Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 829 din data de 29.10.2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. 987/119/2015
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.829
Ședința publică din 29 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ……………
GREFIER: ……………
Pe rol se află, în pronunțare, acțiunea în administrativ formulată de reclamanta S.C. …………. S.R.L. în
contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR
PUBLICE COVASNA, având ca obiect anularea, în parte, a deciziei de reverificare nr.2118/12.06.2015 și a deciziei
nr.2500/09.07.2015, emise de pârâta A.J.F.P. Covasna, precum și suspendarea provizorie a executării deciziilor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică
din 23 octombrie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi – parte integrantă din prezenta
sentință, pronunțarea fiind amânată la data de 27 octombrie 2015, apoi la 29 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față, constată:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub dosar nr. 987/119/2015, reclamanta SC ………… SRL a
solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a
Finanțelor Publice Covasna ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
– anularea parțială a deciziei de reverificare nr. 2118 din 12.06.2015 și a deciziei nr. 2500 din 9 iulie 2015;
– suspendarea executării deciziei de reverificare.
Prin cererea formulată și înregistrată sub dosar nr. 988/119/2015, reclamanta a solicitat suspendarea provizorie, în
baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 a actelor atacate până la soluționarea pe fond a cererii în anularea actelor
administrative.
În motivarea cererilor, reclamanta arată că decizia de reverificare este nelegală din mai multe motive:
– în primul rând, cu privire la perioada de reverificare. Prin decizia de reverificare s-a dispus de către conducătorul
organului fiscal reverificarea perioadei 01.01.2010 – 30.11.2012. În motivarea reverificării se arată că au apărut elemente
suplimentare necunoscute organului de inspecție fiscală care influențează rezultatele inspecției fiscale anterioare, constând
în faptul că a efectuat și în perioada 01.05.2011 – 30.11.2012 o serie de achiziții de bunuri fără scop economic;
– în al doilea rând, este nejustificată reverificarea perioadei 01.01.2010-30.11.2012 odată ce se arată că ar fi
vorba de achiziții de bunuri numai din perioada 01.05.2011-30.11.2012, prin urmare, dacă se va efectua reverificarea pentru
acest motiv atunci aceasta se poate efectua numai pentru perioada 01.05.2011-30.11.2012.
D.G.F.P.J. Harghita prin decizia nr.53 din 12 iunie 2013 a arătat că nu se poate pronunța cu privire la fondul cauzei
înainte de a se finaliza latura penală a cauzei.
Astfel, reclamanta consideră că odată ce s-au început cercetările penale cu privire la aceste tranzacții, atunci în
cadrul dosarului penal se pot efectua eventual expertize de deoarece în acest fel reverificarea este
unilaterală și în acest mod sunt încălcate drepturile sale procesuale. Prin urmare, reclamanta consideră că sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
În privința condițiilor cumulative de admisibilitate ale suspendării executării actului administrativ, în temeiul art.
15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta reține că acest text face trimitere la motivele prevăzute la art. 14 din același act
normativ, ele fiind reprezentate de existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Astfel, cazurile bine justificate sunt reprezentate, în accepțiunea legii, de împrejurările legate de starea de fapt și
de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă
iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării
unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Pentru aceste motive, reclamanta arată că decizia de reverificare este nelegală, iar în ce privește paguba iminentă,
așa cum a arătat, după efectuarea acestor inspecții fiscale ce urmează a fi reverificate au fost sesizate organele penale și
această reverificare ar încălca drepturile sale procesuale, iar prin aceasta se poate ajunge la un prejudiciu material
viitor.
De asemenea, pe fond, reclamanta a arătat că reverificarea societății se efectuează ca urmare a informațiilor
ulterioare furnizate de Direcția Regională Antifraudă Fiscală Sibiu, informații rezultate din procesul-verbal
nr.1856/31.07.2014 semnat de ………….. SRL
Se arată că potrivit art. 105 alin al.2 și 3 din O.G. nr. 92/2003, prin reverificare se înțelege inspecția fiscală
efectuată ca urmare a apariției unor date suplimentare, necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor,
care influențează rezultatele acestora. Prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri
obținute ca urmare a unor controale încrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire
penală sau de alte autorități publice ori obținute în orice mod de organele de inspecție, de natură să modifice rezultatele
inspecției fiscale anterioare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 217 Cod procedură fiscală și HG nr. 84/2013.
Pârâtele prin întâmpinarea formulată au solicitat respingerea cererilor formulate de reclamantă pentru următoarele
considerente :
În ceea ce privește suspendarea în temeiul art. 215 Cod procedură fiscală a executării deciziei de reverificare nr.2118
din 12.06.2015, pârâtele au arătat că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ,
“în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității
publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să
dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”, condiții avute în
vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia numărul 5191 din 27 octombrie 2005.
Conform art. 15 alin.1 din Legea nr. 554/2004, “suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi
solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea,
în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la
soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau
printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.”
Pârâtele arată că partea reclamantă nu a făcut dovada existenței acestor condiții, cererea de suspendare a executării
deciziei de reverificare nu este motivată în fapt.
Decizia de reverificare nr. 2118 din 12.06.2015 până în prezent nu a fost anulată, astfel, prezumția de legalitate de
care se bucură actul administrativ fiscal, determină principiul executării acestuia din oficiu. În acest sens sunt și
dispozițiile art. 215 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd că ,,introducerea
contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal”.
În altă ordine de idei, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină
principiul executării acestuia din oficiu, actul unilateral fiind el însuși titlu executoriu.
Pârâtele au învederat că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul
potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu (Decizia nr. 1390 din 20 aprilie 2006 pronunțată de Secția de
Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Revista de Drept Comercial nr.
