Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 3701/R din data de 11.06.2014
Anulare act administrativ. Refuzul acordării locuinței sociale de către Comisia pentru analizarea solicitărilor de locuințe sociale, de necesitate și chirie fond de stat, constituită prin hotărâre a consiliului local, unei persoane cu accentuat. Întemeierea soluției organului administrativ pe renunțarea reclamantului-intimat la locuința anterior acordată, fără analizarea, în mod concret și efectiv, a motivelor care au determinat actul de voință al renunțării. Necesitatea parcurgerii procedurii speciale, conform prevederilor hotărârii consiliului local și anexelor acesteia, în cadrul căreia trebuie analizată cererea reclamantului-intimat și, în mod concret, situația acestuia.
– Legea nr. 448/2006, art. 20
Renunțarea reclamantului-intimat la beneficiul contractului de închiriere nu reprezintă un act de dispoziție voluntară nejustificat sau abuziv, neputând, așadar, constitui motiv al respingerii cererii de către organul administrativ.
Pârâtul-recurent nu a procedat la soluționarea fondului cererii, ci a invocat motivul renunțării la beneficiul contractului de închiriere, fără nicio analiză a factorilor obiectivi (starea locuinței) și subiectivi (starea de sănătate a reclamantului-intimat) care au determinat manifestarea de voință, în sensul renunțării, acesta neconformându-se, practic, dispozițiilor irevocabile cuprinse în hotărâre judecătorească.
Actul de renunțarea al reclamantului-intimat nu se încadrează în cazurile de excludere de la beneficiul locuinței din fondul locativ de stat, prevăzute de Anexa nr. 1 – Principii generale de repartizare a locuințelor proprietate de stat, în vederea închirierii – la HCLM nr. 148/21 iunie 2001, mai exact în cazul de excludere prevăzut de pct. 2.7. lit. a . În aceste condiții, cererea reclamantului-intimat trebuia să fie analizată de către Comisia pentru analizarea solicitărilor de locuințe sociale, de necesitate și chirie fond de stat, numită prin HCLM nr. 23/2012, fără a se sancționa renunțarea la beneficiul contractului de închiriere și fără a se considera această manifestare de voință ca un impediment în analizarea efectivă a cererii de acordare a unei locuințe sociale (în sensul închirierii acestei locuințe) prin raportare la drepturile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 448/2006.
Nu se poate ignora procedura specială care trebuie parcursă, conform prevederilor HCLM nr. 148/2001 și anexelor acesteia, cu referire concretă la Anexa nr. 1, pct. I – Regulamentul de funcționare a Comisiei pentru analizarea solicitărilor de locuințe sociale, de necesitate și chirie fond de stat în vederea închirierii -, urmând să se analizeze cererea reclamantului-intimat și, în mod concret, situația acestuia, prin raportare la procedurile înscrise în acest Regulament.
Prin Sentința nr.4867/29 noiembrie 2013, Tribunalul Mureș a admis acțiunea în administrativ formulată de reclamantul V. C., în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL TÂRGU-MUREȘ, prin Primar, obligând pârâtul să-i acorde reclamantului o locuință socială, solicitată prin cererea nr.12282/8 octombrie 2009.
