efectuate de pârâtă nu sunt privitoare la dreptul si întinderea dreptului său de proprietate, amenajarea având un cu totul alt amplasament.

A invocat şi excepţia lipsei de interes a reclamantelor A şi a C, arătând că la data de 21.04.2010 a fost emis Acordul de mediu nr. GJ – 05 de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj, beneficiarul acestuia fiind reclamanta “C, pentru proiectul intitulat “Amenajare Hidroenergetică amonte râul Gilort si pârâul Romanu”, în extravilanul oraşului Novaci, judeţul Gorj, proprietarii terenurilor afectate fiind: , precum si proprietăţi private aparţinând persoanei fizice X.

Cu privire la fondul cauzei dedusă judecăţii, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantele nu indică nici un motiv de nelegalitate a autorizaţiei de construire, ci doar motive de nelegalitate a Acordului de Mediu emis în prealabil obţinerii actului atacat în prezenta acţiune, iar asupra legalităţii acestuia s-a pronunţat deja o instanţă, în sensul că acesta e emis cu respectarea procedurii de mediu.

S-a mai arătat că, reclamantele nu au produs probe de natură a face dovada că terenul proprietatea A,B, C,., este afectat de lucrările pârâtei D.

În acest context este absurd să se pună în discuţie o vătămare ce ar putea fi adusă a,B,C, acest lucru fiind imposibil a fi materializat analizând amplasamentul lucrării în discuţie şi observând faptul că A nu există în cuprinsul Acordului de Mediu eliberat pârâtei

Pârâta a menţionat de asemenea faptul că are încheiat un contract de concesiune cu reclamanta A încă din data de 06.07.2006, contract care este în vigoare, nefiind anulat de o instanţă de judecată, sau de vreun acord al părţilor.

Acest contract, ce reprezintă un acord din partea proprietarului terenului pentru exploatare, nu a fost depus la Agenţia pentru Protecţia Mediului urmare a faptului că acesta nu a afectat lucrările ce se efectuau, sens în care a considerat că o eventuală cerinţă din partea Agenţiei este neîntemeiată, mai ales că lucrările nu afectează din niciun punct de vedere mediul, astfel cum se arată şi în acordul emis.

Faţă de cele mai sus arătate, a solicitat să se constate că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată şi să se dispună respingerea acesteia, cu obligarea, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu şi să fie menţinută Autorizaţia de construcţie ca fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, iar reclamanta prin acţiune nu invocă vreun motiv de nelegalitate al acesteia.

În şedinţa publică din 23.03.2012, reclamantele au depus la dosar note de şedinţă, prin care a răspuns excepţiilor de procedură invocate de pârâta D şi celor de fond, invocate de ambele parate.

Totodată s-a precizat că cererea de chemare în judecată vizează anularea unui act administrativ nelegal emis de E respectiv autorizaţia de construire nr.40/16.09.2010 eliberată D şi având în vedere că Primăria în numele căreia Primarul a eliberat autorizaţia de construire este doar structura funcţională iar autoritatea publică emitentă este Primarul oraşului, au solicitat să fie introdus ca atare şi citat şi E.

Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii, au arătat că nu poate fi acceptată doar pentru aspectul pur formal că acţiunea a fost introdusă cu câteva zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege de 30 de zile de la înregistrarea plângerii, din moment ce nici până în prezent, Primăria si Primarul nu au catadicsit sa răspundă plângerii lor prealabile.

Nici excepţia lipsei calităţii active şi a lipsei de interes a A şi C nu poate fi reţinută nici pe argumente de fapt şi nici de drept atât timp cat B este proprietara asupra terenului pentru care ISPH a obţinut autorizaţia de construire.

Pârâta susţine fără temei că proprietarii terenurilor sunt doar B, Obştea Ciocadia, Obştea de Moşneni Aniniseni-Radoseni-Carpiniseni şi persoana fizică X, însă o parte din suprafaţa pentru care s-a eliberat autorizaţie de construire şi pentru care Obştea este proprietară a fost concesionată de C astfel ca atât Obştea cât şi societatea comercială au şi interes şi calitate procesuală activă.

De observat este că tangenţial şi în subsidiar pârâta D invocă faptul că are cu reclamanta A un contract de concesiune încă din 06.07.2006 ceea ce înseamnă că recunoaşte că ocupă terenul Obştii ( deşi în întâmpinare se afirmă ca nu reclamantele, ci alte Obşti sunt proprietare asupra terenului in discuţie).

O parte din terenul pentru care s-a eliberat autorizaţia de construcţie aparţine în proprietate A şi a fost concesionat nu D ci C pe baza unei licitaţii la care a participat şi D dar pe care a pierdut-o.