6/2006, p.129).
În aplicarea dispozițiilor art. 14 si 15 din Legea nr. 554 /2004, instanța supremă a statuat în mod constant că
existența condițiilor legale (cazul să fie bine justificat și iminența producerii unei pagube) nu se prezumă, ci trebuie
dovedită ( Decizia nr. 4049 din 27 iunie 2007 pronunțată de Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curții de
Casație și Justiție).
Motivele invocate în acțiunea introductivă vizează aspecte de fond, care se pot lua în considerare cu prilejul
soluționării primului petit, respectiv solicitarea anulării parțiale a deciziei de reverificare nr. 2118 din 12.06.2015 și a
deciziei privind soluționarea contestației nr. 2500 din 09.07.2015, însă nu sunt invocate și dovedite condițiile impuse de
dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Astfel, paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.
Faptul că se invocă încălcarea drepturilor procesuale al societății nu este motiv care să dovedească existența vreunui
prejudiciu sau a unei pagube iminente. Măsura care urmează a fi luată de organul de control, respectiv reverificarea
tranzacțiilor efectuate de societate și constatate de direcția antifraudă a fi fictive în perioada 01.01.2010-30.11.2012,
este una legală, această măsură este luată cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Totodată, pârâtele arată că nu se poate susține că actul administrativ emis în executarea și aplicarea legii ar putea
aduce un prejudiciu material viitor și previzibil reclamantei.
Din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice
suspendarea executării actului administrativ, luarea unei astfel de măsuri ar fi o soluție nelegală și netemeinică.
S-a mai arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia civilă nr. 1377 din 15 martie 2012, pentru a admite o
cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 care este, ca
regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor
două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională,
în condițiile în care nu s-a dovedit îndeplinirea uneia din condițiile menționate la art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanța de fond nu poate admite cererea de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale.
În ceea ce privește solicitările reclamantei cu privire la fondul cauzei, respectiv anularea parțială a deciziei de
reverificare nr. 2118 din 12.06.2015 și a deciziei privind soluționarea contestației nr. 2500 din 09.07.2015 emise de
Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna – Inspecție Fiscală,
pârâtele au arătat că în cursul inspecției fiscale efectuate de către Direcția Regională Antifraudă Fiscală Sibiu -D.R.A.F. 7
la SC ………… SRL, echipa de inspecție a constatat faptul că societatea în perioada 01.05.2011-30.11.2012 a efectuat o serie de
achiziții de bunuri, care conform celor constatate în urma controalelor încrucișate efectuate la furnizorii SC ………. SRL nu au
scop economic, tranzacțiile facturate de aceste societăți sunt fictive.
Inspectorii antifraudă au concluzionat că există suspiciuni rezonabile că furnizorii societății reclamante nu au
efectuat în fapt livrările de bunuri și prestările de servicii către SC ………… SRL, în aceste condiții documentele eliberate în
numele acestor societăți nu pot avea calitate de documente justificative.
Astfel, în urma informațiilor aflate/rezultate după finalizarea controalelor încrucișate efectuate de Direcția
Antifraudă, pentru a se stabili influențele informațiilor/datelor suplimentare noi stabilite de inspectorii antifraudă,
ulterioare inspecțiilor fiscale efectuate de inspectorii din cadrul A.J.F.P. Harghita la SC ……….. SRL – la care a făcut
referire și reclamanta în acțiunea introductivă, s-a solicitat reverificarea pe o perioadă de 5 ani a obligațiilor fiscale,
fiind perioada de prescripție (art. 91 alin.1 și 2 din OG nr. 92/2003 rep.).
Prin decizia de reverificare s-a dispus reverificarea TVA-ului pentru perioada 01.01.2010-30.11.2012.
Potrivit dispozițiilor art. 105 alin.1 din OG nr. 92/2003, conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea
unei anumite perioade.
Prin reverificare se înțelege inspecția fiscală efectuată ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute
inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora.
Prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri obținute ca urmare a unor controale
Prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri obținute ca urmare a unor controale
încrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice
încrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice
ori obținute în orice mod de organele de inspecție, de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.
ori obținute în orice mod de organele de inspecție, de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.
La începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia
La începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia
de reverificare, care poate fi contestată în condițiile prezentului cod. Dispozițiile referitoare la conținutul și
de reverificare, care poate fi contestată în condițiile prezentului cod. Dispozițiile referitoare la conținutul și
comunicarea avizului de inspecție sunt aplicabile în mod corespunzător și deciziei de reverificare.
comunicarea avizului de inspecție sunt aplicabile în mod corespunzător și deciziei de reverificare.
Pârâtele față de dispozițiile legale amintite cât și luând în considerare faptul că în urma controlului efectuat de
Direcția Regională Antifraudă Fiscală Sibiu -D.G.R.A.F. 7 la SC …… SRL s-a constatat faptul că societatea în perioada
01.05.2011-30.11.2012 a efectuat o serie de achiziții de bunuri, care conform celor constatate în urma controalelor
încrucișate efectuate la furnizorii SC …………. SRL s-a dovedit că nu au scop economic, tranzacțiile facturate de aceste
societăți sunt fictive.
Astfel, ca urmare a apariției unor date suplimentare care nu erau cunoscute inspectorilor fiscali din cadrul fostei
D.G.F.P. Harghita la data efectuării verificărilor anterioare, care vizau aceeași perioadă, însă care influențează în mod
direct rezultatele acestora, s-a dispus reverificarea perioadei 01.01.2010-30.11.2012, competența pentru efectuarea
inspecției de reverificare fiind delegată pentru inspectorii fiscali din cadrul A.J.F.P. Covasna.