În considerentele Sentinței, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele aspecte:
• excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei, invocată de pârât, a fost respinsă prin Încheierea din data de 14 octombrie 2013, instanța reținând o eroare terminologică, având în vedere lipsa de pregătire juridică a reclamantului, precum și faptul că denumirea uzuală, încetățenită, a autorității publice locale este cea de “primărie”;; reținând și faptul că dreptul la apărare al unității administrativ teritoriale nu este încălcat, Municipiul Tg.Mureș fiind cel care a formulat întâmpinarea, instanța a făcut aplicarea disp. art. 21 alin. 1, 2 din Legea 215/2001, calitatea procesuală de pârâtă revenindu-i unității administrativ-teritoriale, legal reprezentată de primar;
• excepția autorității lucrului judecat a fost soluționată la termenul de judecată din 29 noiembrie 2013, instanța pronunțându-se asupra acesteia anterior expunerii concluziilor părților asupra fondului cauzei; prin cererea nr. 12282/8 octombrie 2009, reclamantul, încadrat în grad de handicap, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, a solicitat pârâtei acordarea unei locuințe sociale și a atacat cu acțiune în contencios administrativ refuzul de soluționare a cererii; prin Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 1748/R/6 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, anulând-o și, rejudecând recursul, l-a admis, modificând Sentința nr. 343/2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, cu consecința admiterii acțiunii formulate de reclamantul din prezenta cauză și a obligării pârâților Municipiul Tg.Mureș și Consiliul Local Tg.Mureș să soluționeze cererea reclamantului, înregistrată sub nr. 12282/08.10.2009, având ca obiect acordarea unei locuințe sociale; pârâtul Municipiul Tg.Mureș a comunicat reclamantului adresa nr. 46226/5.11.2012, ca urmare a Deciziei nr. 1911/R/2012 a Curții de Apel Tg.-Mureș, aducându-i la cunoștință respingerea cererii de acordare a unei locuințe sociale, cu motivarea că a primit anterior o altă locuință din fondul locativ de stat, în anul 2007 și a renunțat la aceasta, conform cererii nr. 13495/25.09.2007;
• reclamantul a atacat refuzul pârâtei de a-i soluționa favorabil cererea nr. 12282/8.10.2009; pornind de la această stare de fapt, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat reținând că problema a fost tranșată irevocabil prin Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012 a Curții de Apel Tg.Mureș; din considerentele Deciziei reiese că s-a analizat autoritatea de lucru judecat cu privire la acțiunea în contencios administrativ ce viza cererea nr. 12282/8.10.2009, prin raportare la existența unui litigiu între aceleași părți, dar care se referea la o cerere anterioară; deci, instanța a reținut că nu există o identitate de obiect în situația în care litigiile cu privire la care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat vizează cereri diferite de acordare a unei locuințe sociale, acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 740/102/2010 neopunându-se cu putere de lucru judecat, întrucât atât obiectul, cât și cauza juridică sunt diferite – acel litigiu privea lipsa unui răspuns din partea pârâtei în legătură cu cererea de acordare a unei locuințe sociale, pe când, în speță, se atacă refuzul nejustificat de soluționare favorabilă a acelei cereri; prezenta acțiune este o consecință a dispozițiilor cuprinse în Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș;
• instanța a reținut că apărările pârâtului vizând lipsa obiectului cererii și lipsa unei vătămări nu pot fi primite întrucât obiectul constă în obligarea pârâtului la acordarea unei locuințe sociale corespunzătoare, cu toate utilitățile individuale, reclamantul atacând refuzul autorității administrative exprimat față de cererea înregistrată sub nr. 12281/08.10.2009 și, față de disp. art. 1, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reclamantul justifică un interes legitim individual; deși pârâta s-a referit și la inadmisibilitatea acțiunii, în susținerea acesteia a invocat apărăi de fond, respectiv faptul că, după pronunțarea Deciziei nr. 1911/R/2012, reclamantul a fost invitat la Comisia de specialitate numită prin HCLM nr. 23/2012 care se ocupă cu analizarea solicitărilor de locuințe sociale destinate închirierii, aflate în patrimoniul municipalității, pârâtul respectând hotărârea judecătorească, în sensul soluționării, prin respingere, a cererii reclamantului, pe motiv că nu mai poate beneficia de o locuință socială întrucât a renunțat la locuința care i-a fost repartizată;
• din actele medicale depuse la dosar rezultă că reclamantul este încadrat în grad de handicap, instanța făcând trimitere la disp. art. 20 din Legea nr. 448/2006; după verificarea celor două hotărâri de consiliul local invocate de pârâtă în întâmpinare, instanța a reținut că aceste acte administrative nu au relevanță, în cauză, HCLM nr. 148/2001 referindu-se la locuințele sociale, conform Legii nr. 114/1996 și, fiind anterioară intrării în vigoare a acestei Legi, așa încât nu vizează criteriile prevăzute de art. 20, iar prin HCLM nr. 23/2012 s-a modificat doar art. 1 din HCLM nr. 25/2008 privind reactualizarea componenței Comisiei pentru analizarea solicitărilor de locuințe sociale, locuințe pentru chiriași din case retrocedate, de necesitate, chirie fond de stat și locuințe pentru tineri destinate închirierii; deci, nu se poate reține în justificarea refuzului de a-i acorda reclamantului o locuință socială, faptul că acesta a renunțat la un contract de închiriere anterior, în condițiile în care pârâta nu a avut în vedere la acel moment criteriile prevăzute de Legea nr. 448/2006.