Faptul că pârâta a recunoscut dreptul de proprietate al A şi că a dorit să concesioneze din terenul acesteia, rezultă explicit din adresa nr. 10150/2.10.2008 înregistrată la A sub nr. 134/30.10.2008.

Mai mult, prin adresa nr. 5542/30.07.2010 D comunică d/lui preşedinte al Obştii că galeria subtraversează terenurile aflate in proprietatea A dar că nu se va afecta stabilitatea arborilor.

În acest sens pledează şi adresa nr. 22/10.03.2010 a D către A dar şi răspunsul Obştii.

Contractul de concesiune pe care pârâta îl invocă este lipsit de forţă juridică, fiindcă pe de o parte se referă la o altă investiţie iar pe de altă parte, nu a intrat în vigoare deoarece nu a fost semnat de toate obştile ( ceea ce era o condiţie pentru intrarea sa în vigoare conform art. 42 din contract ). De altfel se poate lesne observa că potrivit art. 3 din acest contract e vorba de alte investiţii decât cea actuală şi pe alt amplasament situat la 2, 5 km de actuala investiţie.

Se mai arată că un alt aspect de nelegalitate priveşte nerespectarea Legii nr. 46/2008 ( Codul Silvic ) privind regimul silvic al terenului forestier, în sensul că nu s-a obţinut în prealabil actul de scoatere din circuitul silvic a terenului.

De asemenea nu s-au respectat prevederile art. 37 alin. 2şi 3 din Legea 46/2008 şi nici prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care prevede expres :” executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire. Aceasta se emite la solicitarea deţinătorului Titlului de proprietate asupra unui imobil ori a altui act care conferă dreptul de construire.”

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.04.2012, s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei B, ca urmare a cererii depusă de aceasta la dosar, a fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta D, a fost unită excepţia lipsei de interes a reclamantelor A şi C invocată de aceeaşi pârâtă şi a fost respinsă cererea formulată de pârâtă prin apărătorul său de a se constata că notele scrise depuse de reclamante reprezintă o modificare a acţiunii şi de a se constata decăzute acestea din termenul de a modifica acţiunea.

Ulterior, pe lângă proba cu înscrisuri, la solicitarea reclamantelor A şi C a fost administrată şi proba cu expertiză tehnică de specialitate.

La solicitarea pârâtei E, a fost încuviinţată participarea la efectuarea expertizei alături de expertul desemnat de instanţă şi a unui expert desemnat de către aceasta, care însă nu a depus la dosar nici o lucrare şi nici un punct de vedere.

Examinând cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, excepţia lipsei de interes a reclamantelor A şi C, tribunalul reţine ca fiind întemeiată această excepţie faţă de reclamanta C şi neîntemeiată faţă de reclamanta A, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. l alin. (2) din Legea nr.554/2004, “se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.

În acest fel se recunoaşte dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrativ şi persoanei care, fără a fi destinatarul sau beneficiarul unui act individual, este vătămată în drepturile sau interesele sale legitime prin acel act.

Legea impune însă existenta relaţiei de cauzalitate între vătămare şi actul administrativ atacat, având în vedere că terţului acţiunea nu îi va aduce niciun profit, în sensul de a-i spori drepturile subiective, ci are menirea de a i le apăra pe cele pe care le are sau le-ar putea avea dacă actul administrativ unilateral nu ar fi produs efectele vătămătoare invocate de el.

Or, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, reclamanta C nu a făcut dovada efectelor vătămătoare pe care i le-a adus actul administrativ atacat, având în vedere că terenul afectat de investiţiile pârâtei şi pentru care a fost eliberată autorizaţia de construire contestată, nu este proprietatea acesteia, şi nici nu face parte din terenul concesionat de această reclamantă de la A prin contractul nr. 144/15.11.2008, situaţie în care se apreciază că aceasta nu are interes în prezenta cauză.

Pe de altă parte însă, se observă că o parte a investiţiei pentru care a fost eliberată autorizaţia de construire, este amplasată pe terenul proprietatea reclamantei A, respectiv o galerie subterană ce traversează acest teren pe o lungime de 1680,89 m.

Drept urmare, tribunalul urmează să admită excepţia lipsei de interes a reclamantei SC C invocată de pârâta D şi să respingă cererea formulată de aceasta ca fiind promovată de o persoană care nu justifică un interes şi să respingă excepţia lipsei de interes a reclamantei A, invocată de aceeaşi pârâtă.