Se mai arată că, în contrarietate cu cele susținute de societatea reclamantă, tranzacțiile care s-au constatat a fi
fictive de către Direcția Antifraudă în anul 2014 nu formează obiectul sesizării formulate de Activitatea de Inspecție
Fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Harghita.
Prin urmare, pârâtele consideră că nu sunt încălcate drepturile procesuale ale societății, deoarece pe de-o parte,
sesizarea formulată de organul fiscal din Harghita vizează alte facturi emise de furnizori și contabilizate de societate în
perioada 01.09.2011-28.02.2012, astfel cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală din 20.03.2013 anexat acțiunii
introductive, iar pe de altă parte, Direcția Antifraudă a constatat că în afară de acele facturi care formează obiectul
dosarului penal, la care face referire reclamanta, sunt și alte tranzacții care au fost constatate a fi fictive.
Potrivit dispozițiilor art. 94 alin.1 din OG nr. 92/2003, obiectul principal al inspecției fiscale vizează “verificarea
legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către
contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de
impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.”
Pârâtele mai arată că nu pot fi reținute susținerile societății cum că nu au fost menționate motivele reverificării,
respectiv datele suplimentare pentru care s-a dispus reverificarea, deoarece astfel cum se poate constata, atât în decizia
de reverificare nr. 2118/12.06.2015 cât și în decizia de soluționare a contestației nr. 2500 din 09.07.2015, este menționat
în mod clar motivul reverificării, respectiv faptul că de la data ultimei verificări au apărut elemente suplimentare
necunoscute organului fiscal la data efectuării inspecției fiscale, elemente noi constatate de Direcția Antifraudă în urma
controalelor încrucișate, fiind identificate o serie de achiziții de bunuri care nu au scop economic, fiind indicat în acest
sens procesul-verbal nr. 1856 din 31.07.2014 emis de D.R.A.F. 7, proces-verbal care a fost semnat și înregistrat de
societatea reclamantă.
Dispozițiile art. 98 alin.1 din OG nr. 92/2003, conferă dreptul organului de control de a efectua inspecția fiscală în
cadrul termenului de prescripție. În exercitarea rolului activ conferit de art. 7 alin.2 din OG nr. 92/2003, “organul fiscal
este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele
necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va
identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz.”
Conform art. 105 alin.1 din OG nr. 92/2003 rep., “Inspecția fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de
fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.”
Față de cele prezentate, luând în considerare dispozițiile art. 105A1 alin.2 și 3 din OG nr. 92/2003, pârâtele
consideră că în mod temeinic și legal s-a dispus reverificarea obligațiilor fiscale privind TVA aferent perioadei
01.01.2010-30.11.2012, fără să fie încălcate drepturile procesuale ale societății, drept pentru care susținerile reclamantei
nu pot fi reținute.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Prin decizia de reverificare
nr. 2118 din 12 iunie 2015, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna a dispus reverificarea activității
reclamantei SC ………. SRL pentru perioada 01.01.2010-30.11.2012 sub aspectul obligațiilor fiscale (f.7).
Împotriva deciziei de reverificare, partea reclamantă a formulat contestație administrativă prin care a solicitat
anularea acestei decizii pe motivul că se impune amânarea datei de începere a inspecției fiscale.
Prin contestația formulată, reclamanta arată că este nejustificată reverificarea perioadei 01.01.2010-30.11.2012
dacă se au în vedere numai achizițiile de bunuri realizate în perioada 01.05.2011-30.11.2012 ( f. 9,11).
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna prin
decizia nr. 2500 din 9 iulie 2015 a respins contestația formulată de partea reclamantă ( f.11).
Decizia a fost motivată în fapt pe informațiile ulterioare apărute și furnizate de Direcția Regională Antifraudă
Fiscală Sibiu, informații rezultate din procesul-verbal nr. 1856 din 31 iunie 2014. S-a arătat că prin acest act s-a reținut
că au fost efectuate verificări cu privire la furnizorii părții reclamante și astfel, s-a constatat că tranzacțiile
facturate societății sunt fictive.
În drept, pârâta a reținut dispozițiile art. 105 indice 1 alin.2 și 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală (f. 11,12).
În soluționarea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 215 din OG nr. 92/2003 și art. 15 din Legea nr.
554/2004, instanța va avea în vedere, în drept, că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate
și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau
a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării
actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, iar conform art. 15 alin.1 din același act normativ,
,,suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.
14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz,
instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea
acțiunii în fond.”;
În ceea ce privește temeinicia cererii de suspendare formulată de reclamantă, instanța constată că pentru suspendarea
executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a
fi întrunite cumulativ alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care,
astfel, poate fi prevenită, fiind esențial a se avea în vedere că cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, în lipsa
uneia cererea neputând fi primită.
De asemenea, instanța va avea în vedere că, potrivit disp. art.2 lit. ș) din Legea nr.554/2004, prin pagubă iminentă se
înțelege ,,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei
autorități publice sau a unui serviciu public”;, iar conform art. 2 lit.t), noțiunea de cazuri bine justificate vizează
,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința
legalității actului administrativ.”;
De asemenea, în cazul suspendării unui act administrativ fiscal, potrivit art. 215 din OG nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul
sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor
Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate
până la încetarea acesteia. Prin rezoluția din 20 august 2015, tribunalul a stabilit pentru soluționarea cererii de
suspendare a actelor administrative o cauțiune în cuantum de 1000 lei ( f. 2)
Astfel, partea reclamantă la data de 20 august 2015 a plătit o cauțiune în cuantum de 1.000 lei, conform recipisei de
consemnare nr. 512336/1, depusă la dosar ( f.54).