Împotriva Sentinței nr. 4867/29 noiembrie 2013 a declarat recurs pârâtul MUNICIPIUL TÂRGU-MUREȘ, prin Primar, invocând disp. art. 303, art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii. În esență, recurentul a expus următoarele motive: prin raportare la art. 163 Cod proc. civ., excepția autorității de lucru judecat trebuia admisă întrucât există identitate de obiect și de părți, atât în dosarul nr. 630/102/2008, cât și în dosarul nr. 740/102/2010 fiind vorba de solicitarea unei locuințe din fondul locativ de stat, acțiunile fiind formulate în contradictoriu cu autoritățile administrației publice locale; autoritatea de lucru judecat există și în cazul în care nu este identitate de obiect între cele două cereri, dar scopul urmărit de reclamant este același, în speță atribuirea unei locuințe din fondul locativ de stat; din lecturarea actelor dosarului se poate reține această unicitate a scopului, adică solicitarea de locuințe (exceptând cererea reclamantului nr. 12282/8 octombrie 2009); executarea hotărârilor judecătorești este distinctă de puterea lucrului judecat, recurentul considerând că beneficiază de efectele acesteia din urmă și cei ce au rămas în pasivitate, nemaiavând deschisă nicio cale pentru invocarea nulității, făcând trimitere la Decizia nr. 1911/R/2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, precum și la Deciziile nr. 9/1994 și nr. 131/1994 ale Curții Constituționale, susținând că sancțiunea autorității de lucru judecat se acoperă definitiv; prima instanță a reținut, în mod eronat, că, prin raportare la dosarul nr. 740/102/2010, obiectul și cauza juridică sunt diferite, de vreme ce, în primul caz, a fost vorba despre lipsa unui răspuns la cererea de acordare a locuinței sociale, iar, în prezenta cauză, este vorba despre refuzul nejustificat de soluționare favorabilă a acelei cereri; recurentul a invocat și excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale (art. 723 Cod proc. civ.) întrucât reclamantul i-a adresat nenumărate cereri având același conținut, la care autoritatea administrativă a răspuns, dar nu a modificat situația de fapt, nemaiputând soluționa favorabil o astfel de cerere; pe parcursul anilor, intimatul a avut o conduită abuzivă, chiar șicanatorie, la adresa recurentului, promovând numeroase acțiuni în instanță și la alte instituții ale statului, sens în care recurentul a anexat o listă a litigiilor inițiate de reclamant, precum și a adreselor depuse la diferite instituții; referitor la fondul cauzei, recurentul a susținut că a respectat Decizia nr. 1911/R/2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, invitându-l pe intimat la ședința comisiei de specialitate care a constatat că autoritățile publice locale se află în imposibilitate de a-i rezolva situația locativă, din cauza normelor legale în vigoare, sens în care recurentul a făcut trimitere și la disp. art. 2 lit. b din Legea nr. 554/2004, art. 36 alin. 1 lit. c, alin. 5 lit. a, b din Legea nr. 215/2001 care nu obligă autoritățile administrative să rezolve favorabil toate cererile depuse, acestea putând fi rezolvate doar cu respectarea legii; în privința HCLM nr. 148/2001, prima instanță nu a luat în considerare disp. art. 43 din Legea nr. 114/1996 și nici prevederile H.G. nr. 1275/2000 prin care au fost stabilite condițiile de repartizare a locuințelor sociale aflate în proprietatea municipalităților; potrivit art. 20 din Legea nr. 448/2006 persoanele cu handicap “grav”; au criteriu de prioritate pentru acordarea unei camere de locuit, în mod suplimentar, iar intimatul are grad de