Analizând pe fond acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză şi în raport de temeiurile de fapt şi de drept invocate de părţi, tribunalul o reţine ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

La data de 16.09.2010, la cererea pârâtei D, E a eliberat autorizaţia de construire cu nr. 40/16.09.2010, prin care se autorizează executarea lucrărilor de construire pentru obiectivul „ Amenajarea hidroenergetică a râului Gilort, amonte Novaci – MHC Gilort.

La baza eliberării acestei autorizaţii, aşa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar de către F, au stat, pe lângă documentaţia tehnică şi avizul nr. 3500/15.07.2010 emis de SC CEZ DISTRIBUŢIE SA, avizul nr. 1019/08.07.2010 emis de DSP Gorj, avizul nr. 169/24.11.2008 emis de Administraţia Naţională „ Apele Române” – Direcţia Apelor Jiu Craiova, acordul de mediu nr. Gj 12 din 14.09.2010, avizul custode nr. 0005/13.08.2010, aviz nr. D/1459/10.08.2010 emis de Ministerul Apărării Naţionale – Statul Major General, acordul nr. 2671 din 29.07.2010 emis de Ocolul Silvic Novaci, acordul proprietarului X, concretizat prin contractul de concesiune nr. 10222/29.10.2008, acordul proprietarului Obştea Pietrele Şipotului şi Vaca, concretizat prin contractul de concesiune nr. 9754 din 15.10.2008, acordul proprietarului A, concretizat prin contractul de concesiune nr. 8026 din 06.07.2006, completat prin actul adiţional nr. 9660 din 10.08.2006 şi avizul verificatorului de proiect.

Împotriva acestei autorizaţii, au formulat prezenta contestaţie reclamantele A, B şi C, invocând în notele de şedinţă depuse la dosar la data de 23.03.2012 printre alte motive de nelegalitate şi faptul că investiţia pentru care a fost eliberată autorizaţia afectează terenul proprietatea lor, iar pârâta nu deţine nici un titlu asupra acestuia.

Reţine tribunalul că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, „Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren şi/sau construcţii – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”.

Autorizaţia de construire este definită în art. 2 din Legea 50/1991 ca fiind actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor şi se emite potrivit alin. 2 din aceeaşi lege, în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.

Aceeaşi definiţie este preluată şi în art. 42 alin. 1 din Ordinul nr. 389/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii în care se prevede că autorizaţia de construire/desfiinţare este, în conformitate cu art. 2 alin. 1 din Lege, actul final de autoritate al administraţiei publice competente potrivit legii, în baza căruia se pot executa lucrări de construcţii şi pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor cu privire la construirea, respectiv desfiinţarea construcţiilor, inclusiv a instalaţiilor aferente, precum şi a amenajărilor, după caz.

În art. 13 alin. 1 din Ordinul 839/2009, este reglementat „principiul autorizării executării lucrărilor de construcţii”, în sensul că, pootrivit prevederilor art. 1 şi ale art. 2 alin. (2) din Lege, executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai în baza şi cu respectarea unei autorizaţii de construire/desfiinţare emisă de autorităţile administraţiei publice locale, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren şi/sau construcţii – identificat prin număr cadastral, în condiţiile Legii, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, legal aprobate, a cerinţelor impuse prin certificatul de urbanism, avizele/acordurile exprimate, precum şi, după caz, prin punctele de vedere/actele administrative ale autorităţilor pentru protecţia mediului competente.

De asemenea, în art. 20 alin. 1 lit. b din acelaşi Ordin, se prevede că, documentaţia pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii elaborată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate, potrivit legii, pe lângă cererea pentru emiterea autorizaţiei de construire, inclusiv anexa, va conţine, în mod obligatoriu şi dovada titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii, în copie legalizată, sau, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Art. 44 alin. 1 din Ordin, statuează că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Lege, solicitantul autorizaţiei de construire/desfiinţare poate fi orice persoană fizică sau juridică titular al unui drept real asupra imobilului – teren şi/sau construcţii -, identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, care atestă dreptul acestuia de a executa lucrări de construcţii.

Referitor la dreptul de execuţie a lucrărilor de construcţii, acesta a fost definit în anexa 2 a Legii 51/1990 ca fiind dreptul asupra construcţiei şi/sau terenului care conferă titularului dreptul de a obţine, potrivit legii, din partea autorităţii competente, autorizaţia de construire/desfiinţare, respectiv un drept real principal: drept de proprietate, uz, uzufruct, superficie, servitute (dobândit prin: contract de vânzare-cumpărare, de schimb, de , certificat de moştenitor, act administrativ de restituire, hotărâre judecătorească), sau un drept de creanţă dobândit prin: contract de cesiune, concesiune, comodat, locaţiune.