Analizând cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pe baza înscrisurilor depuse la dosar,
respectiv decizia de reverificare, procesul-verbal nr. 1856 din 31 iulie 2014, decizia nr. 2500/09.07.2015, a deciziei nr.
1174/03.03.2014 și a deciziei nr. 53 din 12 iunie 2013 și, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de
art.14 și art. 15 din Legea nr.554/2004, se constată că în cauză nu este îndeplinită cerința legală a cazului bine
justificat, astfel cum este acesta definit în art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004, ,,cazuri bine justificate –
împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința
legalității actului administrativ fiscal”;
Astfel, instanța constată că prin decizia de reverificare nr. 2118 din 12 iunie 2015 emisă de pârâta Administrația
Județeană a Finanțelor Publice s-a dispus reverificarea reclamantei pe linie de obligații fiscale pentru perioada 1
ianuarie 2010 – 30 noiembrie 2012, pentru faptul că au apărut elemente noi necunoscute organului fiscal care a verificat
societatea anterior și care a vizat perioada 01.01.2012-28.02.2015 cu privire la o serie de achiziții de bunuri ce nu au fost
cunoscute anterior și care nu au scop economic.
Or, prin decizia de reverificare nr. 2118 din 12 iunie 2015 s-a prevăzut că inspecția fiscală va avea ca obiective
verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală, contabilă și implicațiile în stabilirea
stării de fapt fiscale privind obligațiile fiscale supuse verificării.
Prin aceeași decizie, organul fiscal i-a adus la cunoștință părții reclamante că pe parcursul inspecției fiscale are
dreptul de a beneficia de asistență de specialitate juridică și totodată i s-a transmis un exemplar al Cartei drepturilor și
obligațiilor contribuabililor pe perioada desfășurării inspecției fiscale.
Se mai reține că organul fiscal i-a adus la cunoștință reclamantei prin aceeași decizie de reverificare că inspecția
fiscală se va desfășura cu respectarea prevederilor Legii nr. 571/2003 și ale OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală ( f.8).
Așadar, se poate observa că prin decizia de reverificare pârâta cu bună-credință i-a adus la cunoștință care este
obiectul inspecției fiscale și nu în ultimul rând, i-a sugerat că poate să beneficieze de asistență de specialitate și că
are toate drepturile recunoscute de carta drepturilor unui contribuabil, adică putând să se prevaleze de acestea.
După cum se știe, sistemul fiscal românesc este bazat pe autoimpunere, iar principala obligație ce revine
contribuabililor o constituie declararea și plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale pe care aceștia le datorează
bugetului general consolidat, administrat de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Inspecția fiscală este o parte a
sistemului fiscal declarativ, având ca scop verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor
fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației
fiscale și contabile, precum și stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.
Or, potrivit art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, înainte de începerea inspecției fiscale contribuabilul va fi informat despre
drepturile și obligațiile pe care le are în timpul desfășurării inspecției fiscale, prin Carta drepturilor și obligațiilor
contribuabililor pe timpul desfășurării inspecției fiscale, care îi va fi transmisă o dată cu avizul de inspecție fiscală.
Față de aceste aspecte, tribunalul constată că actele administrativ fiscal atacate nu creează nicio îndoială că prin
emiterea lor pârâta nu i-a respectat drepturile recunoscute de legiuitor părții reclamantei prin Carta drepturilor și
obligațiilor contribuabililor, ceea ce face ca prima condiție să nu fie îndeplinită în cauza pendinte.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, tribunalul constată că prin emiterea deciziilor de reverificare a
reclamantei asupra unei perioade fiscale nu i s-a creat niciun prejudiciu material.
Ba mai mult, tribunalul reține că, potrivit practicii judiciare și a doctrinei, paguba iminentă nu se prezumă, ci
trebuie dovedită de persona care se consideră lezată, prin probe pertinente și concludente, or aceasta în speța de față nu a
făcut dovada existenței unui astfel de prejudiciu.
Cât privește afirmațiile reclamantei că în urma controlului ce se va efectua în baza deciziei de reverificare nr.
2118/12.06.2013 se vor stabili noi obligații fiscale, tribunalul reține că acestea nu au relevanță în speță, pentru că, pe
de o parte, se vor încheia alte acte administrativ-fiscal care pot fi supuse verificării organelor ierarhice echipei de
control, potrivit procedurii prevăzute de OG nr. 92/2003 și ulterior, instanțelor de judecată, iar pe de altă parte,
potrivit dispozițiilor Legii nr. 571/2003 și ale Constituției, contribuabili nu pot avea numai drepturi, ci și obligații
din cele arătate mai sus.
Față de dispozițiile art. 14 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, instanța reține că nici cerința pagubei iminente nu este
îndeplinită în cauză ca urmare a faptului că nu s-a stabilit prin actele atacate nicio obligație de plată, ci doar
reverificarea unei perioade fiscale cu privire la modul de declarare, calculare și stabilire de către contribuabil a
obligațiilor fiscale ce decurg din operațiile pe care le-a realizat în perioada de timp supusă inspecției fiscale.
Prin urmare, tribunalul, văzând dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cât și starea de fapt reținută și
descrisă mai sus, urmează a respinge cererea de suspendare a executării actelor administrative ca fiind netemeinică, potrivit
dispozitivului de mai jos.
În ceea ce privește cererea de suspendare a actelor administrative întemeiată numai pe dispozițiile art. 14 din Legea
nr. 554/2004 prin care s-a solicitat suspendarea acestora numai până la pronunțarea sentinței de către instanța de fond,
tribunalul o găsește ca rămasă fără obiect în urma formulării unei cereri de suspendare a acelorași acte până la rămânerea
definitivă și irevocabilă a hotărârii de fond.