încadrare “accentuat”;, conform Deciziei nr. 4354/9 martie 2008; prin aplicarea dispozițiilor legale, recurentul a prevăzut o procedură prin care, în funcție de criteriile aprobate, să se stabilească lista de priorități, în condițiile în care locuințele existente sunt limitate și nu se pot onora toate solicitările, neputându-se atribui locuințe fără respectarea listei de priorități, numai pentru beneficiarii prevederilor Legii nr. 448/2006, dat fiind și faptul că la nivelul Municipiului Târgu-Mureș există 780 de solicitanți cu situație similară sau mai gravă (având copii cu handicap grav) decât a intimatului, care nu au beneficiat niciodată de o locuință socială.
Prin întâmpinarea depusă la 7 mai 2014, intimatul V. C. a solicitat a se dispune respingerea recursului, susținând, în esență, următoarele motive: recurentul a refuzat să pună în aplicare drepturile intimatului care este o persoană cu handicap, aceste drepturi fiind prevăzute de legi având o forță superioară față de hotărârile Consiliului local al Municipiului Târgu-Mureș; bolile intimatului s-au agravat de-a lungul timpului, existând la dosar dovezi, intimatul solicitând în scris, în anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, acordarea unei locuințe sau a unui teren agricol, fiind o persoană care a crescut în orfelinat, neavând părinți și nici vreun ajutor din partea rudelor; în contractul de închiriere a locuinței la care intimatul a renunțat apare suprafața de 7,82 mp, camera fiind de 3,28 mp, bucătăria fiind comună, baia neavând vană, nici duș (suprafața acesteia fiind de numai 1,41 mp); intimatul este infectat cu virusul hepatitei C, B, care poate pune în pericol persoanele cu care ar conviețui, prin transmiterea acestui virus; intimatul a făcut trimitere la disp. art. 20 alin. 2 lit. b din Legea nr. 448/2006, susținând că are dreptul la acordarea unei camere de locuit suplimentare față de normele minimale de suprafață prevăzute de lege.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluționarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reținut următoarele aspecte:
În ce privește limitele învestirii instanței, Curtea a constatat că recurentul nu a formulat nicio critică vizând dispoziția de respingere a excepției calității procesuale pasive, cuprinsă în hotărârea primei instanțe – iar reclamantul nu și-a exercitat dreptul de recurs, neavând, de altfel, interes să atace o hotărâre care îi este favorabilă. Prin urmare, Curtea a constatat că nu a fost învestită cu analizarea modalității de soluționare a excepției menționate (cu privire la care nu a identificat motive de ordine publică a căror invocare constituie o facultate a instanței – art. 306 alin. 2 Cod proc. civ.).
Referitor la excepția autorității lucrului judecat, instanța a reținut că, prin Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr. 354/43/2011, Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis contestația în anulare formulată de V. C., anulând Decizia nr. 1748/R/6 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. 740/102/2011 și procedând la rejudecarea recursului formulat de reclamantul V. C. împotriva Sentinței nr. 343/7 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 740/102/2010, cu consecința admiterii recursului și a modificării în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Târgu-Mureș și Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureș, aceștia fiind obligați să soluționeze cererea reclamantului înregistrată la Municipiul Târgu-Mureș sub nr.12282/8 octombrie 2009, având ca obiect acordarea unei locuințe sociale.
