Atât timp cât ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, care este un act procesual penal ce urmează regimul juridic privind căile de atac consacrate în materia procesului penal, este în fiinţă, nu se poate proceda la restituirea armei către recurent, deoarece ar însemna ca pe calea contenciosului administrativ să se dispună cu privire la desfiinţarea unui act juridic care nu este act administrativ.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3510 din 7 octombrie 2013
Prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ emisă de Parchetul de pe lângă J.S.M., în data de 23.08.2011, în dosarul nr. 405/P/2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.I.Ş., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă letală fără drept şi aplicarea unei amenzi administrative de 300 lei. De asemenea, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen., s-a confiscat arma de vânătoare marca B., care fusese ridicată de organele de poliţie pe bază de proces-verbal.
Prin adresa nr. 102299/13.06.2012, intimata a răspuns cererii din 12.06.2012 formulate de recurent respingând solicitarea recurentului de a i se restitui arma confiscată. Instanţa de control judiciar a constatat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică. Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că intimata-pârâtă nu putea da curs cererii recurentului-reclamant de restituire a armei de vânătoare confiscate atât timp cât confiscarea s-a dispus printr-o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală. Instanţa de recurs a constatat că susţinerile recurentei privind imposibilitatea dispunerii măsurii confiscării printr-o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sunt în fapt critici care nu privesc un act administrativ şi astfel nu pot fi analizate pe calea unei acţiuni în contencios administrativ. Aşa cum corect a arătat şi instanţa de fond, atât timp cât ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, care este un act procesual penal ce urmează regimul juridic privind căile de atac consacrate în materia procesului penal, este în fiinţă, nu se poate proceda la restituirea armei către recurent, deoarece ar însemna ca pe calea contenciosului administrativ să se dispună cu privire la desfiinţarea unui act juridic care nu este act administrativ.
Prin sentinţa nr. 1696/11.04.2013, Tribunalul Satu Mare a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A.I.Ş., în contradictoriu cu pârâta I.P.J.S.M. – S.A., E., S.P. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile, instanţa de fond, în şedinţa publică din 4.04.2013, a respins excepţia, reţinând că adresa nr. 102299/13.06.2012, prin care pârâta a răspuns la cererea din 12.06.2012 formulată de reclamant, face dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Prin adresa nr. 102299/13.06.2012, pârâta a răspuns cererii din 12.06.2012 formulate de reclamant. Prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă J.S.M., în data de 23.08.2011, în dosarul nr. 405/P/2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.I.Ş., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă letală fără drept şi aplicarea unei amenzi administrative de 300 lei. De asemenea, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen., s-a confiscat arma de vânătoare marca B., care fusese ridicată de organele de poliţie pe bază de proces-verbal. Faţă de aceste aspecte, instanţa a reţinut că cererea este neîntemeiată (iar nu inadmisibilă), întrucât măsura confiscării a fost una legală, ea datorându-se exclusiv faptului că reclamantul nu a respectat regimul armelor şi muniţiilor. De asemenea, ordonanţa procurorului prin care s-a dispus confiscarea nu a fost atacată, în condiţiile art. 278 C.proc.pen.. Nu s-a reţinut susţinerea reclamantului, conform căreia „scoaterea de sub urmărire penală nu se mai conciliază cu măsura confiscării”, întrucât, potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen., „sunt supuse confiscării speciale: (…) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor”, fiind fără relevanţă că s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv amenda de 300 lei, Codul nefăcând nicio distincţie. Faţă de dispoziţiile legale amintite şi starea de fapt anterior reţinută, instanţa a constatat că acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs recurentul reclamant A.I.Ş., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de revocare a actului administrativ. A arătat că reclamantul a fost într-adevăr cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni, însă în acel caz penal soluţia a fost de aplicare a unei amenzi administrative şi achitare în baza dispoziţiilor art. 181 C.pen., ori soluţia achitării nu are nimic în comun cu soluţia confiscării bunului care a fost folosit la săvârşirea infracţiunii. Reiterează recurentul faptul că a avut calitatea de învinuit în dosarul nr. 405/2011 al Parchetului de pe lângă J.S.M. , însă s-a dispus începerea urmăririi penale, prin rezoluţia din data 23.03.2011, iar ulterior s-a aplicat amenda administrativă. Susţine recurentul, în esenţă, că măsura confiscării are valoare juridică şi raport legal cu textul de lege reprezentat de dispoziţiile art. 118 C.proc.pen. numai în măsura în care fapta la care au servit ca mijloc obiectiv de săvârşire constituie infracţiune, or în cazul de faţă învinuitului i s-a aplicat o măsură administrativă. Susţine recurentul, în esenţă, că soluţia scoaterii de sub urmărire penală nu se conciliază cu măsura confiscării. În drept, recurentul a invocat Legea nr. 554/2004,art. 299-316 C.proc.civ.
Intimatul IPJ Satu Mare, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală, arătând că motivele invocate de recurent sunt nefondate, întrucât măsura de confiscare a armei de vânătoare a fost una legală, ea datorându-se exclusiv faptului că reclamantul nu a respectat regimul armelor şi muniţiilor. Arată intimatul că nu a dispus prin niciun act administrativ măsura confiscării, instituţia fiind doar depozitarul bunului confiscat, măsura fiind dispusă de Parchetul de pe lângă J.S.M. prin ordonanţa dată în dosarul nr. 405/2011 în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen., iar reclamantul nu a făcut dovada că ar fi atacat ordonanţa parchetului şi ar fi obţinut o soluţie favorabilă. În drept, intimatul nu şi-a motivat întâmpinarea.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prevederilor art.3041C.proc.civ. aplicabil în speţă, în temeiul art. 3 din Legea nr. 76/2012, instanţa constată considerente:
Prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ emisă de Parchetul de pe lângă J.S.M., în data de 23.08.2011, în dosarul nr. 405/2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.I.Ş., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă letală fără drept şi aplicarea unei amenzi administrative de 300 lei. De asemenea, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen., s-a confiscat arma de vânătoare marca B., care fusese ridicată de organele de poliţie pe bază de proces-verbal. Prin adresa nr. 102299/13.06.2012, intimata a răspuns cererii din 12.06.2012 formulate de recurent respingând solicitarea recurentului de a i se restitui arma confiscată. Instanţa de control judiciar a constatat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică. Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că intimata-pârâtă nu putea da curs cererii recurentului-reclamant de restituire a armei de vânătoare confiscate atât timp cât confiscarea s-a dispus printr-o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală. Instanţa de recurs a constatat că susţinerile recurentei privind imposibilitatea dispunerii măsurii confiscării printr-o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sunt în fapt critici care nu privesc un act administrativ şi astfel nu pot fi analizate pe calea unei acţiuni în contencios administrativ. Aşa cum corect a arătat şi instanţa de fond, atât timp cât ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, care este un act procesual penal ce urmează regimul juridic privind căile de atac consacrate în materia procesului penal, este în fiinţă, nu se poate proceda la restituirea armei către recurent, deoarece ar însemna ca pe calea contenciosului administrativ să se dispună cu privire la desfiinţarea unui act juridic care nu este act administrativ.
Pe cale de consecinţă, instanţa a respins ca nefondat recursul şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