Prin urmare, cererea întemeiată pe art. 14 din Legea contenciosului administrativ și care a fost înregistrată sub
dosarul nr. 988/119/2015, va fi respinsă ca rămasă fără obiect potrivit dispozitivului de mai jos.
Pe fond, tribunalul reține că Activitatea de Inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice
Harghita a efectuat o verificare la reclamantă în urma căreia a întocmit procesul-verbal nr. 84/18.03.2013 și decizia de
impunere nr. F HR 265 din 20.03.2013. Verificarea a cuprins perioada 01.09.2011 – 28.02.2012.
Prin decizia nr. 53 din 12 iunie 2013 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Harghita s-a dispus
suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 265/20.03.2013 pentru suma
totală de 449.098 lei, urmând ca procedura administrativă să fie reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care
a determinat suspendarea, în condițiile legii.
Cu ocazia controlului fiscal s-a reținut că SC ……….. SRL a dedus nejustificat TVA în sumă totală de 446.912 lei
aferentă unor serviciile de manipulare și încărcare rumeguș și livrări de mijloace de transport și mijloace fixe de la SC
H……. SRL și SC P………. SRL, pentru care există suspiciunea că nu reflectă tranzacții reale.
S-a constatat că societatea comercială ……….. SRL a înregistrat în luna septembrie 2011, conform evidenței contabile,
în baza a 5 facturi fiscale emise de SC H………….. SRL, servicii de manipulare rumeguș aferente lunii iulie 2011 în valoare
totală de 218.004 lei din care TVA în sumă de 42.194 lei, pentru care există suspiciunea că nu reflectă tranzacții reale.
Organul de inspecție fiscală, în urma controlului încrucișat efectuat la. SC H……. SRL a constatat faptul că facturile
fiscale care nu ar reflecta realitatea au fost înregistrate în jurnalul de vânzări, în balanța de verificare, respectiv au
fost preluate în decontul de TVA pe luna septembrie 2011 și în declarația 394 privind achizițiile/livrările efectuate pe
teritoriul național pe semestrul II anul 2011. În perioada verificată SC H………. SRL a înregistrat doar sold negativ de TVA
conform deconturilor depuse. S-a mai constatat că din evidența contabilă a societății rezultă că SC H……. SRL nu deține în
patrimoniu mijloace fixe – pentru executarea acestor lucrări, nu s-a identificat comanda, situații de lucrări sau alte
documente care să justifice efectuarea serviciilor și nu s-a putut identifica nici locui prestării serviciilor.
Organul de inspecție fiscală, printre documentele puse la dispoziție de către SC ….SRL, a identificat contractul de
închiriere nr.430/07.12.2010, încheiat între SC …..SRL și SC H….. SRL, prin care SC …….. SRL în calitate de locator,
închiriază la SC H….. SRL două încărcătoare frontale. În evidența contabilă a SC …….. SRL nu au fost identificate venituri
din chiria acestor mijloace fixe, nu s-au emis facturi fiscale, deși în contract s-a menționat că taxa de închiriere va fi
stabilită în funcție de orele lucrate acumulate într-un an. Organul de inspecție fiscală urmare celor constatate și
prezentate, nu a putut stabili mijloacele fixe cu care a efectuat SC H….. SRL serviciile de manipulare și încărcare
rumeguș.
De asemenea, organele de inspecție fiscală au considerat că sunt indicii care conduc la suspiciunea că tranzacțiile de
la SC H….. SRL către SC ……… SRL, iar apoi de la SC ….. SRL către SC H….. SRL reprezintă operațiuni fictive și că există
posibilitatea ca aceste tranzacții să fie parte dintr-un lanț de tranzacții fictive de tip carusel.
Au mai reținut că în perioada 01.09.2011-28.02.2012 societatea a înregistrat în evidența contabilă pe baza a 21 de
facturi fiscale, emise de SC H….. SRL, achiziții rumeguș în valoare totală de 1.233.922 lei din care TVA 238.823 lei.
Urmare a controlului încrucișat la SC H….. SRL reiese că aceasta a achiziționat rumegușul de la următoarele societăți:
– de la SC W……. SRL, ………., cantitatea de 29.550 ms. conform avizului de însoțire nr.119/17.08.2011 și a contractului
nr.25/22.02.2011;
– de la SC A……… SRL , ……., cantitatea de 30.000 ms. conform avizului de însoțire nr. 151/02.11.2011 și contractului
nr.14/A/17.10.2011.
Aceste livrări de rumeguș nu au fost facturate, iar avizele de însoțire nu conțin informații cu privire la prețul
unitar și nici în contractele încheiate nu este înscris un preț. Organul fiscal a concluzionat că documentele
financiar-contabile nu atestă că livrarea a fost reală. S-a constatat că transportul rumegușului achiziționat de la SC W…….
SRL și SC A….. SRL, conform notei explicative date de administratorul SC H….. SRL, a fost efectuat de SC …… SRL, pentru
care nu s-au putut prezenta documente care să justifice efectuarea transportului. SC W…… SRL este inactiv din data de
30.05.2011 și a fost scos din evidența de plătitori de TVA din data de 01.06.2011.
Totodată, prin același act de control, organul de inspecție fiscală din cadrul DGFP Harghita a constatat că în luna
octombrie 2011, reclamanta a înregistrat în evidența contabilă achiziții de mijloace de transport (3 camioane Volvo) de la
SC P…….. SRL în baza a 3 facturi fiscale în valoare total de 744.120 lei din care TVA în sumă de 144.023 lei.