În considerentele Deciziei nr. 1911/R/5 iunie 2012 instanța a reținut, în esență, că, la data de 8 octombrie 2009, reclamantul V. C. s-a adresat pârâtului Municipiul Târgu-Mureș cu o cerere prin care solicita rezolvarea problemei sale locative, prin discutarea acesteia în următoarea ședință a Consiliului local al Municipiului Târgu-Mureș și prin repartizarea, în favoarea sa, a unei locuințe sociale, în temeiul prevederilor Legii nr. 448/2006. Cererea reclamantului a fost înregistrată la instituția pârâtă sub nr. 12282/8 octombrie 2009, instanța reținând și faptul că, anterior, reclamantul s-a mai adresat pârâtului cerând emiterea unui răspuns la cererea înregistrată sub nr. 14263/4 octombrie 2007, prin care solicita repartizarea unei locuințe din fondul locativ de stat.
Curtea de Apel a menționat, în mod clar, că este corectă soluția primei instanțe de respingere a excepției autorității lucrului judecat (cuprinsă în Sentința nr. 343/7 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 740/102/2010 – n.n.), din moment ce obiectul celor două cauze este diferit, adresele înregistrate la autoritatea publică locală fiind diferite, atât prin data de înregistrare, cât și prin conținut.
Potrivit considerentelor Sentinței nr. 343/7 martie 2011, Tribunalul Mureș a analizat excepția autorității lucrului judecat – pe care a respins-o, constatând că nu există tripla identitate, de obiect, părți și cauză, prevăzută de art. 1201 din vechiul Cod civ. – prin raportare la cererea care a format obiectul dosarului nr. 740/102/2010 (fiind pronunțată Sentința nr. 343/7 martie 2011) și la cererea care a format obiectul dosarului nr. 630/102/2008 al Tribunalului Mureș (fiind pronunțată Sentința nr. 55/26 ianuarie 2009, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 399/R/28 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș).
Așadar, Curtea a constatat că, în mod legal, prima instanță a respins excepția autorității lucrului judecat, prin Sentința nr. 4867/29 noiembrie 2013, atacată în prezenta cauză, de vreme ce instanța de recurs a stabilit, prin Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012, că soluția de respingere a autorității lucrului judecat, cu referire la cererile anterioare succesive formulate de reclamant, este corectă, instanța de recurs obligând, totodată, autoritățile administrative pârâte, și anume Municipiul Târgu-Mureș și Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureș, să procedeze la soluționarea cererii reclamantului, înregistrată la Municipiul Târgu-Mureș sub nr. 12282/8 octombrie 2009, având ca obiect acordarea unei locuințe sociale.
În ce privește fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamantul a atacat Hotărârea Comisiei pentru analizarea solicitărilor de locuințe sociale, de necesitate și chirie fond de stat, numită prin HCLM nr. 23/2012, emisă în data de 6 decembrie 2012 și consemnată în Procesul verbal încheiat la acea dată – hotărârea fiindu-i comunicată reclamantului-intimat prin adresa nr. 46226/5 noiembrie 2012 emisă de Municipiul Târgu-Mureș – DASCP – Serviciul activități culturale, sportive, tineret și locativ.
În Procesul verbal s-a reținut că în cadrul ședinței se discută soluționarea unor probleme locative expuse în referatul nr. 52987/3.12.2012, cererea reclamantului-intimat V. C. fiind respinsă pe motiv că acesta a renunțat la locuința din strada Cugir “pentru că nu avea apă caldă”; și, față de renunțare, reclamantul-intimat nu mai putea obține o altă locuință din fondul locativ de stat. De asemenea, în adresa nr. 46226/5 noiembrie 2012 emisă de Municipiul Târgu-Mureș – DASCP – Serviciul activități culturale, sportive, tineret și locativ s-a precizat că solicitarea privind repartizarea unei locuințe a fost analizată și respinsă întrucât, potrivit condițiilor legale, V. C. nu mai avea dreptul să primească o altă locuință din fondul locativ de stat, prin raportare la faptul că în anul 2007 a renunțat la locuință, conform cererii nr. 13495/25 septembrie 2007, recomandându-i-se ca o soluție provizorie de cazare, să se adreseze Azilului de noapte, situat în str. Rozmarinului, nr. 36.