Din interpretarea coroborată a textelor de lege menţionate, rezultă fără echivoc faptul că, pentru a putea solicita eliberarea unei autorizaţii de construire, o persoană fizică sau juridică, trebuie în primul rând să fie titularul unui drept real asupra terenului pe care urmează să fie edificată construcţia, identificat prin număr cadastral, care atestă dreptul acestuia de a executa lucrări de construcţii.

În cauza de faţă, se observă că pârâta D a solicitat şi a obţinut emiterea de către Primarul oraşului Novaci, autorizaţia de construire cu nr. 40/16.09.2010, prin care a fost autorizată să execute lucrările de construire pentru obiectivul „ Amenajarea hidroenergetică a râului Gilort, amonte Novaci – MHC Gilort”, fără a fi titulara unui drept real asupra întregii suprafeţe de teren afectată de investiţie.

Astfel, aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, o galerie de aducţiune subterană a investiţiei pentru care a fost eliberată autorizaţia de construire contestată, traversează terenul proprietatea reclamantei A, pe o lungime de 1680, 89 m.

Pentru terenul afectat de această galerie subterană, pârâta ISPH SA Bucureşti, nu a depus odată cu documentaţia tehnică nici un titlu din care să rezulte că este titulara unui drept real sau drept de creanţă, depunând însă, aşa cum rezultă din cererea pentru emiterea autorizaţiei de construire adresată E (fila 65) şi întâmpinarea formulată de F, (fila 47) contractul de concesiune nr. 8026/06.07.2006 încheiat cu proprietarul A.

Referitor la acest contract de concesiune, expertiza efectuată în cauză a concluzionat că terenul ce face obiectul acestuia, a fost concesionat pentru a se realiza investiţia preconizată în anul 2005 de către D, investiţie care aplica o altă soluţie tehnică faţă de cea actuală şi avea un alt amplasament.

Drept urmare, expertiza a concluzionat că terenul afectat de galeria de aducţiune subterană, nu face parte din terenul concesionat prin contractul de concesiune nr. 8026/06.07.2006.

Se observă aşadar, că autorizaţia de construire nr. 40/16.09.2010, a fost emisă de pârâtul E cu încălcarea dispoziţiilor legale susmenţionate referitoare la lipsa unui drept real asupra terenului pe care urmează să se efectueze construcţia, al persoanei solicitante respectiv pârâta ISPH Bucureşti.

Susţinerea pârâtei D, în sensul că galeria subterană nu afectează în niciun fel dreptul de proprietate al reclamantei A, nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 489 din vechiul Cod Civil, în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat, proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi a subfeţei lui.

Or, cum proprietara terenului pe sub care trece galeria de aducţiune, parte componentă a lucrărilor de construcţii la care se referă autorizaţia contestată, este reclamanta A, iar între aceasta şi pârâta D nu a fost încheiat nici un contract de cesiune, concesiune, comodat sau locaţiune având ca obiect terenul respectiv, este cert că acesteia din urmă nu i se putea elibera în mod legal o autorizaţie de construire, neîndeplinind în totalitate condiţiile cerute de lege.

Mai mult decât atât, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâta a fost de rea credinţă, depunând odată cu documentaţia tehnică şi contractul de concesiune nr. 8026/06.07.2006, încheiat cu reclamanta A, contract care a fost avut în vedere de către E la emiterea autorizaţiei de construire contestată, aşa cum rezultă din întâmpinarea depusă de acesta la dosar..

Faţă de considerentele ce preced, şi constatând că autorizaţia de construire contestată a fost eliberată cu încălcarea dispoziţiilor imperativ prevăzute de legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, tribunalul urmează să admită acţiunea promovată de reclamanta A şi să anuleze autorizaţia de construire nr.40 din data de 16.09.2010 emisă de Primarul oraşului Novaci.

Totodată, vor fi obligate pârâtele la plata a 2504 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta A, reprezentând onorariu de expert, onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru, cheltuieli dovedite cu chitanţele depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Ia act de renunţarea la judecată a reclamantei B reprezentată prin preşedinte Z.

Admite excepţia lipsei de interes a reclamantei C invocată de pârâta D şi respinge cererea formulată de aceasta ca fiind promovată de o persoană care nu justifică un interes.

Respinge excepţia lipsei de interes a reclamantei A, invocată de pârâta D.

Admite acţiunea formulată de reclamanta A prin în contradictoriu cu pârâtele D, E şi F.

Anulează autorizaţia de construire nr.40 din data de 16.09.2010 emisă de E.

Obligă pârâtele la plata a 2504 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta A.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13 Septembrie 2012, la Tribunalul Gorj.