Mijloacele de transport achiziționate de la SC P……. SRL provin din achiziții intracomunitare de bunuri efectuate de la
A….. KFT din Ungaria, ………. , conform facturii fiscale nr.2/10.10.2011 în valoare de 136.000 Euro, echivalentul fiind de
582.520 lei. SC P……. SRL nu a depus decontul de TVA începând cu trimestrul IV 2011, organele fiscale din Ungaria nu au
reușit să intre în posesia actelor contabile ale acestei societății, iar la sediul înregistrat al societății nu au găsit
această societate. Reprezentantul legal al societății este numitul Gy. E., cetățean român, domiciliat în comuna ………….. ,
care nu a putut fi contactat și nu s-a prezentat la autoritatea fiscală competentă din Ungaria. Autoritățile din Ungaria nu
au putut să verifice dacă societatea ungară a emis factura respectivă către SC P………. SRL. În urma primirii răspunsului,
organul de inspecție fiscală a solicitat de la administratorul societății, conform notei explicative din 28.01.2013, mai
multe informații referitor la firma ungară și la achizițiile respective, din care reiese că nu are cunoștință de numele
reprezentantului firmei de la care a achiziționat camioanele și nu a primit chitanțe, că a achitat în două rate, un avans
prin bancă, iar restul în numerar la predarea camioanelor și încă nu a primit chitanțe pentru aceste achiziții.
De asemenea, organele de inspecție fiscală au mai reținut că în ianuarie 2012, reclamanta a înregistrat în evidența
contabilă achiziția unei semiremorci de la SC P…….. SRL pe baza facturii fiscale în valoare de 156.052 lei din care TVA în
sumă de 30.204 lei. În urma controlului încrucișat efectuat la SC P………. SRL s-a constatat că mijlocul de transport sus
menționat provine de la SC K……. SRL, conform facturii fiscale având valoarea totală de 43.049 lei din care TVA aferentă este
în sumă de 8.332 lei, iar K…….. SRL la rândul său a achiziționat semiremorca Schmitz de la SC D….. SRL în baza facturii
fiscale în valoare totală de 620 lei din care TVA aferent este în sumă de 120 lei. Ca urmare, organul fiscal a constatat că
în termen de 2 zile valoarea semiremorci Schmitz de la 620 lei a fost majorată la 156.052 lei, respectiv de la SC D……..
SRL până la SC …………… SRL (reclamanta).
Totodată, în urma controalelor încrucișate efectuate la SC K……. SRL și SC P…….. SRL, s-a constatat că aceste societăți
nu au înregistrat în evidența lor contabilă cheltuieli de reparații sau achiziții de piese de schimb. Aceste tranzacții în
lanț au dus la majorarea nejustificată a prețului mijlocului de transport și a TVA-ului aferent, iar în urma celor
constatate, există suspiciune asupra realității acestor tranzacții, aceste înregistrări au dus la deduceri nejustificate de
TVA de 21.872 lei, având ca rezultat obținerea unei sume negative de TVA mai mare la rambursare.
În urma controlului, organul fiscal a constatat că societatea comercială în cauză nu poate justifica legalitatea și
realitatea achizițiilor în scopul realizării de venituri impozabile, nedeținând documente care să justifice că bunurile și
serviciile înregistrate ca intrări de la societățile precizate au fost efectuate și au existat în fapt. Astfel s-a recalculat
TVA deductibilă și s-a stabilit TVA de plată suplimentar în sumă de 447.585 lei, la care s-au calculat dobânzi și penalități
de întârziere în sumă totală de 1.513 lei pentru care s-a emis decizia de impunere nr. F-HR 265/20.03.2013.
La data de 19.03.2013, Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Harghita a
formulat o sesizare penală către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorghieni cu privire la aspectele constatate și
reținute prin decizia de impunere nr. 265/2013, pentru a se efectua cercetări penale cu privire la existența sau
inexistența elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea
evaziunii fiscale.
Astfel, tribunalul reține că prin decizia de reverificare emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice
Covasna s-a dispus reverificarea perioadei 01.01.2010-30.11.2012 pentru faptul că prin procesul-verbal nr. 1856 din 31
iulie 2014 s-a arătat că reclamanta a achiziționat o serie de bunuri ce nu au scop economic și care influențează
rezultatele inspecției anterioare.
Prin procesul verbal nr. 1856 din 31 iulie 2014 încheiat de Direcția Națională Antifraudă Sibiu s-a reținut că
reclamanta este beneficiara unor livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate de către SC B…. W…. SRL, SC M…. T……
SRL, SC M….. E….. SRL, SC S…….. SRL, SC T……. C….. SRL și SC H… W…. SRL în valoare de 12.950.086,12 lei, fără taxă pe valoare
adăugată.
S-a reținut că SC B…….. W… SRL nu funcționează și nu a funcționat niciodată la sediul social declarat pentru că este
vorba de un imobil dezafectat, fostă centrală termică, la care figurează cu sediu social și SC A…… SRL.
Totodată, organul de control a reținut că aceste societăți sunt interpuse în cadrul lanțului de firme cu scopul de a
crea documente de proveniență și aparența existenței unor operațiuni licite pentru societățile beneficiare a facturilor pe
care le-au emis și care sunt descrise în actul de control.
Echipa de control a concluzionat că acest circuit scriptic de tranzacționare ce a început cu SC T.. M… SRL, SC S…..
SRL s-a efectuat pentru crearea aparenței existenței unor operațiuni care, în fapt, nu au existat, cu scopul de a crea în
mod artificial taxă pe valoare adăugată deductibilă pentru alte societăți comerciale beneficiare ale lanțului grupului de
firme printre care și reclamanta SC ……. SRL, care și-a dedus TVA datorat bugetului general consolidat al statului, având ca
efect și diminuarea bazei impozabile pentru impozitul pe profit.