Curtea a constatat că, astfel cum rezultă din Hotărârea emisă la 6 decembrie 2012, Comisia nu a analizat, în mod concret și efectiv, motivele ce au determinat actul de voință al renunțării reclamantului la locuința socială care i-a fost închiriată de către SC L. SA, situată în xxx, fiind formată dintr-o cameră și 3 dependințe în suprafață de 7,82 mp, în adresa nr. 59374, 15686, 13495 din 29 octombrie 2007 întocmită de Municipiul Târgu-Mureș menționându-se că în luna septembrie 2007, dl. V. C. a renunțat la contractul de închiriere deținut cu SC L. SA privind locuința din xxx.
Referitor la starea acestei locuințe, Curtea a rețiut că în Procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare, întocmit de Autoritatea de Sănătate Publică Mureș – Inspecția Sanitară de Stat la data de 5 mai 2007, s-a consemnat, cu referire la spațiul din xxx, în care locuia intimatul V. C., că prezintă o formă avansată de igrasie în cameră, cât și în baia apartamentului, conchizându-se că starea igienico-sanitară este necorespunzătoare în locuință, recomandându-se măsuri de igienizare și dezinsecție, în totalitate în locuința inspectată. În condițiile concrete menționate, nu i se poate reproșa reclamantului-intimat actul de renunțare la beneficiul contractului de închiriere, mai exact, nu se poate pretinde că această renunțare nu a avut niciun temei, câtă vreme camera și dependințele în suprafață totală de 7,82 mp erau afectate de “o formă avansată de igrasie”;, iar “starea igienico-sanitară”; era “necorespunzătoare”; destinației de locuință, astfel cum a constatat organul cu atribuții de specialitate, și anume Inspecția Sanitară de Stat Mureș.
De asemenea, în legătură cu motivele renunțării la beneficiul contractului de închiriere, Curtea a reținut că, prin înscrisul depus de reclamant la data de 29 noiembrie 2013, acesta a arătat că în spațiul menționat nu se putea locui, dovadă procesul verbal precizat, prin care s-a constatat că nu era apă, gaz, curent, toaleta nu se putea folosi, iar în contractul de închiriere există o eroare întrucât din suprafața camerei de 7,82 mp trebuie scăzute suprafețele dependințelor, adică 1,41 mp baie (cu WC și chiuvetă, fără duș și fără cadă), 0,69 mp (bucătărie în comun) și holul, camera având, deci, suprafața de 4,54 mp.
Susținerile reclamantului, referitoare la starea locuinței, nu au fost combătute, prin probe, de către pârât.
În ce privește manifestarea de voință a reclamantului, în sensul renunțării la beneficiul contractului de închiriere, Curtea a observat că și anterior perioadei analizate, reclamantului-intimat i s-a acordat o locuință socială cu privire la care, în Procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare încheiat de Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă al Județului Mureș, la data de 19 mai 1999, s-a consemnat, referitor la locuința din Târgu-Mureș, Piața Victoriei, nr. 13C, ap. 5, că starea igienico-sanitară în locuința inspectată e necorespunzătoare…, pereții din locuință prezintă o avansată stare de degradare prin umezeală, igrasie, plafonul din încăpere prezintă infiltrări ale apelor de ploaie, lipsă apă potabilă, WC este comun, întreținut neigienic. În prezent locuința este insalubră, necorespunzătoare din punct de vedere igienico-sanitar pentru locuit.
