În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, la pronuntarea hotarârilor atacate, nu a fost citat de catre pârât pentru o anumita data în vederea sustinerii cauzei; nu a putut sa-si formuleze apararile întrucât nu a fost înstiintat în timp util, apararile formulate si transmise pe internet nu au fost luate în considerare, hotarârea contestata poarta data de 27 august, dar în realitate aceasta a fost pronuntata dupa data de 1 septembrie 2008.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei motivat de faptul ca reclamantul a contestat o hotarâre a Colegiului Director al Consiliului National pentru Combaterea Disciminarii, anume un act administrativ, instanta competenta sa solutioneze o astfel de plângere fiind Curtea de Apel Suceava, sectia de administrativ în a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul sau îsi are sediul pârâtul, în conformitate cu art. 3 pct. 1 Cod procedura civila coroborat cu art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Analizând cu prioritate exceptia invocata, în conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, instanta constata ca aceasta este întemeiata.
În speta se contesta, în baza dispozitiilor art. 20 alin. 9 din O.G. nr. 137/2000, hotarârile Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Relevante sunt în stabilirea competentei materiale dispozitiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care se coroboreaza cu prevederile art. 3 pct. 1 Cod procedura civila, în sensul ca procesele si cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale se judeca, în prima instanta, de curtile de apel.
Cum exceptia necompetentei materiale invocata de catre pârât este de ordine publica, în acceptiunea art. 159 pct. 2 Cod procedura civila, instanta a admis-o si a declinat competenta de solutionare a cauzei, potrivit art. 158 alin. 3 Cod procedura civila, în favoarea Curtii de Apel Suceava.