Echipa de control antifraudă a concluzionat că există suspiciunea rezonabilă că SC B… W… SRL a evidențiat în actele
financiar contabile aferente perioadei octombrie 2013 – ianuarie 2014 operațiuni fictive, cu scopul de a crea o premisă
legală, și care au fost derulate cu SC ….. SRL (reclamanta).
S-a reținut că în perioada 09.08.2013-30.05.2014, reclamanta a achiziționat bunuri – rumeguș uscat, deșeuri din lemn,
biomasă și tocătură de lemn de la SC M… D… T….. SRL în valoare de 3.229.594,73 lei fără TVA și că unele facturi emise de
această din urmă societate nu au consemnate numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport, iar pe alte facturi nu
este trecut numele delegatului și nu au fost semnate de primire.
S-au mai reținut că în perioada 20.12.2014-30.04.2014 au fost identificate 41 tranzacții care au constat în diverse
livrări de deșeuri lemn și mașini pentru industria lemnului de la SC M…. E….. SRL către reclamantă în valoare totală de
4.180.215,72 lei fără TVA, din care fizic au fost ridicate în copii certificate un număr de 41 facturi, iar decontările s-au
făcut prin viramente bancare. Unele din facturi nu sunt completate la rubricile date privind expediția, date de
identificare ale delegatului, numărul de înmatriculare al autovehiculului cu care au fost transportate bunurile, seria,
numărul avizelor de însoțire a mărfii și nu sunt semnate de primire.
Față de cele reținute, echipa de control antifraudă a concluzionat că aceste operațiuni sunt fictive, întrucât
emiterea de facturi în lanț atât de la furnizori, cât și cele emise nu sunt documente justificative în accepțiunea
prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991.
În privința operațiunilor economice derulate între SC B…. W….SRL și SC S….. SRL, inspectorii antifraudă apreciază că
operațiunile sunt fictive pentru că după cum au fost concepute și după cum s-a realizat circuitul lor, au fort realizate
numai ca circuit scriptic de tranzacționare succesivă, incluzând pe furnizorii SC B….. W….. SRL, pentru crearea aparenței
existenței unor operațiuni care în fapt nu au existat, cu scopul de a crea cheltuieli și taxă pe valoare adăugată
deductibilă pentru SC S…… SRL și SC ………. SRL (reclamanta), care au acceptat aceste operațiuni.
În perioada 2013-2014 SC S…….. SRL a avut relații comerciale cu mai multe societății printre care și cu reclamanta.
În perioada amintită s-au declarat prestări de servicii efectuate către reclamantă în sumă de 1.816.230 lei fără TVA.
Echipa de control a concluzionat că există suspiciuni rezonabile că SC S………. SRL nu a efectuat în fapt prestări de servicii
de exploatare masă lemnoasă către reclamantă pentru că documentele eliberate în numele acestora nu pot avea calitatea de
document justificativ și prin urmare, suma de 451.455,6 lei cu titlul de TVA nu poate fi deductibilă potrivit art. 146
alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Totodată, în perioada 20.05.2011-27.06.2014, reclamanta a achiziționat bunuri și servicii de la T……… SRL în valoare
de 2.248.120 lei fără TVA. S-a reținut că SC T…. C……. SRL a achiziționat din spațiul intracomunitar un tocător mobil MJus max
Mercedes Benz seria WOB 93230712314896/2006 de la ……….. din Austria, în baza facturii nr. 13-00500/22.08.2013, în valoare de
1.114.000 lei. Apoi, acest utilaj a fost înstrăinat către SC ……… SRL (reclamanta) în baza facturilor nr. 202/19-08.2013 în
valoare de 908.064,52 lei fără TVA, reprezentând avans, și în baza facturii 205/07.10.2013 în valoare de 721.935,52 lei fără
TVA reprezentând diferență de preț. Ulterior, echipa de control antifraudă în urma consultării aplicației informatice
“VIES”; a constatat că firma ……. (austriacă) nu are declarată operațiune de livrare intracomunitară către SC T…… SRL, existând
suspiciunea rezonabilă că acest utilaj nu are proveniență licită. În privința activității de exploatare masă lemnoasă,
s-a constatat de echipa antifraudă că SC T……. SRL nu deține atestat de exploatare forestieră, nu are utilaje de exploatare
material lemnos și nici nu are angajat personal specializat în exploatarea masei lemnoase.
Prin urmare, echipa de control a constatat că operațiunile efectuate de SC T…… SRL către reclamantă nu sunt conforme
cu realitatea, neavând scop economic.
De asemenea, s-a mai reținut prin procesul verbal că reclamanta a desfășurat relații comerciale și cu SC H…. C….. SRL
în perioada 20.05.2011-27.06.2014. S-a arătat că SC H…… C… SRL nu a funcționat și nici nu a avut niciun fel de activitate
la sediul declarat. Această societate nu a mai depus declarații la organul fiscal din anul 2012.
În concluzie, organul fiscal a arătat că prin emiterea de către SC H……. C……. SRL de documente care nu au la bază
operațiuni reale s-a realizat disimularea realității în scop de a crea o bază fictivă în urma căreia societatea în cauză
înregistrează și declară operațiuni comerciale fără să achite obligații fiscale, prin crearea aparenței unor operațiuni care
în fapt nu există.
Tribunalul reține că prin procesul-verbal de control nr. 1856/31.07.2014, echipa de control antifraudă a concluzionat
că există suspiciunea rezonabilă că SC ……… SRL (reclamanta) a evidențiat în actele financiar-contabile aferente perioadei
iulie 2013-decembrie 2014 operațiuni fictive (f.75-82).