Referitor la starea de sănătate a reclamantului-intimat, Curtea a constatat, pe de o parte, că pârâtul-recurent nu a contestat faptul că V. C. are grad de handicap accentuat, iar, pe de altă parte, această situație rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4354/9 mai 2008, emisă de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, constituită în temeiul O.G. nr. 51/2005, constatându-se că V. C. are gradul de handicap accentuat, necesitând protecție socială și beneficiind de următoarele drepturi: Legea nr.448/2006. În Decizie s-a menționat expres “valabilitate – permanent”; și “termen de revizuire: nerevizuibil, valabil din 28.03.2008”;. Gradul de handicap accentuat, cu caracter permanent, este reținut și în Ancheta socială nr. 1166 AS/23 aprilie 2012, întocmită de Municipiul Târgu-Mureș – Serviciul Public de Asistență Socială, făcându-se referire expresă la certificatul nr. 3769/28.03.2008.
Faptul că adulții cu handicap accentuat beneficiază de prevederile art. 20 alin. 2 lit. b din Legea nr. 448/2006, referitoare la stabilirea chiriei, în condițiile legii, pe baza contractelor de închiriere pentru suprafețele locative cu destinație de locuințe, deținute de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia, la tariful minim prevăzut de lege – rezultând, așadar, că aceste persoane beneficiază de locuințe sociale, conform disp. art. 20 -, a fost consemnat în Adresa nr. 9768/DGOIC/4 septembrie 2007, emisă de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Tot în legătură cu starea de sănătate a reclamantului, Curtea a constatat că, potrivit biletului de externare din data de 25 ianuarie 2013, întocmit de Clinica Medicală I, Compartimentul hematologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, pe baza foii de observație nr. 2294/2013, V. C. are diagnosticul de “hemofilie A forma severă, hemartroză acută articulația pumnului stâng, hemartroză acută genunchi stâng, artropatie hemofilică invalidantă, hepatită cronică virală C posttransfuzională”;, în Referatul medical întocmit la datat de 2 februarie 2007, de Cabinetul Medical Individual dr. S. I. Z. fiind evidențiate boli similare, cu mențiunea “data ivirii handicapului: din fragedă copilărie”;, iar prin Ancheta socială nr. 1254 AS/18 martie 2008, întocmită de Municipiul Târgu-Mureș – Serviciul Public de Asistență Socială confirmându-se faptul că hepatita cronică virală este “posttransfuzională”; (făcându-se trimitere la “Scrisoarea medicală din data de 22 februarie 2008”;), în privința hemofiliei (forma severă), arătându-se că boala a debutat la naștere, fiind în agravare lent-progresivă, odată cu trecerea timpului, persoana evaluată fiind internată în repetate rânduri în spital, în condițiile în care V. C., născut la data de 25 septembrie 1969, a crescut în centre de plasament, în perioada 7.09.1976 – 9.04.1985 aflându-se în evidența Centrului de Plasament din Miercurea Nirajului, județul Mureș.
Din înscrisurile analizate rezultă că renunțarea reclamantului-intimat la beneficiul contractului de închiriere (cu privire la camera în suprafață de 4,54 mp, plus dependințe în suprafață totală 3,28 mp, necorespunzătoare pentru locuit, situată în xxx) nu a fost un act de dispoziție voluntară nejustificat sau abuziv, neputând, așadar, constitui motiv al respingerii cererii nr. 12282/8 octombrie 2009, formulate de V. C.. Curtea a reținut că, în mod concret, invocând motivul renunțării la beneficiul contractului de închiriere, fără nicio analiză a factorilor obiectivi (starea locuinței) și subiectivi (starea de sănătate a reclamantului-intimat) care au determinat manifestarea de voință, în sensul renunțării, pârâtul-recurent nu a procedat la soluționarea fondului cererii nr. 12282/8 octombrie 2009, neconformându-se, practic, dispozițiilor irevocabile cuprinse în Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. 354/43/2011.
Având, așadar, în vedere considerentele deja relevate, Curtea a reținut că renunțarea reclamantului-intimat nu se încadrează în cazurile de excludere de la beneficiul locuinței din fondul locativ de stat, prevăzute de Anexa nr. 1 – Principii generale de repartizare a locuințelor proprietate de stat, în vederea închirierii – la HCLM nr. 148/21 iunie 2001, mai exact în cazul de excludere prevăzut de pct. 2.7. lit. a (persoanele care după data de 1 ianuarie 1990 au deținut – au înstrăinat, au renunțat în favoarea unei alte persoane, etc. – locuință proprietate personală sau din fondul locativ de stat ori dețin în prezent asemenea locuințe în proprietate sau în calitate de chiriaș). În aceste condiții, cererea reclamantului-intimat se impunea a fi analizată de către Comisia pentru analizarea solicitărilor de locuințe sociale, de necesitate și chirie fond de stat, numită prin HCLM nr. 23/2012, fără a se sancționa renunțarea la beneficiul contractului de închiriere și fără a se considera această manifestare de voință ca un impediment în analizarea efectivă a cererii de acordare a unei locuințe sociale (în sensul închirierii acestei locuințe) prin raportare la drepturile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 448/2006.
Însă, Curtea nu a putut ignora procedura specială care trebuie parcursă, conform prevederilor HCLM nr. 148/2001 și anexelor acesteia, cu referire concretă la Anexa nr. 1, pct. I – Regulamentul de funcționare a Comisiei pentru analizarea solicitărilor de locuințe sociale, de necesitate și chirie fond de stat în vederea închirierii -, urmând să se analizeze cererea reclamantului-intimat și, în mod concret, situația acestuia, prin raportare la procedurile înscrise în acest Regulament. Așa fiind, Comisia urmează să analizeze dacă V. C. se încadrează în categoria “cazurilor sociale”;, față de motivele invocate de acesta, în susținerea cărora a depus înscrisuri, această analiză fiind făcută prin raportare la una din cele două modalități prevăzute de Regulament, în funcție de hotărârea Comisiei, fundamentată pe înscrisuri, respectiv fie ca un caz deosebit neînscris în listele solicitanților de locuințe, fie ca un caz înscris în aceste liste. În oricare din situații, Comisia va avea obligația de a-și motiva hotărârea, în așa fel încât să rezulte că a procedat la analizarea fondului cererii nr. 12282/8 octombrie 2009, formulate de reclamantul-intimat V. C. – fără trimitere la motivul renunțării la beneficiului contractului de închiriere.
Având în vedere argumentele expuse – precum și faptul că, prin raportare la înscrisurile analizate, nu se poate susține, cu temei, exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, de către reclamantul-intimat, instanța neprimind susținerile pârâtului-recurent, în acest sens, dat fiind faptul că reclamantul a avut ca fundament un interes legitim, prin raportare la disp. art. 20 din Lega nr. 448/2006 -, Curtea a admis recursul formulat de pârât – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I, alin. 3 teza I, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. (față de motivele relevate în considerentele acestei decizii, instanța de recurs constatând că, în speță, nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 6, 7, 8 Cod proc. civ., prima instanță soluționând cererea reclamantului în limitele învestirii sale, prin raportare la caracterul juridic al actului atacat, motivarea Sentinței nr. 4867/29 noiembrie 2013 răspunzând exigențelor art. 6§1 CEDO, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudența Curții E.D.O. – e.g., Hot. din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija, Hot. din 15 februarie 2007, cauza Boldea) -, cu mențiunea că hotărârea primei instanțe a fost modificată în parte, în sensul admiterii în parte a cererii reclamantului și al anulării Hotărârii Comisiei pentru analizarea solicitărilor de locuințe sociale, de necesitate și chirie fond de stat, numită prin HCLM nr. 23/2012, din data de 6 decembrie 2012 (consemnată în Procesul verbal din acea dată), dat fiind faptul că pârâtul nu putea fi obligat, în mod direct, la acordarea locuinței sociale, fără parcurgerea procedurii speciale prevăzute de HCLM nr. 148/2001.