Cu privire la deciziile de reverificare emise de pârâte, tribunalul reține că prin inspecția fiscală finalizată prin
raportul de inspecție fiscală nr. 265/20.03.2013 și decizia de impunere nr.2658/20.03.2013, reclamanta a fost verificată cu
privire la alte relații comerciale pe care le-a avut cu o parte din societățile reținute în procesul verbal încheiat de
echipa antifraudă și cu privire la alte aspecte decât cele descrise în acest din urmă proces-verbal, așa cum se poate
observa mai sus starea de fapt reținută de cele două echipe de control prin actele pe care le-au încheiat cu privire la
reclamantă.
Astfel, tribunalul reține că situațiile în care se poate realiza reverificarea unei perioade și a unui/unei
impozit/taxe pentru o perioadă ce a format obiectul unei inspecții fiscale anterioare sunt prevăzute de art. 105 alin. (3)
din O.G. nr. 92/2003, care prevede că “inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă,
contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție,
conducătorul inspecției fiscale competente poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii
inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor
fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.”;
Or, pârâtele au invocat în cazul de față apariția unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data
efectuării verificării anterioare și care influențează rezultatul acesteia, constând în faptul că reclamanta a efectuat mai
multe operațiuni comerciale decât cele reținute anterior de echipa de control și care sunt constatate prin
procesul-verbal de control nr. 1856/31.07.2014 al Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 7 Sibiu.
În drept, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 105alin.1 din OG nr. 92/2003, prin reverificare se
înțelege inspecția fiscală efectuată ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data
efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora.
Tribunalul constată că legiuitorul prin textul legal de mai sus se referă la “date suplimentare necunoscute
inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor”;, condiție care este îndeplinită în cauza pendinte ca urmare a
faptului că operațiile realizate de reclamantă cu SC B…….. W….. SRL, SC M….. D…. T……. SRL, SC M……. E…… SRL, SC T…. C…….
SRL, SC S……… SRL și SC H…. W……. SRL și considerate ca fiind fictive de către Direcția Antifraudă Sibiu prin
procesul-verbal de control nr. 1856/31.07.2014 nu au format obiectul sesizării formulate de Activitatea de Inspecție Fiscală
din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Harghita prin adresa nr. 67372 din 19.03.2013 și prin decizia de
soluționare a contestației nr. 53 din 12.06.2013, emisă de fosta D.G.F.P. Harghita.
Totodată, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 94 alin.1 din OG nr. 92/2003, obiectul principal al
inspecției fiscale vizează “verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității
îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau
stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente
acestora.
Deci, revenirea asupra unei inspecții deja efectuate se poate realiza pe cale de excepție numai dacă intervin noi
elemente de probă, informații necunoscute sau erori de calcul și numai în cadrul general al termenului de prescripție indicat
de art. 91 alin. (1) și alin. (3) Cod proc.fiscală.
În acest sens, o completare a acestui principiu o asigură Carta prin consacrarea dreptului contribuabilului de a fi
verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuție socială și pentru fiecare perioadă supusă
verificării/impozitării.
Astfel, unicitatea verificării poate fi încălcată doar pe motiv de apariție a unor date suplimentare. Sunt date
suplimentare acele informații necunoscute organului fiscal provenind din constatările unui control încrucișat, efectuat la
un contribuabil făcând parte din același grup sau având legături comerciale, din solicitările organelor de urmărire penală
sau a altor autorități competente, precum și din orice altă sursă.
Se reține că legiuitorul, prin art. 98 din Codul de procedură fiscală, a prevăzut că dreptul organului fiscal de a
stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de
prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a
născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. Dreptul de a stabili obligații fiscale se prescrie în
termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Termenul prevăzut la
alin. (3) curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească
definitivă.
Prin urmare, în cazul reclamantei au apărut date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali din cadrul Direcției
Generale a Finanțelor Publice Harghita când au efectuat inspecția fiscală în anul 2013, date ce sunt descrise în
procesul-verbal încheiat de Direcția Națională Antifraudă Sibiu și care nu se regăsesc în actul încheiat anterior și în
decizia nr. 53/12.06.2013.
De asemenea, tribunalul constată că în mod temeinic s-a dispus reverificarea perioadei 01.01.2010-30.11.2012,
întrucât această perioadă se încadrează în perioada termenului de prescripție prevăzut de art. 98 din OG nr. 92/2003 și
cuprinde o perioadă în care au avut loc operațiunile pe care reclamanta le-a avut cu mai multe societăți comerciale și pe
care echipa de control din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală Sibiu le-a considerat fictive, fără scop economic.
Față de considerentele expuse, tribunalul, văzând dispozițiile art. 105 indice 1 alin.2 și 3 din OG nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală și art. 98 din același cod, va respinge acțiunea reclamantei ca fiind netemeinică și va menține
actele atacate ca fiind temeinice și legale, potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare provizorie formulată de reclamanta SC ……… SRL ca rămasă fără obiect.
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC ……….. SRL, cu sediul în …………….., având CUI ………,
înregistrată la ORC sub nr. ……….., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, cu
sediul în mun. Brașov, str. Mihail Kogălniceanu, nr.7, jud. Brașov, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna,
cu sediul în mun. Sf. Gheorghe, str. Bem Jozsef, nr.9, jud. Covasna având ca obiect :
– Anularea parțială a deciziei de reverificare nr. 2118/12.06.2015,
– Anularea deciziei nr. 2500 din 9 iulie 2015,
– Suspendarea executării deciziei de reverificare nr. 2118/12.06.2015și a deciziei nr. 2500 din 9 iulie 2015.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, pentru respingea cererilor de suspendare a actelor
administrative și cu termen de 15 zile de la comunicare pentru cererile privind anularea actelor administrative.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
